Ştiri agricoleViaţa la ţară

ROMÂNUL care PĂSTREAZĂ TAINA BLĂNIȚELOR DE OAIE: ”Cel mai mare concurent al meu este IKEA”

O meserie deprinsă în copilărie, o tehnică aparte și o afacere cu multe piedici. Așa putem descrie, în câteva cuvinte, activitatea lui Gheorghe Gânea, originar din comuna Suhaia, județul Teleorman.

Pasionat de prelucrarea pieilor animalelor, românul spune că tehnica și tot ce știe a moștenit de la bunicul său pe care îl vedea mereu lucrând. La vârsta la care și-a făcut buletin știa deja că asta vrea să facă în viață. Nu i-a fost însă ușor și i-au trebuit ani buni la oraș ca să se întoarcă acasă la Suhaia și să se dedice blănițelor.

Prima dată când m-am apucat de comercializarea lor. Am început cu blănițele de ied de capră, iar mai târziu am văzut că merge mai bine cu țurcanele și m-am axat ele. Acum m-am retras acasă și am rămas cu afacerea cu blănițele”, a declarat pasionatul.

Singurul lucru care i-a fost ușor în această meserie a fost procurarea materiei prime: ”Eu cumpăr blănurile de la ciobanii din comună care mai mult mi le dau gratis pentru că ei, de obicei, le aruncă, mă rog, îi plătesc că nu pot să le iau așa. Ei le duc cu căruța la gunoi, și lâna și tot, nu mai are preț, așa a ajuns. (…) Am întâlnit la un târg din Sibiu, un român-neamț, stabilit în afară, care atunci când a văzut blănițele mele nu îi venea să creadă cât de curate ies și mi-a spus că și în Germania se aruncă acestă materie”.

Tehnologia de prelucrare a pieilor de ovină este complexă și, puse cap la cap, toate procesele durează cel puțin o lună pentru a obține o blană ideală pentru clienți. ”Toată suprafața trebuie dată cu sare. Dacă pe o porțiune nu este aplicată sare, atunci când eu o bag în apă, ea chelește și nu este bine. Eu o iau la început de la mijlocul gâtului, merg întâi pe margine și mă asigur că marginea este toată acoperită cu sare, după care bag sare pe toată suprafața pielii. O așez în două și, după aceea, ea poate sta așa și două luni că nu va păți nimic. După care mă apuc să le spăl, cam atât durează, până la ultima tranșă de băgat la argăseală pentru că nu pot să bag mai mult de 80 de bucăți în cele 8 butoaie pe care le am. Cam o lună durează la argăseală, să pui substanță zi de zi: este vorba de o substanță chimică, acid formic, e o substanță nemțească și cu greu am găsit depozitul de unde să mi-o achiziționez, dar sunt foarte mulțumit de miros. După ce se lasă la sărat, urmează cârnositul, adică înlăturăm toată pielița care rămâne după ce ciobanul jupoaie animalul”.

În urma acestui proces urmează etapa de curățare căreia producătorul îi oferă un tratament special față de modul în care procedează ceilalți producători: ”Se curăță de paie și de ciulini, se spală pentru a fi imaculate, totul se face manual și până nu vezi că iese ultima apă așa cum curge la robinet, uitați calitate. După care se dă apă de seara, când se scoate de la argăseală se usucă, trebuie întinsă bine, pusă într-o meliță. După uscare, urmează introducerea la o mașină de ras care mă scutește de munca manuală în exces. După acast proces urmează finisarea, țesălatul și după care trebuie scuturată bine pentru a nu cădea nimic din ea în fața clientului”, ne spune producătorul de blănițe.

Deși munca sa este impresionantă, iar la târguri, lumea se oprește la standul său, Gheorghe Gânea spune că nu o duce prea bine. Asta pentru că participarea la evenimente îl costă mult în raport cu ce vinde. ”Pentru noi nu face nimeni nimic, dacă se organizează târguri prin țară îți cer 300-500 de lei pentru 3 zile: vineri, sâmbătă, duminică. Norocul meu este că mai prelucrez pentru altcineva și mai primesc de la ei 200-300 de lei și mai pot să supraviețuiesc pe perioada verii, altfel este greu să vinzi vara o blană”.

Iar despre vânzări, meșteșugarul spune că fiecare an este diferit: ”Pentru mine a fost și greu și ușor. A fost an în care am dat 27 de bucăți timp de un an de zile – mi se pare că în 2013 s-a întâmplat nenorocirea aceasta, a fost un an foarte greu pentru mine. Anul trecut am vândut 87 de bucăți, iar anul acesta mă apropii de anul trecut, până acum am 20 în plus față de anul trecut. Sunt în față pentru că am mai fost la târguri în țară și asta m-a mai ridicat pentru că dacă oamenii acolo nu au văzut și m-au văzut pe mine, am avut un pic de succes”.

Cel mai mare concurent al producătorului de blănițe este gigantul IKEA care are prețuri mai mici, dar care oferă o calitate inferioară. ”Unii mai zic de IKEA, că are marfă mai ieftină, dar eu știu ce marfă este în IKEA. Este marfă adusă de afară și nu se compară. Sunt tăiate în diferite forme, la mine are forma exact așa cum o iei de pe animal, dacă îi lasă ciobanul urechile, cu urechi o aduc”, spune producătorul.

Un alt fenomen social care îi ”sapă” afacerea este cel împotriva blănurilor naturale. Chiar dacă el nu sacrifică animalele, munca lui este blamată de unii oameni care consideră că ceea ce face el este un act de cruzime. ”Unii spun că le omorâm, dar eu le spun că îmi duc tradiția mai departe. Eu nu am omorât în viața mea, dar să jupoi miel. În viața mea nu am făcut așa ceva”, se apără bărbatul.

În prezent, în atelierul de la Suhaia se prelucrează blănițe de oaie, de capră, de iepure și de vulpe. ”Cele mai apreciate sunt cele de miel”, concluzionează Gheorghe Gânea, care vinde blănițele de oaie cu prețuri în jur de 200-250 de lei, în funcție de dimensiuni.


Abonați-vă GRATUIT la Agrointeligența - www.agrointel.ro!


1 comentariu

Scrie un comentariu