Boli și dăunători de vară la pomii fructiferi. Tratamente eficiente pentru combaterea lor și salvarea producției de fructe

Atenție la bolile și dăunătorii care atacă pomii fructiferi pe timp de vară. Fie că vorbim de meri, peri până la cireși, piersici sau caiși, copacii sunt în pericol în această perioadă a anului, iar intevenția la timp, cu tratamente specifice, poate salva și în totalitate producția de fructe și livada în sine!

Iată care sunt principalele boli și dăunătorii care apar vara la pomii fructiferi și soluțiile pentru combaterea lor:

RAPĂNULSe întâlnește frecvent mai ales la măr și păr iar atacul cel mai păgubitor se manifestă pe frunze și fructe.

Pe frunze apar pete mici, circulare de culoare untdelemnie la început, apoi cafenie cu aspect catifelat. Cu timpul petele devin brun-negricioase, confluează ocupând porşiuni mari din limb. Fructele sunt atacate în toate stadiile de evoluție prezentând pete de diferite dimensiuni, brun-măslinii, catifelate. Fructele atacate se deformează, crapă și cad prematur. Boala se manifestă și pe pedunculi, sepale și lăstari, mai ales în anii cu primăveri călduroase, cu ploi frecvente.

Atacul pe lăstari, la început sub formă de pete de culoare măslinie-catifelată, se exteriorizează sub formă de ulcerații. Lăstarii atacați se usucă sau degeră în timpul iernii.

COMBATERE: Rapănul se combate prin măsuri preventive, agrotehnice și chimice. Pentru distrugerea rezervei biologice, o importanță deosebită o au arăturile de toamnă pentru încorporarea frunzelor căzute pe sol, precum și adunarea tuturor fructelor și tăierea lăstarilor atacați de rapăn și înlăturarea acestora din livadă.

Substanţele chimice utilizate în prevenirea şi combaterea acestei boli sunt multe. Sunt substanţele pe bază de cupru: Alcupral 50 PU -0,2 %; Champ 77 WG- 0,2 %; Copac -0,3%; Kocide 2000-0,25%; Cuproxat flowable 0,3 % ; Zeama bordouleză (0,5-1%). Acestea sunt produse cu acţiune de contact (acţionează la suprafaţa organelor atacate, nu pătrund în ţesuturi) şi sunt recomandate a se utiliza înainte de înflorit. Nu sunt recomandate după înflorit la măr, deoarece la unele soiuri provoacă apariţia plasei pe fructe – o rugozitate a pieliţei fructelor.

Altă grupă de substanţe utilizate în combaterea acestei boli sunt cele cu acţiune de contact care se pot utiliza pe toată perioada de vegetaţie, nu crează probleme de determinare a rezistenţei în timp a bolii la acţiunea acestor substanţe: Antracol 70WP -0,3%; Bravo 500 SC -0,25%; Delan 700 WG -0,05%; Folpan 80 WDG- 0,15%, Merpan 80 WDG-0,15%; Dithane M45-0,2%; Polyram DF-0,25%. În perioadele de presiune mare de infecţie ele sunt recomandate a se aplica alături de produsele cu acţiune sistemică (acestea pătrund şi acţionează din interiorul plantei): Chorus 75 WG-0,02 %; Folicur solo 250 EW-0,05%; Mystic 250 EC-0,05 %; Orius 25 EW 0,05 %; Score 250 EC-0,015%; Stroby DF-0,013%; Systhane Forte-0,02%; Topsin 500 SC-0,14%. Aceste substanţe se alternează unele după altele şi nu se tratează cu un produs mai mult de 2 ori într-un an. Producătorii de pesticide au creat şi fungicide care conţin două substanţe active astfel încât au şi acţiune de contact şi acţiune sistemică şi nu mai trebuie să le combine pomicultorul, sunt gata combinate: Maccani 0,15 %; Flint Plus 64 WG- 0,125%; Luna Experience 400 SC-0,05%; Clarinet -0,1%; Shavit F72WDG-0,2%;

Soiurile de măr cu rezistenţă genetică la boli (Florina, Ciprian, Liberty, Pionier, Generos, Romus 3, Topaz, Ariane etc) sunt imune la atacul acestei boli şi ne scapă de toată această bătaie de cap.

FĂINAREA – Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale pomului: muguri, frunze, inflorescențe, lăstari și uneori fructe. Mugurii vegetative și floriferi atacați de făinare nu mai evoluează normal, sunt acoperiți de o pâslă pulverulentă, albă cu aspect făinos, iar în cele din urmă se usucă și cad. Frunzele atacate sunt mici, deformate, se brunifică, devin casante și se zdrențuiesc. Lăstarii erbacei atacați stagnează în creţ tere, au aspect făinos și de cele mai multe ori degeră ușor în timpul iernilor geroase, deoarece lemnul nu se maturează.

