Contabilul de colhoz şi comasarea terenurilor

Un politruc colhoznic din anii ’50 a supravieţuit şi face acum politică monetară – cu normă întreagă şi politică agricolă – în timpul liber.

Iată ce spune economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, într-un interviu pentru recolta.eu:

Orice politică de consolidare a terenurilor trebuie abordată atât cu instrumente de natură stimulativă, cât şi cu cele de natură punitivă. Și asta deoarece numai cu partea bună, cu binele, nu se ajunge prea departe. Vorbim aici exact de aplicabilitatea metaforei „carrot” vs. „stick”, „morcov” vs. „băţ”, adică „acţiuni stimulative” vs. „acţiuni punitive”.
(…)
Intrebarea logică pe care ar trebui să ne-o punem este cu privire la partea penalizatoare, punitivă, cea care l-ar putea obliga pe micul fermier, vrând-nevrând, să meargă spre consolidare. Micului agricultor nu-i va conveni această situaţie, însă decidenţii vor fi obligaţi să se întrebe dacă acesta trebuie să rămână în agricultura de subzistenţă ori de semisubzistenţă şi dacă acest lucru va fi un câştig pentru el şi pentru ţara asta…
(…)
N-am făcut nimic dacă aplicăm o taxă mărită fermierilor mijlocii sau mari. Noi avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii subzistenţă, pe cei care sunt mici. Sigur, lor nu le va conveni această măsură. Aici vorbim de o decizie pe termen lung şi despre una cu efecte benefice. De fapt, aici vorbim despre faptul că, în prezent, în agricultura românească sunt strânse resurse şi de forţe de muncă, şi de capital, care trebuie eliberate şi duse înspre alte sectoare, cum sunt mica industrie sau serviciile. Toate schimbările sunt neplăcute la început. Omul, prin natura lui, se opune schimbării. Dar nici nu putem sta încremeniţi într-un proiect pentru ca, apoi, peste 20 de ani să discutăm cum, iată… de 20 de ani discutăm despre agricultura de subzistenţă.

Grija domnului Lazea de-a le face altora bine cu de-a sila ar fi sublimă dacă n-ar fi ineptă. De agricultură de subzistenţă discutăm de sute de ani, dar cauza dezastrului de azi datează de şase decenii, când părinţii ideologici ai „decidentului” au tras tot concluzia că trebuie „mai mult băţ”. Şi ei aveau halucinaţia exploataţiilor mari, eficiente, impuse împotriva unei „prostimi” care o să vadă ea ce bine va fi. Previzibil, planurile au eşuat, şi tot previzibil se găseşte cineva care să nu fi învăţat nimic din asta.

De ce au eşuat? Pentru că – tot previzibil – prostănacii plecaţi de la coada vacii şi ajunşi „decidenţi” au făcut mai toate erorile de judecată posibile. Una din ele este să confunzi cauza cu efectul şi să încerci să elimini efectul sperând că astfel va dispărea cauza. Mai exact: exploataţiile mici din România sunt date de faptul că populaţia ocupată în agricultură era (şi este) numeroasă. Comasarea forţată nu reduce populaţia ocupată în agricultură, iar presupusul câştig de eficienţă este spulberat rapid de managementul prost, furturi şi dezinteres. Aşa s-a întâmplat cu fermele comuniste, unde ajunseseră să muncească elevii şi soldaţii.

Este acum altă situaţie? Da şi nu! Ferma medie din România are 3,5 hectare. În logica culturii de câmp, fermierul are următoarele opţiuni:

Fie o dă în arendă şi ia maximum o tonă de grâu la hectar – deci în total vreo 700 de euro

Fie o lucrează singur şi scoate 3 – 4 tone din care trebuie să plătească cheltuieli – ajungând la final la un profit de cel mult 1000 de euro.

Fie, după logica lui Valentin Lazea, de frica băţului vinde terenul cu 5000-7000 de euro, din care îşi ia o dubă să „vândă ziare” ţăranilor care şi-au vândut terenul ca să facă „materiale de construcţii”, probabil pentru ţăranii care şi-au vândut terenul ca să-şi facă casă.

Cumpărătorul va putea obţine, din plusul de eficienţă, 5-6 tone la hectar. Deci fosta fermă de 3,5 hectare va produce o plusvaloare de 2000 de euro, faţă de 1000 cât făcea înainte. Un calcul irezistibil, nu? Ei bine, cei 1000 de euro în plus per exploataţie înseamnă pentru economie doar două miliarde de euro, adică nici 2% din PIB. Cu ce cost? Unu-două milioane de foşti fermieri care după ce eşuează în recomandările de carieră ale d-lui Lazea îşi iau câmpii şi se duc în Vest (oricum, mulţi s-au dus deja).

