TEHNOLOGII INCONSECVENTE, EFICIENTE ȘI PERFORMANTE!

La Balul Fermierilor 2017, Jean Ionescu, „bossul” Dow DuPont Pioneer, promitea tehnologii din ce în ce mai eficiente, din ce în ce mai performante. Este un lucru de care agricultura românească, prezentă pe locuri care ne stânjenesc când le cităm în diferite ierarhizări europene, are mare nevoie.

După ce vor fi publicate și validate tehnologiile eficiente și performante, vom avea o mare problemă. Va trebui să convingem cât mai mulți fermieri să le utilizeze.

Mi se pare definitorie pentru mentalitatea fermierilor români concluzia lui Constantin Mantea, un tânăr fermier din judeţul Teleorman cu progrese recente remarcabile: în 2 ani de la terminarea facultății, a mărit producţia de grâu în ferma familiei, de la 3 la 7 t/ha.

Intrigat de „folclorul” tehnologic care susținea comportamentul satisfăcător al seminţelor din F2, Constantin Mantea a făcut o experiență în care o producţie de rapiţă de 2800 kg/ha, obținută cu o tehnologie medie (1.800 lei/ha cheltuielile cu inputurile), care includea utilizarea seminței F2, a fost la fel de profitabilă ca o producţie de 7 t/ha de grâu, realizată cu cheltuieli similare.

Bineînțeles, experiența nu a mai fost reluată anul acesta.

Și Nota-bene! Se pare că sunt fermieri care au obținut producţii de peste 2500 kg/ha din samulastra mai mult sau mai puțin îngrijită. Și nu este o glumă. În Marea Britanie când se calculează densitatea la semănat, când este cazul, se ține seama și de plantele din samulastră.

https://horiavh.blogspot.com/2017/11/plante-de-rapita-la-intrarea-in-iarna.html

În „mentalitatea tehnologică” a unor fermieri este un amestec curios de soluții extreme: risipă de inputuri și economii exagerate. Iar fermierii sunt din toate categoriile.
Să luăm un exemplu privind fertilizarea. Când facem economii cu fertilizarea?

1. Performanță de moment, sau dezvoltare durabilă?
O inițiativă foarte interesantă au avut-o specialiștii de la Rapool, atunci când au organizat un concurs pentru stabilirea celei mai profitabile tehnologii la rapiţă, în ferma „danezilor” de la Cocora, judeţul Ialomiţa. După părerea mea, obiectivul concursului, trebuia să fie obținerea celui mai mare profit, în condiții de durabilitate.

Pentru că a lipsit această condiție, au fost diferențe mari între dozele de fosfor utilizate de fermierul gazdă (250 kg MAP/ha) și câștigătorul concursului (200 kg /ha 15:15:15). Diferența este atât de mare, în jur de 100 kg P2O5/ha, deoarece conținutul de fosfor în solul de la Cocora este foarte mic și Hans Poulsen, fermierul gazdă, aplică mai mult fosfor decât consumă rapiţa, pentru a mări cantitatea de fosfor din sol.

2. Fertilizarea foliară – numai strictul necesar
Se pare că nu mai există tehnologie care să nu cuprindă cel puțin o aplicare foliară cu microelemente. Problema este că fertilizarea se face de cele mai multe ori fără nicio informație despre starea de aprovizionare a solului sau a conținutului de elemente din plante.

3. Determinarea conținutului de azot mineral din sol
În ultimii 2 ani, cei care au făcut analize de sol pentru a determina cantitatea de azot mineral, au avut surpriza de a constata că primăvara pot fi disponibile cantități foarte mari de N, de până la 150 kg N/ha.

Astfel, s-au obținut producţii de 19 t/ha de porumb cu „numai” 160 kg N/ha din îngrăşăminte, peste 4 t/ha de rapiţă cu 70 kg N/ha etc.

Cum arată o tehnologie eficientă și performantă din Anglia?

