Cine sunt ”Regii Cerealelor” în România

Cu producții de grâu care ajung și la 8 tone/hectar, cei mai mari deţinători de terenuri din ţară au păreri diferite despre profitul pe care îl vor obţine în 2013. Toţi se plâng că producția bună e înghițită de prețurile mici.

Dacă producția de cereale a fost în unele cazuri (grâu) cea mai mare din ultimii opt ani, te-ai aștepta ca marii fermieri ai României și traderii, deopotrivă, să-și frece palmele de bucurie în așteptarea profitului. În fapt, majoritatea recunosc că au avut producții mai mari decât anul trecut, în unele cazuri chiar record, dar profiturile nu sunt pe măsură.

Astfel, un calcul sumar făcut de Culiță Tărâță arată că, dacă anul trecut media la hectar a fost de trei tone de grâu, iar prețul de vânzare de 255 euro pe tonă, contravaloarea producției, inclusiv subvenția de la stat de 127 de euro, a fost de 927 de euro pe hectar. După scăderea cheltuielilor fermierului, de maximum 700 – 750 de euro la hectar, profitul net la hectar a fost de 180-220 de euro. Anul acesta însă, la 130 euro tona de grâu, cu o producție medie la hectar de 4 tone, valoarea producției este de circa 647 de euro la hectar. În acest caz, profitul net la hectar este negativ. Totuși, Culiță Tărâță recunoaște că „ceva profit iese din recolta de rapiță“.

Majoritatea fermierilor României spun că au avut o creștere a producției care este însă compensată negativ de scăderea prețurilor. Astfel, Ioan Niculae, proprietarul Interagro, spune că a avut o creștere a producției de 10%-11% în 2013 față de 2012, afectată însă de scăderea prețurilor cu 10%-15%. Per total, însă, iese totuși pe plus.

Mihai Anghel, proprietarul Cerealcom Dolj, ne-a declarat că va stoca producția în așteptarea unor prețuri mai bune și că abia atunci va putea face un calcul al profitului. Şi Ștefan Poenaru, proprietarul Agrofarm Grup, susţine că majorarea producției, cu până la 25%, este compenstă negativ de scăderea prețurilor cu 45%. De unde însă aceste diferenţe?

Profitul depinde de cât de integrat este businessul fiecărui fermier, și într-un an agricol normal, și într-unul cu producție agricolă de vârf. Prețul grâului diferă și în funcţie de punctul de vânzare. În cazul lui Ioan Niculae, de exemplu, depozitarea și transportul până în port se fac pe calea ferată proprie sau cu barje proprii pe Dunăre, iar grâul este colectat din silozurile proprii. În port, a reușit să-și construiască dană proprie în cadrul operatorului portuar SOCEP Constanța, aşa încât prețul de vânzare al grâului se realizează abia în momentul încărcării containerelor pe vaporul de export. În cazul în care fermierul deține doar pâmântul pe care îl lucrează și, eventual, spațiile de depozitare, prețul pe tona de grâu este stabilit de traderii de cereale care preiau cerealele fie direct din câmp, unde există un preț, fie din spațiile de depozitare, unde există alt preț. În plus, pentru grâul recoltat în nordul Moldovei prețul va fi mai mic decât pentru cel recoltat în Bărăgan sau Muntenia, regiuni mai apropiate de portul Constanța.

Așa se explică și diferența dintre prețul de 130 de euro al grâului românesc față de 188 de euro prețul grâului la bursele din Franța sau Germania. Pe drumul grâului se adaugă marjele traderilor, care se situează la trei-cinci euro /tonă, logistica, transportul – 20-35 de euro/tonă, manipularea în port la vânzarea către vas – încă 8-10 euro. La această corecție negativă a prețurilor mai contribuie faptul că cei mai mari producători de cereale din bazinul Mării Negre, Ucraina și Rusia, au avut şi ei producții-record, mai mari cu 30%-35% față de cele estimate. De altfel, „corecția negativă a prețurilor reflectă mai bine raportul cerere-ofertă la nivel mondial. În 2012, au fost prețuri speculative din cauza producției mici. Este probabil ca unii fermieri să fi câștigat mai bine în 2012 decât în 2013. Dar chiar și așa, marja de profit e de 20%-25% din producția obținută“, spune Robert Arsene, CEO al Grupului Agricover, unul dintre traderii locali de cereale. Cine sunt și cât au câștigat de fapt regii pământului în 2013? Primii zece fermieri cumulează doar 289.000 de hectare, doar o mică parte din cele 8 milioane hectare de teren arabil din ţară.

