Ştiri agricoleStrategii de afaceri

DEZAMĂGIREA FAMILIEI IORDACHE care a investit 50.000 de euro în plantația de mure: ”RETAILERII NU VOR MURELE ROMÂNEȘTI!”

Fermierul Marin Iordache, alături de fiica sa, Cristina, în plantația de mure a familiei

Două hectare de plantație cu mure sunt pariul pe care fermierul Marin Iordache și fiica sa, Cristina, l-au făcut în agricultura de nișă. Cu o exploatație de 3.000 de hectare de cultură mare, la Agro Total, în Adunații-Copăceni, județul Ilfov, s-a luat, acum trei ani, decizia unei investiții altfel. Murele au fost alegerea fermierului și a familiei sale. Nu se așteptau, însă, ca afacerea cu fructele de pădure să fie cea mai mare provocare. Una căreia, încă, nu au reușit să îi dea de cap.

Marin Iordache este un fermier discret, dar unul care știe să pună punctul pe i. Face agricultură la cel mai înalt nivel, negociază aproape zilnic contracte de milioane de euro și a intrat în contact cu fel și fel de oameni. Nu se aștepta însă ca surpriza vieții să îi vină de la suprafața de două hectare cu mure pe care le-a înființat ca o afacere de nișă, alături de soția Elena și de fiica Cristina. Plantația cu fructe de pădure, s-a gândit fermierul, este cel mai bun instrument pentru a convinge pe tânăra de 23 de ani să spună ”pas” unui master la Londra.

Investiția totală în afacerea cu mure a fost de 50.000 de euro

Pentru că la Agro Total, toate investițiile se fac la cel mai înalt nivel, suma totală cheltuită până acum pe plantația de mure se ridică la 50.000 de euro. Materialul săditor de mure Thornfree a fost adus din Italia și este unul certificat. S-a mers pe distanță de 3 metri între rânduri pentru a nu se aplica erbicide între rânduri, ci buruienile să fie cosite. S-au pus stâlpi din trunchiuri de copaci și în mijlocul plantației s-a ridicat și un chioșc, tocmai că, de la bun început, Marin și Cristina Iordache au plănuit ca aici să creeze nu numai o plantație, ci și un loc pitoresc, care să poată fi vizitat de familii. ”Noi suntem la o jumătate de oră distanță de București. Este un loc în care am investit mult tocmai pentru că ne-am dorit ca totul să fie simplu, natural. Nu am folosit chimicale, nu am forțat cultura, am așteptat ca acum, în anul al treilea de la plantare să avem prima producție adevărată pe care să o punem pe piață. De la bun început am știu că vrem să producem fructe pe care părinții să le ofere în siguranță copiilor, să aibă garanția unor mure curate, naturale”, ne-a spus Marin Iordache, administratorul Agro Total.

Anul aceasta se așteaptă o producție bună de mure

Se așteaptă o producție de 16-18 tone de mure

Ce a urmat apoi a dat peste cap toate planurile familiei Iordache. ”S-au recoltat până acum trei tone de mure care stau într-o cameră frigorifică, anul acesta estimam undeva la 16-18 tone de mure pe două hectare. Dacă le privim, arată foarte bine, o producție neașteptat de bună, dar are un preț și un noroc…nu are noroc să o vindem, aici nu trebuie să o văităm de frumusețe sau de gust, ar trebui să o văităm de noroc”, spune Marin Iordache care, pentru prima dată în viața sa, trăiește în agricultură un sentiment de supărare, amestecată cu amărăciune și determinare.

Problema cea mai arzătoare în această situație este desfacerea și imposibilitatea producătorului român de a-și vinde marfa prin…haideți să le spunem marii retaileri agroalimentari din România. Aici avem o plantație de mure în care s-au investit foarte mulți bani și foarte multă muncă, am ajuns în perioada în coacere deplină și la momentul acesta, murele nu pot fi puse pe raftul nici unui magazin”, explică fermierul care se lovește de o situație la care nu vede o rezolvare.

Acest retailer care a refuzat să pună la raft murele familiei Iordache vinde mure din Olanda

În supermarket se vând mure aduse din Olanda

Cea mai mare lovitură primită de familia Iordache este că după ce murele lor au fost refuzate de retaileri, au descoperit că, în plin sezon, la raft se vând fructe aduse tocmai din Olanda. Un lucru ce contravine legislației prin care ar trebui ca, la raft, în această perioadă, să avem cel puțin 51% fructe și legume românești.