Pentru distrugerea rezervei biologice, lăstarii atacați se vor tăia și se vor arde. Primul tratament obligatoriu se execută la începutul dezmuguritului pentru prevenirea infecțiilor primare prin conidii.

COMBATERE – Tratamentele încep odată cu umflatul mugurilor. Până la înflorit, la soiurile sensibile se efectuează 2-3 tratamente cu produse de contact. Cele mai eficiente sunt produsele pe bază de sulf micronizat muiabil, cu diferite denumiri comerciale: Kumulus, Microthiol, Thiovit, Fluidosoufre, Solphur etc., utilizate în doze duble (0,7-0,8%) față de perioada de după înflorit. Înaintea înfloritului, pe timpul înfloritului, când acesta durează mai mult de 8-10 zile, și după înflorit sunt utilizate fungicidele sistemice (care pătrund în interiorul plantei), care majoritatea au acțiune dublă și pentru rapănul mărului: Chorus, Systhane Forte, Stroby, Shavit F, Score, Topas, Topsin, Derosal, etc. Acestea se alternează și cu fungicide cu acțiune de contact.

MONILIOZA (PUTREZIREA FRUCTELOR) – Fructele încep să putrezească de la o mică rană, înțepătură, de la o gaură de vierme sau, uneori, fără nici un motiv din cele enumerate, mai ales atunci când sunt mai multe fructe alăturate. Putregaiul trece de la fructul atacat la fructele alăturate. Odată cu înaintarea putregaiului apar puncte albe-cenușii dispuse concentric sau neuniform. Aceste putregaiuri sunt determinate de atacul unor ciuperci care aparțin mai multor specii din genul Monilinia, de unde și denumirea, deja larg utilizată, de monilioză. Punctele albe sunt fructificațiile ciupercii, care sunt dispuse concentric la Monilinia fructigena și dispersat la Monilinia laxa.

Produc pagube destul de mari, la aproape toate speciile pomicole, pierderile de recoltă ajungând, în anii favorabili atacului, până la compromiterea întregii producții, așa cum a fost și în acest an în unele plantații de cireș din zona Bacău. Atacul este favorizat de anii cu precipitații abundente și persistente și, de asemenea, de o slabă circulație a aerului în coroana pomilor, determinată de microzone cu o ventilație slabă a aerului sau prin desimea exagerată a coroanei pomilor. Condițiile favorabile din lunile iunie și iulie ale acestui an au determinat realizarea unei rezerve biologice ridicate, a acestor ciuperci, astfel încât a făcut posibil ca în unelele plantații să avem atac și în această perioadă secetoasă (luna august).

Speciile atacate de monilioze sunt: mărul și părul (atacate de Monilinia fructigena); gutuiul (atacat de Monilinia linhartiana); prunul (atacat de Monilinia laxa); cireșul și vișinul (atacate de Monilinia cinerea și Monilinia fructigena); piersicul și caisul (atacate de Monilinia laxa și Monilinia fructigena); căpșunul (atacat de Botritis cinerea).

COMBATERE: Combaterea chimică impune a se efectua 2 – 3 tratamente în primăvară, odată cu umflatul mugurilor, până în fenofaza de boboc floral. Tratamentele cu produse cuprice, printre care și zeama bordouleză, dau rezultate bune. La gutui, este nevoie de aplicarea unui tratament cu un produs sistemic în faza de boboc floral și a unui tratament în floare cu produsul Aliette. Pentru eliminarea atacului pe fructe se vor aplica în anii favorabili atacului 2 – 3 tratamente, până în perioada de pârgă, cu produse chimice sistemice care au efect direct asupra moniliozelor.

În acest scop, sunt omologate produsele Rovral, Teldor, Switch, Signum, Topsin. Produsele de contact Merpan și Dithane au și ele efect asupra moniliozelor. Se va asigura perioada de pauză de la tratament până la consumul fructelor, în funcție de produsul utilizat, perioadă care este de cel puțin 7 zile la sâmburoase și 14 zile la semințoase și este precizată la fiecare produs.

