Utilaje și tehnologii

Valeriu Tabără: ”Viitorul agriculturii este legat fix de rezultatele cercetării”

Valeriu Tabără, fost ministru al agriculturii, este recunoscut ca fiind unul dintre susținătorii cercetării agricole românești și a noilor tehnologii din domeniu. Recent, în cadrul unei conferințe de specialitate, politicianul a declarat că nu și-a schimbat părerile și că, deși unora le este greu să creadă, nu a fost niciodată angajat sau remunerat de către vreo mare companie de semințe.

Domnule Tabără, aveți critici care vă arată cu degetul, spunând că sunteți un protector al OMG-urilor și unii insinuează chiar că ați fi agentul lor, finanțat de ei, pentru a le apăra interesele? Ce părere aveți despre OMG-uri?

Eu am spus-o și o spun, viitorul agriculturii este legat fix de rezultatele cercetării. Cine vor fi cei care vor aplica și vor fi în stare să facă cercetări, inclusiv proprii, să le aibă ei în țara respectivă, acea țară va avea succes în agricultură și nu va fi importator și cu costuri imense a ceea ce înseamnă tehnologie și biologie. În lume sunt două sisteme de agricultură clar conturate. Este cel care se construiește pe baza rezultatelor cercetării, în primul rând pe biotehnologii, începând cu SUA, Canada, Brazilia, Argentina, Africa de Sud, Australia, China, șamd. și este cealaltă parte de agricultură, semiconservativă, în care campioană este UE.

Cât vom mai rezista? Această agricultură conservativă ne duce absolut la consumuri mari de pesticide și aștept o voce mai clară de la ecologiști, pentru că mi se pare că joacă cu două fețe. Nu știu cât tu, ecologistul, crezi în agricultura convențională, în condițiile în care tu îmi accepți consumuri enorme de nitrați, de îngrășăminte și de pesticide. Pentru că problemele de cercetare care se pun acum în lume sunt pe două direcții. Primul și cel mai important este de a face față schimbărilor climatice, adică să creezi organisme care îmi rezistă la secetă, la oscilații de temperatură, la diverse condiții de sol șamd. Și a doua, să creez organisme care să-mi fie rezistente sau tolerante la boli și dăunători, da? Să-mi elimin pesticidele, pentru că una din marile tare ale revoluției verzi a fost că s-a poluat solul și apa freatică. Sigur, a fost o evoluție, mâncarea a crescut cantitativ, dar revoluția aceasta tehnologică sau revoluția verde genomică cum îi spunem rezolvă aceste probleme.
Nu mai discut de ce înseamnă producție și calitatea producției. Cazul la Canula, la rapiță, la care eu acționez inclusiv asupra structurii calității uleiului. Eu vreau mai mult Omega 3 în uleiul respectiv, atunci produc mai mult Omega 3. Asta nu înseamnă că gena respectivă vine și mă face pe mine mai tare sau mai slab, mai bolnav sau mai sănătos. Pentru că ea controlează doar acea secvență, aceea de schimbare a raportului între aminoacizi, sau între acizii grași ai unei grăsimi. Aici este problema. Și atunci, ori mergem clar cu ceea ce înseamnă rezistența naturală, ori o ajutăm din exterior. Pot da zeci de exemple. Prima este crearea hibrizilor de floarea soarelui rezistenți la mană. Păi aia n-a fost modificare genetică? A doua este creșterea ugerului și a capacității de a produce mai mult lapte la vacă. Păi ce, s-a făcut așa, natural? Păi sunt încrucișări, e control genetic. Porcul de carne, sau vaca de carne, astea nu-s modificări genetice?

Da, dar astea sunt modificări genetice în cadrul aceleiași specii. Corporațiile multimiliardare din domeniul biotehnologiilor vin cu o genă de bacterie și o inserează în genomul plantei. Se depășesc barierele puse de natură în materie de modificări genetice.

Ce e o genă de bacterie? E o înșiruire de aminoacizi care sunt legați în nucleotide. În sute de mii de combinații. Și la leu și la pisică și la miel sunt aceiași aminoacizi. Numai că la unul aranjamentul aminoacizilor în moleculă este pentru părul creț și blândă, la altul e pentru colții mai mari. Dar aminoacizii sunt aceiași. Vă dau un exemplu la porumb. Rezistența la triazină. Că și porumbul se ierbicidează. Ei, porumbul nu este atins de ierbicid, buruienile sunt atinse de ierbicid. Păi de ce nu pot face același lucru și la floarea soarelui. Cine mă oprește să transfer o genă, sau o secvența de genă care-mi controlează rezistența la ierbicid de la porumb la floarea soarelui? Cine mă oprește? Că ăsta e transfer de genă, de secvență.

Ce se-ntâmplă dacă de exemplu câteva plante transgenice îmi scapă din câmpul meu în parcelele vecine și se încrucișează cu plante convenționale.