Pentru o producţie de grâu record de 16,52 t/ha (15% umiditate, 11% proteină), obținută în Anglia în 2015, planul de fertilizare a cuprins:
• aplicarea unui îngrăşământ starter special, Nutriphyte PGA, care a stimulat creșterea rădăcinii și a mărit capacitatea sa de absorbție;
• 310 kg N/ha aplicat în 4 fracții;
• îngrăşăminte cu sulf aplicate primăvara, în cantități care să echilibreze dozele de azot;
• 300 kg/ha de superfosfat și 300 kg/ha de sare potasică;
• 140 kg N/ha mineralizat din sol;
• microelementele (Mn, Cu, Zn, B) și magneziul, au fost aplicate strict pe baza analizelor de țesut vegetal, realizate înainte de fiecare fertilizare foliară.
• gunoiul de grajd obținut de la vecini prin schimb cu paiele de orz;
• fertilizare cu doză variabilă.

Concluzii

Cheltuielile cu inputurile au fost de 4.000 lei/ha, iar producţia, clasificată grâu furajer, a fost vândută cu 578 lei/tonă (o liră sterlină = 5,25 lei). Să vină deci tehnologiile promise! Le așteptăm!

Acest text este semnat de dr. ing Horia-Victor Hălmăjan, Senior Editor Agrointeligența și Conferențiar USAMV București, Facultatea de Agricultură – Departamentul Științele Plantelor

4 Comentarii la TEHNOLOGII INCONSECVENTE, EFICIENTE ȘI PERFORMANTE!

  1. Materialele organice (gunoiul de grajd, paiele, frunzele) introduse in sol in stare proaspata si in cantitati mari au urmari nefavorabile asupra cresterii plantelor, prin blocarea azotului solubil folosit de microorganisme in procesul de descompunere, fenomen cunoscut sub denumirea de ,,foame de azot‘’.
    Pentru mentinerea fertilitatii solului se pot aplica doze moderate, aplicate fractionat si nu doze mari care pot inhiba germinatia semintelor si care favorizeaza cresterea luxurianta in detrimentul fructificarii si sensibilizeaza plantele fata de atacul bolilor si daunatorilor.
    De asemenea, introducerea materiilor organice la adancime duce la descompunerea lor anaeroba, cu producere de compusi toxici pentru plante.

    Substantele nutritive trebuie puse la dispozitia plantelor in mod treptat si in raporturi armonioase corespunzatoare fazelor de vegetatie, tinand cont ca, prin descompunerea materiei organice, unele substante sunt utilizate direct de plante (azotul), altele ca fosforul si magneziul sunt mai intai folosite de microorganisme si apoi, prin descompunerea materiei organice, revin in solutia solului.

    TERRA PRETA – PĂMÂNTUL NEGRU AL NATIVILOR AMERICANI
    În inima bazinului Amazonului se găseşte un tip special de sol fertil, cunoscut ca fiind de origine umană – dar pe care ştiinţa modernă nu a fost capabilă până de curând să îl reproducă. Se pare că avem o încercare a oamenilor „primitivi” de a terraforma parţial Amazonul, într-un teren fertil, apt pentru agricultură.
    „Pământul negru al amazonienilor” cunoscut la început sub numele dat de spanioli – Terra preta do Indio” sau pământul negru al indienilor, este numele sub care este cunoscut un tip special de sol negru, fertil, din regiunea bazinului Amazonului. Aceste soluri negre au fost descoperite în câteva ţări ale Americii de Sud (Brazilia, Ecuador, Peru) şi e posibil să existe şi în altă parte.
    De fapt, acest pământ are capacitatea de a menţine nivelul nutrienţilor de sute de ani.
    Mai mult: solul se comportă ca un organism viu: se auto-reînoieşte. Acţionează mai degrabă ca un super-organism decât ca un material inert. Această capacitate a devenit şi mai remarcabilă când s-a descoperit că aceste rezervoare de sol negru au fost create cel mai probabil de indienii pre-columbieni, între anii 500 ÎC şi 1500 DC. Originea naturală a fost explicaţia cea mai des susţinută la început, până în jurul anilor 1950, când tot mai mulţi cercetători au început să susţină ideea ca Terra Preta a fost fabricat. Odata acceptata aceasta teorie, cercetarile pentru reproducerea sa au luat amploare. In prezent, terra preta se produce si este folosit si cunoscut mai mult sub numele de bio-char. Pe langa efectele benefice asupra plantelor, biocharul este si o tehnica de sechestrare a carbonului.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*