LUCRĂRI ÎN LIVADĂ pe timp de CANICULĂ. Cum trebuie să UDĂM POMII și care sunt SPECIILE REZISTENTE!

Temperaturile crescute afectează livada chiar dacă efectele acestora asupra pomilor nu sunt atât de periculoase ca înghețul, deci temperaturile scăzute. Fiecare specie pomicolă are propriile nevoi pentru a putea face față temperaturilor caniculare iar respectarea acestor reguli pot salva livada. 

Ca reguli generale trebuie să țineți cont de următoarele aspecte:

Udați mai ales pomii tineri, care au rădăcini scurte și rămân rapid fără resurse de apă.

Udați  pomii fructiferi dimineața devreme. Dimineața, înainte ca soarele să se arate sus pe cer, este cea mai bună perioadă de udare a plantelor pe timp de caniculă. Cantitatea de apa pe care o torni la rădăcini ajută plantele să facă față stresului din timpul zilei, când temperaturile devin insuportabile. Este bună și udarea de seară, dar aceasta trebuie făcută după apusul soarelui.  Plantele nu se udă niciodată în timpul zilei, deoarece diferența mare de temperatură și vaporii de apă ce se vor ridica din sol vor afecta plantele în mod negativ, putând duce până la moartea acestora.

Dacă descoperiți crengi afectate de boli sau uscate trebuie să le înlăturați rapid deoarece temperaturile crescute favorizează înmulțirea bolilor. Totodată, este indicat să tăiați și crengile uscate, pentru a aerisi coroana și pentru a le permite crengilor tinere să se dezvolte.

Nu udați pomul, ci solul. Chiar dacă intenția ta este de a le revigora, efectul este exact opus. Aerul uscat și razele puternice ale soarelui vor duce la opărirea frunzelor și a legumelor și implicit la ofilirea plantei. De asemenea, este important ca la aplicarea normelor de udare să păstrați frunzele pomilor uscate. Frunzele ude devin frunze bolnave – lăsate cu apă peste noapte, ele reprezintă mediul propice pentru dezvoltarea mucegaiurilor. Frunzele care sunt ude, în soare capătă urme de arsuri ușoare, care pot afecta dezvoltarea armonioasă a pomilor din livadă.

Cum fac față caniculei diferitele specii pomicole

Cum udăm mărul pe timp de caniculă

Mărul este o specie cu un consum de apă ridicat, necesitând aplicarea irigărilor de suplinire a deficitului temporar de umiditate care apare frecvent în toate zonele de cultură din țară.

Se recomandă irigarea sau udarea indiferent de portaltoi sau de pedoclimatică în care este cultivat.

Este bine să știți că în zonele secetoase se vor face circa 5-7 udări pe an, iar in cele semiumede cel puțin 3. Cantitatea de apă care se aplica pomilor trebuie să fie suficientă pentru a pătrunde la o adâncime de 40-50 de centimetri.

Ca metodă de irigare este recomandată irigarea prin picurare cu furtune de distribuție a apei legate de prima sârmă a spalierilor, care udă uniform și continuu doar o bandă de sol de-a lungul rândului cu lățimea de 1 – 1,2 m.

Cum udăm părul pe timp de caniculă

Părul are cerinţe faţă de căldură mai mari decât mărul, prunul şl vişinul, reuşind bine în zone cu temperaturi medii
anuale de 9,5 – 11°C, cu condiţia ca în perioada de vegetaţie temperatura medie să fie de 16-18°C.

Consumul de apă al părului este puţin mai scăzut decât al mărului, iar umiditatea atmosferică mare, în special în partea a doua a sezonului de vegetaţie, poate favoriza dezvoltarea unor boli specifice deosebit de grave. Din acest motiv este mai puţin recomandată microaspersiunea deasupra coroanei în cultura părului.

Adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular activ al părului este de 50-60 cm pentru portaltoi mai viguroşi şi de 30-50 cm pentru portaltoi mai puţin viguroşi sigurarea unui potenţial optim al apei în sol pe aceste nivele de adâncime se poate realiza cu ajutorul instalaţii folosesc de obicei picurătoare cu debite cuprinse între 2-6 l/h, distanţate între ele în funcţie de textura solului şi de distanţele dintre pomi/rând.

Cum udăm gutuiul pe timp de caniculă

Gutuiul are cerinţe mari faţă de apă dar reuşeşte destul de bine şi în regiuni mai secetoase, cu 500-600 mm pe an. Având în vedere că gutuiul are un sistem radicular mai superficial, acesta necesită irigări dese cu norme mai mici de apă. Suportă excesul temporar de umiditate în sol, dar asta nu înseamnă că vegetează bine în astfel de condiţii. Se recomandă în primul rând irigarea localizată prin picurare , cu debite de apă de 2-6 l pe o adâncime de 30-50 cm.

Cum udăm prunul pe timp de caniculă

Prunul este mai exigent decât mărul față de căldură, comportându-se mai bine în zona de câmpie şi a dealurilor mici. În zona dealurilor înalte, cu excepţia soiului Grase româneşti, prunul dă recolte instabile şi de slabă calitate. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 18°C și 33°C, iar cele absolute minime sunt de 8°C și maxime de 36°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează).

Cerinţele prunului faţă de apă sunt destul de mari, fiind satisfăcute în zonele deluroase cu peste 600 mm precipitaţii anual, din care 300-350 mm în intervalul mai-iulie. Ploile reci în timpul înfloritului compromit destul de frecvent recoltele prunului. În silvostepă multe soiuri (Agen, Anna Spath, Renclod Althan, Tuleu gras, Stanley ş.a.) cu o mai bună rezistenţă la secetă, reuşesc să producă, dar fructele sunt de calitate inferioară. În stepa uscată se impune irigarea plantaţiilor.

Prunul este o specie rustică, având o plasticitate ecologică mai largă ce-i conferă un areal de favorabilitate mai mare decât la alte specii pomicole. Cu toate acestea şi prunul necesită aplicarea irigării, indiferent de portaltoi sau de zona pedoclimatică în care se cultivă. Deşi rezistă mai bine la secetă decât multe alte specii pomicole, deficitul de apă manifestat frecvent în timpul creşterii intense a fructelor în climatul din România, face obligatorie irigarea pentru calitatea fructelor şi realizarea producţiilor constante, cu deosebire în plantațiile de mare densitate.

Adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular al prunului este de 30-40 cm pentru portaltoi de vigoare mică (Saint Joulien, mirobolan dwarf), sau 40-60 cm adâncime pentru portaltoi mai viguroşi (Corcoduş). Asigurarea unui regim de apă optim pe aceste nivele de adâncime se poate realiza atât prin picurare cât şi prin picurătoare cu debite de 4-8 l/h, sau microaspersoare cu debite orientative de 30-40 l/h cu distanțe între ele corelate cu distanţele între rânduri, între pomi/rând, cu raza de udare a emiţătoarelor de apă şi cu textura solului.

Cum udăm cireșul și vișinul pe timp de caniculă

Cireșul și vișinul cresc şi rodesc bine în zonele cu temperatura medie anuală de 9,0-10,5°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 18 i 28°C, iar cele absolute minime sunt de 6°C i maxime de 40°C (în afara intervalului temperaturilor absolute cre terea încetează). Suportă greu căldurile înăbuşitoare din vară, mai ales când acestea sunt însoţite şi de insuficienţa apei în sol, necesitând irigaţii.

Faţă de apă au cerinţe moderate, preferând zonele cu precipitaţii medii anuale cuprinse între 600-800 mm, dar distribuite proporțional cu deficitul pluviometric lunar. Se numără printre speciile pomicole cele mai iubitoare de lumină.

Solul cu textură argiloasă, sau argilo-lutoasă, care reţin mai multă apă şi au aeraţie redusă, nu sunt recomandate pentru cultura cireşului și a vișinului. Deci irigarea cireşului și a vișinului trebuie să nu provoace băltiri temporare pe sol, recomandându-se norme bine corelate cu umiditatea momentană a solului.