Dacă astăzi mergem și ne uităm la un mare distribuitor de produse agroalimentare o să vedem 13 mure cu 11 lei. În aceste condiții, eu unul consider că marile rețele care vând în România produse agroalimentare limitează accesul poporului, al populației României, la o hrană corectă din punct de vedere al calității și din punct de vedere al prețului corect pe care ar trebui să-l plătească”, spune fermierul care arată că în niciun moment nu s-a ajuns la discuția despre preț cu retailerii. Chiar și așa, el spune că având în vedere că pentru o caserolă cu 13 mure, prețul este de 11 lei, oferta sa ca producător român pentru retaileri este la un preț de 10 ori mai mic. ”Murele noastre sunt proaspete, ajung în magazin imediat ce sunt culese, nu stau în tiruri să străbată mii de kilometri, înghețate sau stropite cu tot felul de soluții ca să nu se strice sau să mucegăiască”, spune administratorul de la Agro Total.

Marin Iordache a dorit să sublinieze că nu situația lui particulară este importantă – întrucât plantația cu mure reprezintă doar o mică parte a business-ului din agricultură de la Adunații-Copăceni: ”Demersul meu este unul menit să tragă un semnl de alarmă cu privire la ce se întâmplă în piață, cum sunt tratați producătorii români în relația cu retailerii și cum le sunt închise toate ușile”.

Probele trimise la supermarket…s-au pierdut!

Cu toate că murele familiei Iordache sunt la un băț distanță de București, că producătorii au posibilitatea de a transporta fructele la rece, cu propria mașină cu frig, că au investit în ambalaje și etichete, marile magazine au refuzat până acum să preia murele dulci și proaspete. În dialogul și corespondența de care s-au ocupat Elena și Cristina Iordache, retailerii le-au dat tot felul de răspunsuri. Cel mai mult le-a durut când au trimis murele pentru probe și apoi, după o lună li s-a spus, senin, că acea probă s-a pierdut. Se pare că este o ”schemă” des folosită, spune Cristina care are un fost coleg ce a investit tot în mure și a pățit-o la fel cu proba pentru analiza de laborator.

Cristina Iordache, dezamăgită de relația cu retailerii

Dezamăgirea cea mare nu este însă a lui Marin Iordache, ci a fiicei sale, Cristina. Tânăra își propusese ca afacerea cu mure să fie startul său în agricultură, sub îndrumarea tatălui și a mamei sale. Acum, Cristina se teme că murele care se coc nu vor ajunge niciodată să fie consumate. ”Am trimis mailuri, am ținut o corespondență cu trei dintre retaileri, și, în ultimă instanță ni s-a spus că s-a pierdut proba”, spune tânăra. Tatăl său, mai trecut prin viață, îi continuă gândul: ”Sunt tare curios cum se semnează contractele, și până la urmă haideți să vă zic o chestie, că nu mi-e teamă de nimeni. Se povestește că baieții ăștia de la marii distribuitori de alimente ar vrea niște șpăgi, niște bani pe lângă. Toți producătorii vorbesc dar niciunul nu are curaj să recunoască pe față. Uite, eu vreau să sparg gheața și să afirm chestia asta, într-adevăr se cere sau nu se cere? Într-adevăr trebuie să dăm vreo șpagă, să mișcăm, să facem ceva ca să îi punem marfă pe raft unui retailer? Pentru că statul român, societatea românească le-a permis acestor retaileri să deschidă magazine în România, le-a permis să facă afaceri pe terenul nostru românesc, în organizația juridică care se numește România. Ei fac profituri imense la care nici nu sperau în detrimentul producătorului român. Mâine, poimâine, se pot retrage din România – ce se întamplă cu producția românească? Nu am nici o treabă cu afacerea lor, dar probabil că undeva trebuie să intervină factorul de decizie, și încă o dată, nu e vorba de niște murele familiei Iordache – aici sunt numai două hectare de mure, este parte a unui business mai mare în agricultură, este vorba de cele câteva milioane de hectare ale României pe care nu se obțin banii scontați, că până la urmă care este interesul statului român? Să avem mulți producători, să facă marfă, să emită factură – pentru că cele mai mari componente într-o factură acuma sunt TVA-ul, impozitul pe salarii, taxele locale și taxele către statul român. Se pare că avem talentul să ne sufocăm singuri!”.

