PLUGUL, APA ȘI UITAREA. Toate valabile LA RAPIȚA DE TOAMNĂ!

Rapița are nevoie de soluri afânate și profunde, structurate. Calitatea patului germinativ este esențială pentru răsărire. De aceea, unii fermieri preferă să amâne sau chiar să renunțe la semănat decât să semene într-un pat germinativ pregătit necorespunzător.

Renunțarea la pregătirea patului germinativ și utilizarea semănatului direct în miriște în zonele cu secetă frecventă toamna, nu rezolvă întotdeauna problema. De aceea, cea mai bună variantă este uneori aurita cale de mijloc, adică alegerea unui sistem de lucrare a solului cu intervenții minime.

Încorporarea paielor prin arătură poate crea pe solurile cu aprovizionare deficitară cu apă zone cu umiditatea neuniformă care determină uneori o răsărire eșalonată. Dacă ploile se lasă așteptate, neuniformitatea dintre plante poate fi foarte mare, după cum se vede în fotografiile 1 și 2.

Există două opinii contradictorii în ceea ce priveşte modul în care resturile vegetale de la premergătoare influențează răsărirea plantulelor de rapiţă.

i) Paiele (dacă premergătoarea este o cultură de grâu sau orz), nu trebuie să fie în preajma seminţelor, pentru a nu le îngreuna răsărirea. Lipsa paielor pe rândul de seminţe favorizează însă formarea crustei.

ii) Se evită încorporarea paielor pentru a se reduce evaporarea apei. Mai mult chiar, paiele care rămân la suprafața solului reduc și temperatura solului, ceea ce este un avantaj vara, dar poate întârzia semănatul primăvara, mai ales pe solurile reci.

În multe situații, producţiile mai mari se obțin când se ară, mai ales pe solurile tasate, sau insuficient structurate, unde mineralizarea materiei organice se face mai greu, plantele de rapiță având cantități mai mici de nutrienți la dispoziție, fapt ce defavorizează creșterea plantelor. Dar diferențele de profit nu sunt foarte mari, așa că în Franţa de exemplu, se ară 41% din suprafață, se lucrează profund solul fără arătură pe 42%, pe 15% se folosesc lucrări superficiale (nu mai adânc de 15 cm), iar no-till (semănat direct) se utilizează pe numai 2% din arealul ocupat de rapiţă.

Ghici tehnologia mea!

Mulți fermieri, de obicei tineri, propun șarade cu subiect tehnologic „prietenilor” de pe Facebook, cărora li se arată una sau mai multe fotografii și li se pune o întrebare pentru a stabili tema discuției. Iată un exemplu: Răzvan Cățoiu, un tânăr fermier din Săgeata judeţul Buzău, care lucrează 250 ha, din care 72 ha cu rapiţă, a postat în data de 7 noiembrie câteva fotografii cu plante foarte neuniforme, care așteaptă 3 intervenții posibile: fungicid, îngrăşăminte foliare sau azot.

Un participant la discuție a găsit însă cea mai bună soluție: „uită de ea până la primăvară”.

În mod evident, cel care a postat știe că:

a) Fungicidul are și un efect de regulator de creștere pentru plantele cu creștere rapidă care se găsesc în stadiul de 4-6 frunze. În cazul nostru, nu ar mai avea efect asupra plantelor mari și ar încetini creșterea celor mici. Așadar, este inutil.

b) În sol este suficient azot, deoarece a permis plantelor mari să acumuleze între 70 și 100 kg N/ha. Fiecare kilogram de biomasă epigee/mp se formează prin absorbția a cca. 70 kg N/ha. Din acest motiv, tehnicienii francezi de la Terres Inovia nu recomandă intervenții cu produse pentru fertilizare după răsărire.

c) Nici un îngrăşământ foliar sau un stimulator de creștere nu ar fi mai potrivit, deoarece (dacă ar avea vreun efect), ar stimula plantele mai mari, care cine știe, și-ar putea alungi prea mult hipocotilul. Ar ajuta poate pe cele mici, dar suprafața foliară care ar trebui să absoarbă produsul este mică.

Uscarea solului la suprafață este favorizată de lucrările energice ale solului. Se estimează că se pierd în jur de 15 l/mp de apă la fiecare lucrare mecanică. Norul de praf care se înalță la multe treceri este o confirmare a acestui fapt. Când se încorporează resturi vegetale, uscarea solului la suprafață este neuniformă, de aceea, când nu plouă suficient, viteza de răsărire a seminţelor mici de rapiţă, semănate la 2-3 cm adâncime este foarte neuniformă.