Cum udăm caisul și piersicul pe timp de caniculă

Caisul și piersicul au cerinţe mari faţă de căldură, mai ales în lunile de vară, reuşind bine în zonele cu temperaturi medii anuale de 9,6-11°C şi cu cele ale lunilor iulie şi august de peste 19°C.

Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 14 și 35°C, iar cele absolute minime sunt de 7°C și maxime de 40°C (în afara intervalului temperaturilor absolute cre terea încetează).

Caisul suportă bine perioadele de secetă, pentru că provine din zone cu climat semiarid, dar cultura intensivă profitabilă a caisului necesită irigare obligatorie, mai ales că această specie pomicolă este cantonată cu precădere în zonele de sud ale ţării unde precipitaţiile sunt reduse. De remarcat este faptul că umiditatea excesivă în luna iulie favorizează atacul unor ciuperci patogene, sau crăparea fructelor în faza de pârgă, ca şi la specia piersic.

Pentru specia cais, în funcţie de vigoarea portaltoilor, este bine să se asigure un potenţial bun al apei în sol pe adâncimea de 30-40 cm pentru portal de vigoare mijlocie –mică. Aplicarea irigării prin picurare, se realizează cu echipamente fixe de distribuţie a apei sub rândurile de pomi, cu furtunuri de Ø 18-20 cm și picurătoare  cu debite de 4-8 l/h, distanţate în funcţie de condiţiile locale de sol şi de cultură.

Dacă se aplică irigarea prin microaspersiune (recomandată sub coroană), aceasta se realizează cu furtunuri de Ø 30-35 cm aşezate sub fiecare rând, cu microaspersoare distanțate între ele în funcţie de raza de udare a acestora şi de distanţele de plantare.

În privința piersicului, fiind o specie rezistentă la secetă, dar pentru producţii mari şi de calitate apa devine factor limitativ. Deoarece în zona de cultură a piersicului pentru România, precipitaţiile medii multianuale nu depăşesc 500-600 mm, iar evapotranspiraţia este mai intensă, cultura performantă a piersicului nu este posibilă fără irigare.

Având în vedere sensibilitatea fructelor înainte de coacere la unele ciuperci  fitopatogene, nu se recomandă irigarea deasupra coroanei pomilor, cel puţin în această perioadă. Dacă se aplică irigarea prin microaspersiune, instalaţia fixă de distribuţie a apei sub fiecare rând de pomi, poate fi direct pe sol, sau la nivelul primei sârme a spalierilor dacă plantaţia are susţinere. Furtunurile de udare de sub fiecare rând pot avea diametre de 30-35 mm, iar debitele microaspersoarelor pot fi de 30-35 l/h. La irigarea prin picurare se pot utiliza furtunuri de Ø 18-20 mm cu picurătoare cu debite de 4-8 l/h, montate la distanțe corelate cu condiţiile de sol şi plantă ale culturii respective.

Cum udăm nucul pe timp de caniculă

Nucul este o specie iubitoare de căldură dar sunt afectate şi de temperaturile maxime de peste 35°C din timpul lunilor iulie–august–septembrie, în special dacă se menţin la acest nivel mai multe zile. Temperaturile minime şi maxime absolute provoacă (iarna şi vara) afecţiuni al scoarţei pomului (crăpături) şi de aceea este nevoie de protejarea trunchiului prin văruire.

Metodele de irigare cele mai utilizate la nuc sunt: irigarea prin picurare şi irigarea prin microjet. Normele şi momentele de irigare se determină ca şi în cazul plantaţiilor tinere, în funcţie de necesităţile plantelor. Acestea depind şi de microzona de cultură şi de nivelul precipitaţiilor anuale. Pentru asigurarea unei umidităţi suficiente în sol, se impune ca (în funcţie de tipul de sol) să se menţină nivelul de peste 70% din intervalul umidităţii active.

Be the first to comment

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*