Modelul italian…încă departe

Recent întors din Italia, revolta lui Marin Iordache este cu atât mai mare. Cunoaște și a văzut acolo cum producătorii sunt susținuți să vină pe piață cu produse de nișă și beneficiază de promovare. ”Fermierii au făcut produse de bună calitate, s-a creat o poveste și acum sunt niște reușite din punct de vedere gustativ, culinar, niște reușite economice. În condițiile în care noi nu putem să punem pe raft și nu reușim să ne dezvoltăm, să încasăm banii, ce pretenții să mai avem ca mai tarziu să creăm branduri?”, spune, aproape resemnat, fermierul din Adunații-Copăceni.

Agro Total, firma administrată de Marin Iordache, lucrează circa 3.000 de hectare de cultură mare

Războiul murelor a unit și mai mult familia Iordache

În final, din plantația cu mure, alături de fiica sa, Marin Iordache se consideră un om norocos. Are familia alături și chiar dacă nu poate trece încă și afacerea la palmaresul său de reușite în agribusiness, are puterea să lupte mai departe. În această cauză este, spune el, un fermier mic ca oricare altul, care încearcă să își vândă marfa către retaileri. În acest parcurs s-a ”fript” și cu cooperativa – chiar o astfel de structură impunându-i condiții de neacceptat pentru a-i intermedia accesul la raft. Marin Iordache este, însă, decis să continue acest război. Nu o face pentru el sau pentru murele de la Adunații-Copăceni, o face pentru fiica sa în ochii căreia vede generația viitoare, generația tinerilor care vor lucra pământul României în viitorul deloc îndepărtat. Este mândru de Cristina și mândru că afacerea cu mure, chiar dacă în cifre nu arată bine, a reușit să întărească și mai mult unitatea familiei Iordache.


Abonați-vă GRATUIT la Agrointeligența - www.agrointel.ro!


15 comentarii

  1. Se poate face reclamă ONLINE, și plângerile merg la românii revoltați, care se reped să cumpere ca să sprijine producătorii autohtoni. e ăpare că e o tactică de marketing funcțională. Mai e și varianta producerii de sucuri/siropuri/gemuri. Sunt multe fabrici care îți prelucrează și ambalează producția. O marfă perisabilă ca murele trebuie vândută sau prelucrată rapid. Iar contractele se fac DIN TIMP.

  2. 1. de ce mure de italia?
    2. de ce nu se vand murele online? luati modelul celor de la Gurbanesti.
    3. de ce mure de italia? noi nu avem soiuri bune de mure? Prostia asta nu o inghit!

  3. Un ” mare latifundiar ” cu conac si cu 3000 de ha in posesie se plange pt. o f. mica suprafata de 2 ha cultivate cu mure ! Ce sa spunem despre un tanar care si-a cheltuit toate economiile ,a luat si credite ca sa infiinteze ” o cultura de nisa “,fara a se gandi serios ca asemenea afaceri din care ,spun unii , obtii profituri de peste 10 000 de euro la hectar sunt ” cacealmale ” ale producatorilor de material saditor sau biologic ! S-au ars cu cresterea melcilor .aronia si alti arbusti fructiferi … cu alte animale si plante minune … Latifundiarul nostru ar putea infiinta o asociatie a producatorilor de fructe ale arbustilor fructiferi ,ajutand pe fermierii incepatori care n-au forta economica pe care o are reclamantul fermier . Numai asa se poate lupta cu fructele si legumele aduse din tari straine !

  4. În Craiova există marketul Exflor care vinde numai produse romanesti.Ar fi bine ca familia Iordache să i-a legătura cu firma respectivă.Totdeauna trebuie să existe un punct de pornire.

    1. Succes familiei Iordache si felicitari. Sunt convins ca vor reusi insa, sper sa se si schimbe ceva… la modul general!

  5. Ramane si posibilitatea de livrat catre magazine de cartier/ aprozare/ tarabe in piatza/ mici laboratoare ce fac gemuri sau sucuri/ distribuire door to door/ organizat vizite la ferma si clientii sa isi culeaga singuri. Sunt unii producatori ce deja livreaza cutii cu legume si fructe in bucuresti, si cu ei pot face o colaborare pe perioada rodului.