Regii hectarelor: 60% români, 40% străini

1.Ioan Niculae – 55.000 ha
Administrează cea mai mare suprafață de teren agricol din România. Prin Interagro, care îi aparține, a obținut o producție de 250.000 de tone de grâu și orz în acest an. Capacități stocare: 850.000 de tone în silozuri și 450.000 de tone în magazii.

2.Adrian Porumboiu – 48.000 ha
Este arbitrul care în 13 ani de zile a ajuns pe locul doi în topul deținătorilor de teren din România prin grupul de firme Racova.

3.Jihad El KhaliL – 43.000 ha
Libanezul și-a început afacerile agricole în România în 1991 cu firma Agro Chirnogi. Deține 40.000 de hectare în Călărași și 3.000 în Timiș. Anul trecut a cumpărat cu 3 milioane de euro Ferma 4 Aldis de la văduva milionarului Gh. Naghi.

4.Constantin Duluțe – 29.000 ha
A concesionat în 2012 Insula Mare a Brăilei prin Agricost. Comparativ cu producția din 2012, Duluțe spune că a avut creștere de 30%, dar profitul este în scădere.

5.Kuipers Lijckle – 27.000 ha
De origine olandeză, este partenerul de afaceri al lui Duluțe din 2005. În firma Agricost care a concesionat Insula Mare a Brăilei deține 48,26% din acțiuni.

6.Mihai Anghel – 23.000 ha
„De 20 de ani administrăm aceste hectare de teren, în arendă. Față de 2012 este un an cu producție mai mare, dar la prețurile actuale nu prea avem satisfacții financiare. Nu am comercializat nimic. Așteptăm evoluția prețurilor“, spune Anghel.

7.Andreas Bardeau – 21.000 ha
Contele Bardeau și-a lăsat acum mai bine de 10 ani castelul austriac pentru a administra 21.000 ha din care 5.800 ha concesiuni de la Agenția Domeniilor Statului și 3.000 ha arendă de la proprietarii particulari.

8.Ștefan Poenaru – 17.000 ha
„Cred că prețurile de vânzare vor crește, așa că vom încerca să stocăm 50%-60% din producție, pentru a o valorifica în decembrie, când estimăm că prețurile vor crește cu 20%-25%“, spune Poenaru.

9.Carlos și Jorge Martins – 55.000 de ha
Cei doi frați portughezi cultivă doar 15.000 de hectare dintr-un total de circa 25.000 deținute prin grupul Martifer.

10.Culiță Tărâță – 10.000 ha
Cândva regele neîncoronat al agriculturii, Culiță Tărâțe spune că nu mai are nimic de-a face cu Insula Mare a Brăilei, ci doar cu TCE 3 Brazi din Piatra Neamț.

„Per total rezultatele din acest an sunt, pozitive, nu negative. Dar să lași produsele agricole pe stoc nu este o soluție. Un produs lăsat pe stoc generează costuri noi.”- Ioan Niculae

„Este greu să faci acum un bilanț al profitului dintr-un an cu o cultură bună. Avem parametri pe care nu îi știm și nu avem cum să ne raportăm la ei.”- Adrian Porumboiu

„Am avut un an agricol bun, dar cu particularități: producțiile la hectar au crescut cu circa 20%-25%, iar prețurile au scăzut cu circa 45%.”- Ștefan Poenaru

„În toamnă, micii fermieri nu vor avea bani să reia ciclul agricol din cauza prețurilor dictate de traderii de cereale. Prețul pe tonă este la jumătate față de 2012.”-Culiță Tărâță

Articol scris de Gabriela Ținteanu pentru Capital

Be the first to comment

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*


ARIOSO