Cultura de roșii bio: cum obținem răsaduri perfecte fără intervenții cu chimicale

Cererea tot mai mare de legume bio îi determină pe cultivatori să treacă de la culturile convenționale la cele naturale. Fie că au convingeri sută la sută ecologice, fie că aleg această variantă doar pentru cererea din piață cert este că grădină bio reprezintă o mare provocare.

Cu atât mai mult la roșii despre care se știe că sunt legume tare pretențioase și boli precum mana sau putregaiul cenușiu pot compromite în totalitate cultura având în vedere că regula de aur în culturile bio este că nu se poate interveni cu tratamente fito-sanitare. “Uneori la roșii mi s-a întâmplat să arunc și jumătate de producție pentru că dacă metodele de prevenire nu dau rezultate, cu cele de tratament este mai greu. Este riscul pe care trebuie să și-l ia din start un fermier care cultivă bio. Este până la urmă un tribut pe care trebuie să îl plătești naturii”, ne-a declarat Marin Dumbravă, de la Ferma Ecologică Biodumbrava – www.biodumbrava.ro.

 

Lupta cu bolile și dăunătorii începe încă de la tratarea semințelor

Marin Dumbravă spune că munca pentru obținerea unui răsad de calitate începe odată cu selectarea semințelor care sunt colectate de la roșii și puse la uscat la soare. Astfel, acestea trebuie puse pe hârtie cât mai răsfirate lăsându-le loc semințelor să “respire”. În cultura bio cuvântul de bază este sănătos dacă ne referim la material săditor, pământ, legume și mai departe consumatori. Toți factorii ținuți din scurt pot duce la producții cu pierderi neînsemnate adică de maxim 20 la sută.

Astfel că prima regulă este aceea de a “trata” semințele de roșii corespunzător şi apoi de a fortifica începând de la pregătirea germinării. A doua regula este că pământul folosit pentru răsaduri este bine să fie din cel în care va fi plantată roșia. Înainte de a fi însămânţate, semințele vor fi ţinute în apă de cenuşă, suc de aloe vera sau într-o infuzie pregătită la alegere din urzică, coada calului, rostopască, tătăneasă. Se pot alege maxim două variante pentru că altfel riscăm să omorâm planta înainte de a se naște.

Semințele pot fi ținute în infuzie de la câteva ore până la câteva zile. Astfel tratate și pregătite roșiile pot să dea piept cu bolile. După tratament punem semințele în recipiente și așteptăm să crească. Însămânţarea se face cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare) înainte de plantarea la locul definitiv.

rosii-bio

Lumina și căldura, esențiale când plantăm roșiile în solar

Când le replantăm în solar trebuie să avem în vedere să fie așezate astfel încât să aibă din plin lumină pentru că după cum se știe fără lumină nu există fotosinteză. Fără fotosinteză nu există planta. De felul ei, roşia este o mare iubitoare de lumină iar umbră va creşte înaltă şi va face fructe foarte mici. Aşa că trebuie să ținem cont că cu cât are mai multă lumină peste zi, cu atât va avea roade mai bogate.

Mai departe, trebuie să știm că dacă iubește lumina, roșia este automat iubitoare și de căldură astfel că este nevoie de mare atenție la temperatura solului în momentul plantării având în vedere că intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este între 11 şi 30 de grade cu plus.

Temperatura ideală pentru dezvoltarea ei este de 22 – 27 grade deoarece sub 10 grade planta îşi încetează dezvoltarea, devine sensibilă şi deci este o țintă ușoară pentru boli și dăunători. Nici căldura prea mare nu îi face bine roșiei astfel că peste 29 de grade, tomata îşi încetează creşterea. Nici polenizarea nu mai are loc deoarece polenul devine steril.

Niciodată nu plantăm roșiile într-un substrat rece

Temperatura solului este foarte importantă și în momentul plantării tocmai pentru că roșia este o plantă “friguroasă”. Astfel că una dintre regulile de bază în momentul plantării roșiilor în solar este că niciodată nu plantam într-un substrat rece. Până ce temperatura solului nu a ajuns la + 9 grade nu începem plantarea.

Problema căldurii fiind rezolvată trecem la alt detaliu important : umiditatea. Mai ales pe perioada verii, unii cultivatori au tendința să ude în exces crezând că astfel salvează planta de la uscare. Nimic mai greșit! În faza de răsad, nevoie ei de apă este medie. Apoi, la mutarea ei la locul definitiv, pentru că deja necesarul de umiditate crește, vom avea grijă s-o plantăm în „mocirlă”, adică în lăcaşul în care va sta turnăm atâta apă, încât să băltească. Aşa asigurăm pe termen lung necesarul de apă, deoarece, după transplantare, este bine să nu deranjam planta 5-7 zile nici cu hrana și nici cu apă. Apoi, udarea se va face la un interval de 9-12 zile, dar nu din abundență pentru că prea multă umiditate duce la două situaţii neplăcute și nedorite: favorizează apariţia bolilor micotice, mai ales a manei, și la o dezvoltare peste măsură a masei verzi în detrimentul mugurilor florali, adică a rodirii.

Un fapt important de reţinut pentru udarea plantelor este faptul că udarea se face folosind doar apa călduţă, niciodată rece. Se udă, de regulă, seara sau dimineaţa foarte devreme.

Totuşi, seara ar fi cel mai bine, ca peste noapte, apa să aibă suficient timp să ajungă până la ultimul firicel al rădăcinii. Din momentul în care roșiile au atins vreo 10 – 12 cm, săptămânal vom stropi plantele cu o soluţie preparată din 1 litru de zer și 10 litri de apă. Putem adăuga și 20-30 de picături de tinctură de iod care are rolul de a se lupta cu bacteriile. Pe de altă parte, acidul lactic protejează planta contra sporilor ciupercilor.

Truc! Odată cu plantarea adăugați o mână de urzici mărunțite în locul unde puneți planta. Costurile sunt minime sau zero dacă puteți achiziționa urzicile din grădină. Urzica va elibera în sol azot, ceea ce ajută la creșterea și fructificarea plantei.

Cum recunoaștem un răsad de calitate

Fie că îl cumpărăm, de unde avem certitudinea că este bio, fie că îl producem acasă, răsadul de roșii trebuie să aibă anumite calități ca să fie considerat bun de plantat și mai ales de calitate. Astfel, potrivit specialiștilor de la Marcoser, răsadul trebuie să îndeplinească următorii parametri de calitate:
• Să se vadă bine primul buchet floral dar în nici un caz să fie înflorit;
• Să aibă înălțimea cuprinsă între 20 – 30 cm;
• Să fie erecte la plantare (să nu se aplece după plantare datorită fragilității tulpinii);
• Să fie libere de virusuri, boli și dăunători;
• Să nu fie etiolate;
• Să fie viguroase și să prezinte un sistem radicular bine dezvoltat care să ocupe întreg volumul de substrat;
• Să nu prezinte deteriorări mecanice în urma manipulării sau orice astfel de stricăciuni;
• Să fie turgescente (să nu fie ofilite);
• Să fie călite;
Atenție! Dacă răsadurile sunt plantate în câmp, trebuie să avem grijă să nu plantăm tomate în acelaşi loc, an după an. Revenirea tomatelor pe aceeaşi solă se face după 3-4 ani!

Sursă selectivă: www.hobbygradina.ro

Be the first to comment

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*