Păi cum să fie transmis în câmpul mare. Cartoful se înmulțește prin tuberculi, că nu există cartofi sălbatiic. Dar porumb sălbatic este? Nu este. Soia este sălbatică? Ba mai mult, soia se polenizează și cu floarea închisă. Nu eliberează polen în natură. Că așa am întrebat eu alaltieri.
Bun, eu când spun de porumb, nu zic că se amestecă cu nu știu ce plantă din pădure ci că se amestecă cu cultura vecinului și după aia noi scăpăm de sub control modul de răspândire a porumbului în lumea largă.
Vă spun eu ce înseamnă. Toată chestia asta care se duce, sau scapă în afară, înseamnă creșterea biodiversității. Ce spun adversarii, că se limitează biodiversitatea. Cum? Păi toată biodiversitatea e recombinare genetică. În plus, biotehnologiile și tehnologiile de obținere a OMG-uri mai au un avantaj. Obținerea unui soi valoros, în unele situații durează 10-20 de ani. Dacă eu mă duc și gena aia care mă interesează, de a sta frunzele în sus la porumb, o iau de aici și cu aparatul o iau și-o transfer, și-o împlânt în genomiul celeilalte. Asta-i ingineri genetică și nu-mi mai trebuie 20 de ani. Îmi trebuie numai un an sau doi și am scurtat ciclul. Aia-i mare problemă.

Bun, dar oare modificările genetice nu reprezintă o cutie a Pandorei? Faptul că omul joacă rolul de Fankenstein?

Domne, descrieți niște secvențe!

Faptul că omul vine și se joacă cu natura, creația lui Dumnezeu, nu e o greșeală? Vaca și cu boul se împerechează decât lumea, dar nu pot împerechea vaca cu măgarul sau pisoiul.

Acum nici boul nu mai poate să se-mperecheze, că ia sămânța la sărmanul taur, îl păcălește și o bagă-n vacă.

Ați primit vreun ban de la companiile din domeniu?

Niciodată. Eu n-am avut salariu. Zero lei. Le e greu să creadă unora că poți face muncă patriotică. Erau proiecte care poate erau ale Universității, dar nu proiecte în care Monsanto era compania. Eu, ca profesor universitar am colaborat cu toate marile companii generatoare de cercetare. Iar Monsanto e una din ele. Am lucrat cu Pioneer, am lucrat cu Limagrain, am lucrat cu Bayer, cu Syngenta. Păi eu am făcut primele experiențe de densități la porumb ale lui Pioneer în 84. Eu le-am făcut în România. Fără bani. Pentru că noi suntem profesori domne. Eu trebuie să-i educ pe studenți. Să vadă. Păi mie mi-au trecut prin mână toți hibrizii de floarea soarelui creați în România și ale marilor firme, până acum vreo 2-3 ani, că acum nu mai multe activități practice. Mie mi-au trecut prin mână toate soiurile de soia, toate soiurile de in și sute și mii de hibrizi de porumb. Prin mâna mea au trecut sute de mii de spice de grâu. Sute de mii. Eu le-am treierat sau le-am numărat cu mâna mea.
Deci era firesc să vină la un moment dat și Monsanto, atunci când au apărut noi tehnologii și propuneri de colaborare pe noi tehnologii. Și nu numai că au venit, dar pe chestii din astea eu i-am chemat. Am fost undeva să vedem și am zis atunci: “Dați-ne să testăm noi”. Eu nu mă duc niciodată la studenți să nu fiu la zi sau peste la zi.

Să testați ce? Cui i-ați cerut? 

Și lui Monsanto și lui Pioneer ca să testăm soiurile de soia modificate genetic. Și după câțiva ani, când începuseră disputele acestea mari și eu le-am reproșat de multe ori că soiurile lor sunt un pic tardive pentru zona noastră, exceptând sudul țării și nu se prea potriveau la noi. Și le-am zis că noi avem soiuri noi, de perioadă mai scurtă și am venit cu ideea: „Ce-ar fi să le transformăm pe ale noastre? Ne dați genele și tehnologia ca să facem asta?”, ni s-a zis: „Domne pentru România da”. Deci nu petru Valeriu Tabără era un câștig dacă am fi făcut asta, iar rezultatele cercetării să rămână în patrimoniul național. N-au cerut niciodată drept de proprietate, dar vă dați seama ce era dacă cultiva România soia modificată genetic produsă la noi?
Românii au cultivat până în 2007 soia modificată genetic. I-am auzit că au fost fericiți cu ea. Explicați-ne de ce.

