NUANȚELE recomandărilor tehnologice LA CULTURA DE RAPIȚĂ!

Pe o piață în care lipsesc sau sunt foarte puțini consultanți independenți care pot explica motivul alegerii unei anumite variante tehnologice, recomandările cele mai potrivite pentru a fi aplicate în practică sunt făcute în cataloagele de prezentare. Iată câteva exemple:

1. La introducerea hibrizilor în cultură (2003-2004 în România), majoritatea acestora erau mai sensibili la cădere decât soiurile. Din acest motiv, pentru a nu descuraja fermierii să cultive hibrizi, nu se descria hibridul ca sensibil la cădere, dar recomandările erau să se folosească densități mai mici (40 b.g./mp față de 60-80 b.g./mp la soiuri) și regulatori de creștere. Astfel se evita crearea unor condiții favorabile pentru manifestarea fenomenului de cădere.

2. Nu se menționa în descrierea hibridului că acesta era sensibil la alungirea hipocotilului toamna, fenomen ce favoriza atacul de Phoma și sensibiliza plantele la îngheț, dar, de asemenea, se recomandau densități mici, doze reduse de azot aplicate toamna, semănatul în septembrie și utilizarea regulatorilor de creștere.

Una din marile probleme ale culturii rapiței era faptul că silicvele se deschideau foarte ușor la maturitate, uneori cu pierderi foarte mari.

Monsanto a fost prima companie care a avut succes evident în ameliorarea toleranței la scuturare a seminţelor de rapiţă. În catalogul Monsanto din 2007, din 3 hibrizi descriși, Executive, Extend şi Exagone, unul avea o bună toleranţă la scuturare, iar al doilea, o foarte bună toleranţă. Din onestitate, sau dintr-o scăpare de condei, la cel de al treilea hibrid nu s-a menționat toleranța la scuturare. Cu sau fără toleranță la scuturare, în catalog era menționată și recomandarea de a se desica plantele înainte de recoltare sau a se utiliza produse care îngreunează deschiderea silicvelor (folosite în general ca adezivi pentru erbicide și fungicide).

După 10 ani de progres genetic, hibrizii DEKALB nu mai au nevoie de variante tehnologice ajutătoare pentru a evita scuturarea seminţelor. În noile cataloagele ei sunt toți descriși ca având „toleranță genetică care minimizează pierderile de producție și problema răsăririi samulastrei în urma scuturării semințelor, înaintea recoltării și în timpul acesteia”.

Cine face diferenţa?

• Există și hibrizi în descrierea cărora nu se menționează nimic despre toleranța la scuturare.
• Unii dintre ei ar putea să nu treacă proba unor furtuni, ploi torențiale sau căderi de grindină, așa cum o fac hibrizii DEKALB. Chiar în acest an, în judeţul Teleorman, la Florica, în ferma lui Ovidiu Siteavu, s-a văzut diferența între hibrizii DEKALB și alți hibrizi.
• În condiții normale de vegetație, potențialul de producţie al hibriziilor cultivați în ferma de la Florica este destul de apropiat. Un tehnolog de calibru lui Siteavu ar fi obținut peste 4,5 t/ha la toți hibrizii (cu un an înainte depășise 6 t/ha cu 3 hibrizi Dekalb). Dar furtunile însoțite de grindină au determinat diferențe de 1-1,5 t/ha între hibrizi (cca. 30%).
• De aceea ne putem pune întrebarea: este nevoie de adezivi pentru a reduce deschiderea prematură a silicvelor la hibrizii de la alte companii? Da sau nu?
• În literatura de specialitate, se găsesc ambele răspunsuri. Există multe substanțe care pot avea un efect benefic asupra rezistenței la scuturare. Unele chiar ieftine. De exemplu, în Polonia, aplicarea unei soluții de 10% uree a micșorat deschiderea silicvelor cu 10-51%, în funcţie de cultivar.
• Unii consideră că pentru rapiţă (canola), piața canadiană este cea mai selectivă. Un material publicat de Canola Council (filiera canadiană a rapiţei) despre utilizarea adezivilor a arătat că aceștia nu au avut efect în 74% din cazuri, a fost profitabilă aplicarea lor în 13% din cazuri și au determinat pierderi în 13% din situații. Per total, aplicarea acestor produse nu a avut efectul scontat. (www.canolacouncil.org/canola-encyclopedia/managing-harvest/harvest-management/)
• Specialiștii francezi de la Terres Inovia au remarcat faptul că se utilizează astfel de substanțe în țările Europei de Est, fără ca experiențele riguroase să fie convingătoare din punct de vedere științific. Mai mult chiar, aplicarea lor târzie poate reduce producţia (Le Colza Editions France Agricole 2013), pg. 343), deoarece întârzie maturarea seminţelor.

Concluzii. Pe piață se găsesc mulți hibrizi de rapiţă cu potențial mare de producţie.

Cultivarea unui hibrid DEKALB are un dublu avantaj:
1. Producţii mari, care i-au propulsat pe primul loc la volumul de vânzări în Romania. Dar nu numai. În Franţa, în foarte multe din testările care se fac în diferite regiuni pentru a urmări comportamentul cultivarelor de rapiţă după înscrierea lor în catalogul european al soiurilor, hibrizii DEKALB sunt martori (producții de referință), încă de la apariția lor.
2. Cea mai bună toleranță la scuturare, de aceea ocupă ultimul loc la înverzirea miriștii cu samulastră.
Puteți folosi adezivi, pentru liniștea dumneavoastră. Pierderile nu vor fi mari, ba chiar s-ar putea obține profit în unele cazuri. Nu aplicați produsul pe toată suprafața din primul an. Lăsați și porțiuni netratate, pentru a vedea diferența. Să nu uităm că produsele propuse acum sunt diferite de cele care nu au dat satisfacție (de exemplu nu mai sunt spălate de ploi), dar la fel de adevărat este faptul că ar trebui ca tot mai puțini hibrizi să aibă nevoie de ajutor extern pentru a-și menține seminţele în silicve.

Acest text este semnat de dr. ing Horia-Victor Hălmăjan, Senior Editor Agrointeligența și Conferențiar USAMV București, Facultatea de Agricultură – Departamentul Științele Plantelor

Be the first to comment

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*