Tehnologia de cultură a grâului bio, o provocare pentru fermieri. Cât se investește pentru a obține o producție bună la hectar

Grâu ecologic asigură fermierilor un preț de vânzare dublu față de cel pentru boabele convenționale și, în plus, au desfacerea asigurată. Tehnologia de cultură, însă, le dă mari bătăi de cap și doar cei care sunt cu adevărat pasionați reușesc, an de an, să scoată producții rezonabile.

Cel mai cunoscut fermier care cultivă grâu ecologic este inginerul agronom Aurel Petruș. Face agricultură în județul Călărași, în comuna Ștefan cel Mare, acolo unde, împreună cu alți doi asociați, lucrează 1.200 de hectare dintre care 400 însămânțate cu grâu produs în sistem bio. Este certificat ecologic de peste 15 ani, din 2000 când a fost beneficiarul unui proiect finanțat de guvernul olandez.

“Durata conversiei poate să fie de unu, chiar de doi ani. Noi avem ferma de prin 1994 dar pe atunci lucram în sistem convențional. A fost o provocare la vremea respectivă și este și astăzi. Am început cu 260 de hectare și am ajuns unde suntem astăzi cu terenul care în mare parte este luat în arendă”, ne-a declarat fermierul.

3.400 de kilograme la hectar, media din 2015

Dacă anul 2015 a fost dezastruos pentru restul fermierilor, Aurel Petruș se declară mulțumit de recolta medie de 3.400 de kilograme la hectar.

“Eu am fost foarte mulțumit având în vedere provocările pe care le presupune o astfel de cultură. Prețul variază între 90 de bani și 1,20 lei. Circa 100 de tone au luat drumul exportului către Ungaria și Austria. Iar orzul l-am dat în Italia”, ne-a mai spus agricultorul.

Străinii sunt mult mai interesați de produsele bio dar și foarte pretențioși astfel că fermierul a cultivat un grâu cu proprietăți speciale.

„Am avut anul acesta un experiment de grâu iar pentru anul viitor am însămânțat deja 140 de hectare. Este cerut și noi ne conformăm. Este un soi provenit din Franța, foarte bun, rezistent la boli și dăunători. Preferă solurile sărace și nu are nevoie de cele fertile”, ne-a mai explicat fermierul.

A mizat pe soiuri românești dar și franțuzești

Sămânța de grâu ecologic poate să vină pe două căi, prin producerea în sistem propriu sau achiziționată de la mici fermieri care se ocupă cu multiplicarea semințelor.

“De obicei producem în sistem propriu. Iar dacă vrem un anumit soi cumpărăm sămânță netratată din convențional cu derogare, de la mici fermieri. Anul acesta am semănat și soiul Glosa pe care l-am luat la un preț bun de la un fermier care multiplică sămânță de grâu. Am semănat și un soi franțuzesc”, ne-a mai explicat fermierul.

Secretul stă în culturile premergătoare

El specifică însă că indiferent de soiul ales aproape cel mai important aspect în agricultura ecologică este asolamentul.

“Grâul are ca și culturi premergătoare întotdeauna cele mai bune plante specifice lui. Adică mazăre, fasole, linte. Leguminoase în primul rând care lasă solul foarte bogat în azot. După aceea se face tratamentul la sămânță cu zeamă bordeleză în concentrație de 5 %, substanță care după cum se știe este permisă în anumite concentrații de UE și în culturile ecologice. La fel de importantă este și fertilizarea fazială din timpul iernii care se face cu pământ de pasăre peletizat. Se știe că are o acțiune rapidă și cu conținut aproape dublu de azot, fosfor și potasiu, comparativ cu gunoiul de grajd”, ne-a mai spus agricultorul.

În plus, densitatea de însămânțare la grâul bio este mai mică față de cultura convențională, adică 400 de boabe germinabile/mp.

“Pot fi folosite aceleași utilaje ca și la cultura convențională până într-un anumit punct. În primăvară se fac 1, 2 treceri cu țesala de buruieni și se aplică tratamente fito-sanitare pentru boli și dăunători. Sunt folosite numai produse ecologice existente pe piață. Dacă există posibilități este recomandat cu desăvârșire să se facă și irigarea culturii pentru că cel mai mare dușman al culturii de grâu este, ca și la varianta convențională, seceta”, mai explică Aurel Petruș.

cultura de grau ecologic investitie

Grâul ecologic rezistă mai bine la secetă

El spune că grâul ecologic suportă mai bine lipsa apei. “Fiind și densitate mai mică și mai ales venind după culturi premergătoare foarte bune, rezistă mult mai bine la secetă. Dar sigur că dacă aceasta este foarte persistentă, nici acest tip de cultură nu scapă fără pierderi”, menționează agricultorul.

Un an bun înseamnă pentru fermierii care produc bio o producție de 5 tone la hectar. “Chiar anul acesta am obținut și 5 tone la hectar pe anumite suprafețe. Și nu vorbesc aici de 2, 3 hectare ci pe mai bine de 40 de hecare. Unde se respectă asolamentul și epoca de semănat și mai ales planta premergătoare. Grâu după mazăre, dacă spunem acest lucru tot timpul trebuie să ne așteptăm la producții de peste 3.500 de kilograme”, ne-a mai declarat fermierul din Călărași.