Pentru că în primul rând este economică, nu necesită foarte multe tratamente. Dacă la soia clasică faci 3-4 ierbicidări de la preemergent la postemergent, la soia modificată genetic faci o singură ierbicidare, maxim două. Ierbicidul nu este unul care să rămână în sol, cum spuneau unii, sau să intoxice solul. Pe de altă parte producția este mai sigură. Nu e atacată de buruieni, semeni la timp, capacitatea de producție a soiurilor este mai mare și atunci ai siguranța producției și faptul că este ieftină. Asta e prima problemă. Deci cheltuielile pe o soia transgenică sunt cu 30-40% mai mici și producția mai mare. Poate ajunge și dublu. Fac o mie cinci sute de kile la soia clasică și pot ajunge la două mii și ceva și chiar peste 3000 la cea transgenică.

Dar utilizarea soiei transgenice încurajează, din ce știu de la șeful IMB, inginerul Lucian Buzdugan, rotația culturilor, ceea ce înseamnă o diminuare a presiunii pe resursele din sol, nu?

Ce spun colegii din Insula Mare a Brăilei este real. Au avut ani în IMB, zona cea mai favorabilă a soiei, în care soia clasică n-a dat rezultate. Au fost producțiile mai mici, din multe motive. În timp ce atunci când au cultivat transgenică, ei n-au coborât sub 3000 de kilograme de soia la hectar. Iar cel mai grozav element pe care-l aduce soia în România este aportul de azot. Soia,indiferent că-i modificată genetic sau nu, este una din marile plante care poate lăsa în sol cantități mari de azot atmosferic. De aceea are un rol uriaș în sistemul de rotație a culturilor. În schimb fermierii sunt descurajați să mai practice rotația culturilor în care să intercaleze și soia, pentru că nu e profitabilă, iar ei nu vor să-și sacrifice profitul de pe o parte din ogor, de dragul sustenabilității pe termen lung.

Al doilea exemplu. Anul trecut am avut atac masiv de Pyrausta. Cu ce mă apăr, cu pesticide? Probabil, în conceptul lor. Dar eu nu cred că trebuiee să mă duc să dau zeci de kilograme de pesticide în perioada în care eu am formarea boabelor la porumb, fiindcă pesticidul ăla e un produs sistemic, care îmi pătrunde în bob. Nu e ca și Glifosatul.

Când ați auzit prima oară de plante transgenice?

Prin ‘85-’86. Am fost într-o anumită chestiune circumspect, pentru că citisem la vremea aceea doar partea negativă. Era ca și cu SIDA. Legende din folclorul occidental, că se ia gena de la pește și se transferă la grâu și miroase pâinea a pește. Nici nu mi-am pus eu foarte mult problema la acea vreme.

La cartof ce a făcut efectiv USAMV Timișoara ca cercetare?

Aici a fost creat in vitro și apoi s-a mers mai departe pe înmulțire, cartoful modificat genetic, care dă o rezistență la gândacul de Colorado.

A fost proiectul dumneavoastră?

N-a fost al meu. Nici n-am fost implicat în proiect. A fost al colegilor mei de la Universitate, cu gene aduse de la Monsanto, program finanțat de Banca Mondială, nu de firma americană. Eu am trecut în CV, fiindcă am colaborat cu ei la sistemele de testare în câmp, dar n-am avut nici o contribuție personală la succesul proiectului.

Când ați devenit dumneavoastră mai deschis la OMG-uri?

În 1996. Eu în 1995 m-am întâlnit și aici într-adevăr este o cheie, a venit la Quebec, la aniversarea a 50 de ani de la înființarea FAO, o echipă a Băncii Mondiale cu care am discutat foarte mult despre perspectiva cercetării în România și modul cum va trebui ea abordată mai departe. A fost aranjată întâlnirea. Era în agendă, că eram Ministrul Agriculturii la acel moment. L-am cunoscut atunci pe secretarul științific al lui Norman Borlaug în Mexic. Borlaug este Laureat al Premiului Nobel pentru pace, distincție primită pentru că este creatorul Revoluției Verzi. M-am întâlnit cu secretarul științific al lui Borlaug de mai multe ori ulterior. Între timp el a devenit președintele asociației internaționale pe biotehnologii, dar este și un consilier al președinților SUA. Cu el am schimbat idei despre genetică moleculară și OMG. Ideea lui , care mi-a plăcut, este că aceasta este șansa viitoare pentru revoluționarea producției agricole în lume în contextul creșterii populației, al nevoii de hrană de calitate, al acoperirii necesarului de energie, pentru lărgirea ariei de cultivare, dar și ca sursă de materie primă pentru industrie. Asta e singura cale. Nu există alta.

Credeți că agricultura convențională și-a atins limitele? Atât din punct de vedere al tehnologiilor utilizate, cât și al avansurilor în materie de productivitate a soiurilor și hibrizilor?

La noi în România nu trebuie să ne temem, că e loc berechet pentru avans tehnologic, atât suntem de înapoiați față de ce există acum de top în lume în domeniu. Însă în țările dezvoltate agricultura convențională și-a cam atins limitele.


Abonați-vă GRATUIT la Agrointeligența - www.agrointel.ro!


2 comentarii

Scrie un comentariu