    1. Sa nu il plingem pe distinsul fermier care are o exploatatie de 3000 ha cultura mare ci sa ii facem un bine in sensul ca ii putem explica ce ar fi trebuit sa faca atunci cind a elaborat studiul pietii in cadrul planului de faceri pentru investitia in infiintarea exploatatiei pomicole de mure .
      Era obligatia si interesul investitorului de a se informa cu privire la piata specializata , la riscurile pe care le incumba acest gen de investitie si afacere si nu sa vina sa se plinga acum ca marii retailer-eri nu incheie contracte cu dumnealui stiind foarte bine de ce ; pentru-ca nu poate furniza pe toata perioada anului produsul in stare proaspata sau conditionata .
      Daca familia Iordache care a fost in stare sa infiinteze si sa administreze o exploatatie de 3000 de ha cultura mare se plinge ca are probleme cu privire laa dministrarea unei plantatii de 2 ha de mure inseamna fie ca ei sunt niste maimutoi bagati la inaintare si exploatatia de 3000 de ha nu este a lor , fie cel care le-a elaborat proiectul de infiintare a plantatiei de mure nu l-a elaborat profesionist decit in ceea ce priveste infiintarea nu si partea de management si sustenabilitate a acestuia .
      Aviz celor care au niste bani si citesc mult pe internet unde descopera afaceri de milioane gen infiintare plantatii de Paulownia , trufe , catina , mure , etc , sa fie foarte atenti in ceea ce priveste selectarea unui specialist in elaborarea de proiecte si accesarea de finantari pentru-ca altfel se pot trezi cintind la unul din cele mai populare instrumente muzicale romanesti , numit drimba si de la care pot ramine cu buzele umflate si un al dracului de gust amar .
      Domnul Iordache nu trebuie plins pentru-ca cele 3000 de ha care ii aduc numai din subventii citeva sute de mii de euro profit il vor face sa treaca suficient de repede si de usor de aceasta situatie legata de afacerea cu mure sii ii uram succes in continuare , cel putin la fel de mult ca si pina acum in activitatea agricola de administrare a exploatatiei pe care sunt sigur ca doar cu sudoarea fruntii si fara alt sprijin a reusit sa o infiinteze !

  6. Domnule Petre D auziți strigătul acestor investitori???Luați masuri si incheiati contracte pt a distribui această producție pt hrana celor din spitale armată etc unde se pot livra angro asa salvați si încurajați micii fermieri din toate ramurile deschideți un centru unde să se ocupe functionarii de această ramură a luvrarilor direct de la producator cu consumatorul !!!!E asa de greu???Of atîta birocrație si pierdere dar un sfat luati o babeste si pe buche cum spun un proverb românesc si dati rezolvare si totodată creați si locuri de muncă !!!E strigator la cer ce invirtiti acolo si uite cum productia noastră romanescă e înlăturată pt a veni cea din piatră de afară…..

    1. Bicajanule tu nu vii cu solutii. Tu spui ca romanul nu trebuie plans, ca nu si-a facut bine planul de afaceri, ca are si alte subventii. Nu retii esentialul pe care si altii se fac ca nu-l vad: producatorul autohton nu este incurajat in fata importurilor (sunt sute de cazuri de producatori de legume si fructe, de ex. rosiile din Italia intra in Romania fara factura), iar legislatia nu-i aplicata. Legea din 2016 spune ca ar trebui ca la raft, in sezon, 51% sa fie marfa romaneasca: Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 321/2009
      privind comercializarea produselor alimentare. E? Se aplica? Asa ca nu mai aruncati pietre in producatorul roman.

  7. Nu sant de vină retalieri ! De vina sânt politicieni de rahat din această țară de rahăt care leau dat voie sa facă ce vor la noi acasă ! Rușine celor care conduc această țară

  8. Bravo familiei Iordache pentru ceea ce face. Are dreptate in ceea ce spune despre vanzare. Daca ar “striga” si altii, ar exista sanse de reusita. Trebuie odata intoarsa balanta in favoarea romanilor.

    1. Ce cultura de nisa??? Asta nu mai este cultura de nise de acum 5-7 ani. A infiintat plantatia fara sa se asigure de desfacere. Mai mult a plantat si 2 ha, sa fie, ca asa e la romani. Nu s-a interesat sa vada cate plantatii de zeci de hectare exista in tara. Cum vrea el sa vinda la marile magazine, asa vor si alti 100 ca el. Asa se intampla cand nu stii ce sa faci cu banii si mai ales cu terenul.

  9. Sa va explic putin cum sta treaba cu achizitiile de fructe si legume de catre marii “retaileri” . Pe pozitiile de responsabil cu achizitiile lucreaza romani . Si , cum bine se stie , daca la romani nu “impingi” ceva , nu treci mai departe . De exemplu , pentru un camion de 22 tone de mere din Polonia , “impingerea” este de minim 500 lei .

Scrie un comentariu