Din cele spuse mai sus putem deduce că atunci când se înlocuiește arătura cu lucrări minime sau cu semănatul direct, răsărirea plantulelor de rapiţă este mai uniformă. Fotografiile confirmă parțial această ipoteză. Doar parțial, deoarece solele respective au fost irigate.

Exodus redivivus.

Care sunt cauzele recuperării spectaculoase a plantelor de rapiţă?

1. Răzvan a pregătit bine patul germinativ. Răsărirea plantulelor mici este întârziată, dar uniformă (Foto 1 și 2).
2. A fertilizat corect cu 200 kg sulfat de amoniu, doza fiind aleasă în urma cartării agrochimice. Plantele mici au avut în sol suficienți nutrienți pentru a putea recupera întârzierea de la răsărit.
3. A estimat corect posibilul efect pe care l-ar fi avut aplicarea azotului, biostimulatorilor, îngrăşămintelor foliare sau fungicidelor și a renunțat la folosirea lor.
4. Seminţele folosite la semănat au fost de foarte bună calitate. Germinația a avut valori ridicate, astfel încât nu se observă goluri. Vigoarea a fost și ea foarte mare, ceea ce a permis o germinație ridicată în condiții de câmp, departe de cele optime (umiditate redusă).
5. „Hibridul posedă un pachet genetic nou, dezvoltat pentru a putea fi semănat și după epoca optimă, datorită dezvoltării sale explozive în toamnă”. Nu a fost semănat după epoca optimă, ci a răsărit mai târziu, iar recuperarea a reușit datorită creșterii sale explozive.
6. Răzvan a făcut și o greșeală. A semănat în 22 august, prea devreme pentru un hibrid cu dezvoltare explozivă în toamnă. În astfel de situații, există riscul alungirii hipocotilului, situație în care plantele devin mai sensibile la temperaturile scăzute din iarnă.

Concluzii

Dați hibridului ce este a hibridului, adică un pat germinativ bine pregătit, o densitate corect aleasă și momentul potrivit pentru semănat și lăsați grija inputurilor până în primăvară.

  • Mulțumesc lui Răzvan Cățoiu pentru inițiativă și lui Nicolas Bauduin pentru fotografii și explicații.

Acest text este semnat de dr. ing Horia-Victor Hălmăjan, Senior Editor Agrointeligența și Conferențiar USAMV București, Facultatea de Agricultură – Departamentul Științele Plantelor

2 Comentarii la PLUGUL, APA ȘI UITAREA. Toate valabile LA RAPIȚA DE TOAMNĂ!

  1. Vreau sa va felicit pentru aceasta excelenta dezbatere pe tema culturii de rapita.
    Cu ingaduinta domniilor voastre ,pot sa va spun ca am cultivat peste 40 de ani rapita atit pentru boabe cit si pentru furaj in NW tarii.
    Am aplicat in acest rastimp mai multe tehnologii de cultura.
    Cea mai reusita a fost cea prin care pregateam terenul pentru semanat cu grapa cu discuri cu greutati suplimentare si incorporind cit mai multe resturi vegetale , samulastra ,semanatul pina cel mai tirziu in 16-18 sept.urmat de tavalugit.
    Aceasta minora lucrare , tavalugitul asigura o rasarire de 90-95% uniformitate, si o intrare buna in iarna a culturi .
    Primavara cit mai devreme aplicam 200 Kg ingrasamint complex si aveam un start bun in vegetatie , nefiind necesar erbicidarea,iar
    tratamentele fitosanitare in functie de necesitati.
    Cu aceasta cultura , eu am reusit financiar intotdeauna bine , si evident o recomand.
    La toti fermierii va doresc rezultate materiale-financiare bune.

    • Va mulțumesc pentru informații, aprecieri și urari. Principiile sunt cam aceleași:
      1) Rapița are nevoie de teren afânat pe cel puțin 20 cm adâncime. Dv. îl realizați cu GD plus greutăți. Acum se folosesc „combinatoarele grele”.
      2) Tăvălugitul trebuie făcut, mai ales când solul este uscat la suprafață, ca lucrare distinctă sau cu roțile speciale de tasare ale semănătorilor noi.
      3) Cu buruienile nu erau probleme mari și datorita faptului că dr era 12,5 cm, iar densitatea era f mare (100-150 plante/mp)
      4) Acum se aplică prea multe fungicide, cu rost sau fără rost

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*