Varianta cealaltă este ca „decidenţii” să-şi extragă propriul nas din propriul anus, să ia puţin contact cu realitatea şi să gândească soluţii pentru oameni, nu pentru „ţară”. Exploataţiile mari, mecanizate, se potrivesc ţărilor care au făcut revoluţia industrială la timp şi unde populaţia ocupată în agricultură e oricum mică. Dar chiar şi acolo se poate face agricultură profitabilă chiar şi pe un singur hectar – SUA este cel mai bun exemplu: acolo fermele enorme şi cele minuscule reuşesc să co-existe bine-mersi. Exploataţia medie în ţări ca Grecia sau Cipru este la fel de mică ca în România (iar în Ungaria, Polonia şi chiar Italia nu e cu mult peste) şi nimeni nu îndrăzneşte să pună „băţul” fascistoid pe proprietari. Iar populaţia rurală din Irlanda este de aproape 40%, fără ca acest lucru să împiedice ţara să stea bine-mersi în top 5 al bunăstării europene, chiar şi după criză.

Impozitarea uniformă, care să stimuleze lucrul pământului şi nu abandonul, poate fi de înţeles până la un punct. Însă taxarea discriminatorie a suprafeţelor mici este ineptă, abuzivă şi antieconomică.

Agricultura pe suprafaţă mică – legume, fructe, animale mici etc. este mult mai intensivă în muncă dar aduce şi valoare adăugată substanţial mai mare. Atât pentru proprietar cât şi pentru ţară. Agrointel a arătat că un profit de 8000 de euro pe hectar (deci peste 2000 euro pe lună de pe o fermă de 3,5 hectare) este perfect posibil. Iar un venit de 1000 de euro pe lună poate fi de-a dreptul banal. Pentru economie ar fi – teoretic – vreo 20 de miliarde de euro pe an, adică de 10 ori mai mult decât scosese colhoznicul (o fi de mirare că tot la o zecime din standardul vestic a rămas economia comunistă?).

Condiţia este ca statul să-şi facă treaba sa de stat în loc să caute soluţii de-a sacrifica individul pentru bunăstarea colectivă:

1. Să facă ordine în cadastru şi să limpezească regimul proprietăţii – că nimeni nu face investiţii pe un teren juridic-dubios.

2. Să apere proprietatea de hoţi sau măcar să-i dea proprietarului dreptul s-o facă singur, pentru că nimeni n-are chef să muncească ziua doar ca să fie furat noaptea.

3. Să nu mai acuze fermierii de „evaziune” ci să le explice limpede că în realitate, pe lege, nu prea datorează impozite.

4. Să trateze proprietarii ca şi cum le-ar fi patroni, nu de parcă ar fi vite cărora trebuie să le faci bine cu forţa.

5. Să le dea câte un şut în dos „decidenţilor” care o iau pe arătură.

EXITCARD EXITCARD

5 Comments on Contabilul de colhoz şi comasarea terenurilor

  1. Lucian Davidescu, nu cred că îţi scapă faptul că ideile alea nu îi aparţin lui Lazea. Sunt chestii spuse de ani de zile de Isărescu. Poate nu chiar aşa de direct, dar astea sunt ideile lui Isărescu, marele fermier din fundul Olteniei. Lazea e cureaua der transmisie, goarna cum ar veni. Alt securist care a ajuns să se creadă mare Guru prin România.

  2. Se vorbea in comentariu despre Irlanda ca o tara cu o mare bunastare, asflanu-se in top 5 din Europa. Este adevarat dar intr-un judet din Irlanda Wexford au 6 colegii agricole. Fermierul care nu are studii agricole plateste imozit dublu fata de fermierul care nu are studii agricole. De ce va tot ganditi la masuri si nu priviti la radacina. Nimeni nu se gandeste ca trebuie sa-i invatam pe fermieri(tarani) sa lucreze in agricultura, sa faca performanta, sa-i instruim. Sa pregatim generatiile tinere din scolile generale din mediul rural in acest sens. Noi vrem sa-i facem pe toti studenti sa termine un liceu si sa nu stie ca sa faca in viata sa nu aiba nici un fel de calificare. As putea comenta mult pe acest subiect si chiar cu argumente.

    • 1. Toate calculele sint fanteziste, caci performanta in agricultura nu se realizeaza cu ordine date de „decidentii” totdeauna criminali fata de taranul roman sau cu rugaciuni de ploaie.
      Pt a obtine performanta in Romania, in agricultura din Sud-Estul tarii este nevoie de sisteme de irigatii, este nevoie ca si micii fermierii sa aiba acces la credite{ insa BNR nu incurajaza bancile comerciale pt a acorda credite micilor agricultori} si, mai ales, este nevoie de o POLITICA AGRICOLA onesta, care acorde sanse EGALE micilor fermieri ca is latifundiarilor, ori in prezent in Romania se aplica deja discriminarea dorita de Lazea, caci micii fermieri nu PRIMESC SUBVENTII PT MOTORINA…

  3. Stimabile … bati campii ! democratia imbecila a dat ezultatele de azi … democratia lui Iliescu ! ne-a ingropat adanc … si dumneata vrei sa raminem acolo ! pe ce mizezi ? mizezi pe cultura fermierului ? este zero ! el stie una si buna …nu dau nimic la stat ! dar vreau cat de mult !

3 Trackbacks & Pingbacks

  1. Agri-dolarul se pregăteşte să ia locul petro-dolarului
  2. Ce dovedeşte achiziţia de teren a lui Traian Băsescu « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
  3. Goana după pământ #riscograma.ro

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*


AGROCONCEPT