Investiția la hectar “sare” de 2.500 de lei

Agricultura bio nu se face întâmplător sau rudimentar cum s-ar crede. Și aici există tehnologie, tratamente care uneori sunt mult mai scumpe decât cele convenționale și lucrări specifice. Pentru toate acestea fermierul trebuie să scoată din buzunar anual în medie 2.500 de lei pe hectar.

“Aici intră toate lucrările de la arat la recoltat, sămânța, tratamentele și îngrășămintele. 1.200 de hectare nu le facem ușor dar ne ajută asolamentaul care este foarte bine pus la punct. Anul acesta am avut ca structuri de culturi foarte diverse și perfecte pentru asolament. Nu mergem pe patru culturi ca în convențional. Am avut grâu, orz, soia, mazăre, fasole, in pentru ulei, floarea-soarelui, porumb. Așadar asolamentul este așa bine făcut astfel încât toate culturile au ca premergătoare cele mai bune plante. Nu se pune niciodată grâu după grâu de exemplu și nu se recomandă. Pământul de la noi are calități bune dar dacă nu respecți tehnologia de cultură nu pui în valoare acel potențial”, explică inginerul.

Cultura bio nu e treabă ușoară

Grâul bio se vinde foarte bine iar cererea crește de la an la an. În schimb, se cere o calitate optimă de la care străinii nu fac rabat. Agricultorul din Călărași spune că fermierii care cultivă bio, pe lângă controalele riguroase pe care le face organismul care îi certifică, mai au parte și de verificările partenerilor care cumpără grâul.

“Ei fac în permanență controale în fermă. Noi de exemplu vindem de ani buni foarte mult în Germania. Dacă cultivăm rapiță și aceasta din momentul recoltării nu ajunge în depozit în maxim opt ore există pericolul ca ea să se încingă și să capete un anumit miros care când ia drumul spre ecologic nu mai poate să fie vândută. Pe de altă parte în convenținal dacă este puțin mucegăită poate fi vândută fără probleme pentru obținerea uleiului. Deci dacă este afectată calitatea, la ecologic nu poți să mai faci nimic”, ne-a mai declarat agricultorul.

El spune că omul cheie care decide dacă grâul poate fi achiziționat sau nu, este…brutarul. “Aici nu dictează nici traderul, nici intermediarul ci brutarul. Am avut la noi în fermă brutar venit din Belgia cu morarul, au luat probe și mi-au spus că până când brutarul nu “dă undă verde” nu pot cumpăra. Ca să vedeți până unde se poate merge și cât este de dificil”, ne-a povestit fermierul.

Grâul bio are “termen de valabilitate” redus

Dacă în cultura convențională grâul își completează calitățile cu cât stă mai mult în siloz în agricultura bio lucrurile stau puțin diferit. “Maxim de depozitare pentru silozul meu eu dau 30 mai. După aceea trebuie făcut ceva, vândut pentru că intrăm pe partea de depozitare unde în cultura bio avem de-a face cu altă tehnologie, dăunători și factori care nu te mai ajută. Depozitarea ecologică nu este o joacă sau o glumă. Când vorbim de parteneri de afaceri din afară clar că trebuie să tratăm cu multă seriozitate. Nici prețul nu are variații mari. Dacă în timpul recoltării vinzi la 280 de euro nu ai cum să obții în ianuarie sau februarie 350 de euro. Asta niciodată. Este o piață stabilă. Noi practic știm de la an la an cu cât vindem floarea-soarelui, inul sau grâul. Fluctuațiile sunt mici”, mai spune fermierul.

ferma de gaini ouatoare

O parte din producție este integrată în ferma de găini ouătoare

O parte din producția de cereale bio este integrată în ferma de găini ouătoare pe care fermierul o deține tot în Călărași. Produsele sale sunt deja cunoscute și se găsesc pe rafturile unor mari lanțuri de magazine – Mega Image sau Auchan, unde se vând sub brandul “Gălbenuș de Bărăgan”.

Cum recunoaștem produsele bio

În ceea ce privește recunoașterea pe piață a produselor bio, fermierul spune că lucrurile sunt foarte simple.

“Când produsul apare pe piață trebuie neapărat să poarte sigla unui organism de certificare. Dacă are această siglă, cumpărătorul trebuie să aibă încrederea că cel care certifică și-a făcut treaba corect. Ei sunt cei care își pun ștampila și confirmă că produsul a fost rezultatul unei tehnologii corespunzătoare regulamentului 834, adică cel ecologic”, conchide agricultorul din Călărași.

1 Comentariu la Tehnologia de cultură a grâului bio, o provocare pentru fermieri. Cât se investește pentru a obține o producție bună la hectar

  1. „…tratamente fito-sanitare pentru boli și dăunători cu produse ecologice existente pe piață”- clar nu? (decat eu nu prea m-am lamurit ca sunt mai greu de cap…) In rest, f. insructiv articolul, putinii aa mnine care nu fac grau eco se pot apuca de maine: pretul e dublu (sau nu prea)investitia e mica (munca,amortizarile si alte indirecte sunt tot bio, adica gratis), pacat ca nu poti tine graul decat pana pe 30 mai, ca eu sunt obisnuit sa-l tin vreo 5 ani…ma mai gandesc…

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*