PĂDUCHELE DIN SAN JOSE – Păduchele din San Jose atacă peste 200 de specii de pomi, arbuști fructiferi și alte specii de arbori și plante ierboase. La pomii fructiferi, cele mai mari pagube le produce la măr, păr, gutui, coacăz și agriș, urmate de speciile sâmburoase. Păduchii preferă scoarța ramurilor, lăstarilor, tulpinilor și în al doilea rând frunzele și fructele. Atacul este produs de larve și femele, care pe organele atacate își infig rostrul în țesuturi, pentru a se hrăni, injectând totodată saliva cu o serie de enzime. Țesuturile din jurul înțepăturilor capătă o nuanță roșie, roșie-vineție, se necrozează și se usucă. Pomii puternic atacați se debilitează și se pot usca în întregime: cei tineri după 2 – 3 ani, iar cei maturi după 7 – 10 ani. Prezența atacului se observă bine pe fructe, la măr, unde apar pete circulare, roșii cu diametrul de 1-3 mm. Atacul acestui păduche se recunoaște ușor prin apariția pe scoarța tulpinilor și ramurilor puternic atacate a unei pulberi zgrunțuroase, formată din scuturile insectelor, circulare sau ovale, de până la 2 – 2,3 mm, cu cercuri concentrice de diferite nuanțe de cenușiu

Caracteristica principală a acestui dăunător este că încă din faza de larve, după 4 – 5 zile după ce au luat naștere, își formează scuturi circulare, protectoare, care îl face foarte greu de combătut. Dimensiunea acestor scuturi este de la 0,25 mm la larve, crescând la mascul până la 1,5 – 1,8 mm și 1,6 – 2,3 mm la femelă. Culoarea scuturilor, la început la larve, este alb gălbuie, iar după 6 – 8 zile devine cenușie. Masculii, după formare, părăsesc scutul protector, au aripi membranoase, au corpul galben portocaliu, lung de 0,8 – 0,9 mm. Ei zboară în căutarea femelelor pentru împerechere. Sunt create capcane cu feromoni sexuali, pe care pot fi captați pentru urmărirea evoluției dăunătorului și intervenția cu tratamente chimice.

Apariția este eșalonată. Masculii primei generații apar la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai, și au o perioadă de zbor și împerechere de 8 – 12 zile. Femelele depun larve (înmulțire vivipară) după 24 – 38 de zile de la împerechere. Larvele apar în a doua parte a lunii iunie, începutul lunii iulie. Se deplasează în primele 24 de ore circa 40 – 50 cm, după care își înfig rostrul în țesuturile organelor atacate. În primele zile au un înveliș protector, alb-gălbui, care după 4 – 6 zile devine scut protector (după Minoiu N. și colab), la început de culoare alb-cenușiu, iar după 6 – 8 zile devine cenușiu cu diverse nuanțe mai închise dispuse concentric. De la ieșirea larvelor până la apariția scutului este momentul când tratamentele cu insecticide sunt eficiente.

Infecția la alți pomi, chiar la distanțe mari, se produce înainte de fixarea larvelor pe organele plantelor, prin transportul acestora de alte insecte, păsări, oameni sau cu ajutorul vântului. Masculii generației a II-a apar la sfârșitul lunii iulie, începutul lunii august, iar larvele acestei noi generații apar în decadele 2 și 3 ale lunii august, începutul lunii septembrie. În zonele mai sudice ale țării, dăunătorul are și 3 generații. Combaterea acestui dăunător este realizată și în mod natural, prin acțiunea parazitară și entomofagă a unor insecte.

COMBATERE:  Foarte eficiente în combaterea chimică a acestui dăunător sunt produsele pe bază de ulei de parafină în amestec cu insecticide (Confidor Oil, Nuprid Oil. Mospilan Toil) administrate la dezmugurit, când activitatea respiratorie a acestor insecte este mai intensă și când se distrug și ouăle de acarieni și afide.

Tratamentele cu insecticide trebuie administrate în faza de larvă, până la formarea scutului protector, câte două tratamente pentru fiecare generație, întrucât apariția larvelor se eșalonează pe o perioadă mai lungă de timp. Determinarea fazei de larvă tânără se face și cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali de sinteză, creați pentru această specie. Combaterea acestui dăunător, atunci când îi este semnalată prezența, se face prin utilizarea dozelor maxime admise de insecticide: Reldan, Nurell D, Calypso, Novadim, Mospilan, Actara, Pyrinex etc.

Putregaiul pielos al fructelor şi coletului – Boala este favorizată de excesul de umezeală din sol și se manifestă pe tulpină, ramuri și fructe. Atacul începe frecvent deasupra punctului de altoire, sub forma unei pete umede. Scoarța se colorează în violet, devenind cu timpul brun-cenușiu închis. Părțile atacate sunt spongioase și moi, putând fi îndepărtate ușor cu un cuțit, iar secționate, au miros de lichid fermentat. Pomii atacați se manifestă printr-o putere de lăstărire redusă, căderea timpurie a frunzelor, fructe mici, care se maturează mai repede.

COMBATERE– Se previne printr-o fertilizare echilibrată (excesul de azot sensibilizează plantele), irigarea corespunzătoare, astfel încât să nu băltească apa pe rândul de pomi), precum și tratamente fitosanitare cu produse cuprice la pornirea în vegetație și respectiv fosetil de aluminiu în perioada înfloritului.

Sursa selectivă: zdbc.ro

Be the first to comment

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*


ARIOSO