Ce trebuie să știți despre GUNOIUL DE GRAJD și COMPOSTAREA GUNOIULUI din exploatațiile AGROZOOTEHNICE!

Aplicarea gunoiului de grajd, legislația care reglementează depozitarea acestuia, compostarea gunoiului și aplicarea lui pe terenurile agricole. Sunt câteva dintre aspectele importante pe care specialiștii companiei Iridex Group Plastic le aduce în atenția fermierilor. Vă prezentăm integral sfaturile experților, invitându-vă să aflați mai multe informații despre soluții de compostare direct de la reprezentanții Iridex la e-mail: compostare@iridexgroup.ro sau pe site-ul www.iridexplastic.ro

În urmă cu doi ani, se sărbătorea anul internațional al solului. Decizia a fost luată în contextul unor acțiuni tot mai susținute de promovare a dezvoltării durabile a activităților agricole și în încercarea de a atrage atenția asupra impactului de mediu pe care încă îl au anumite practici industriale și agrare.

O dezvoltare este într-adevăr sustenabilă, s-a considerat, doar pe baza unei legislații armonizate la nivel european, care să țină cont de rezultatele celor mai recente studii și statistici în domeniu și prin întreprinderea de acțiuni comune, întrucât mediul, ca ansamblu, nu este limitat la o anumită regiune geografică, ci impactul se resimte la nivel macroregional. Evoluția indicatorilor este atent monitorizată în analizele EUROSTAT, și pe baza lor se ajustează legislația comunitară. În domeniul agriculturii, fertilizanții au parte de o atenție specială – ca furnizor de producții agricole stabile din punct de vedere al volumului și calității, dar și ca urmare a riscului sporit de poluare pe care îl prezintă. Anul acesta, are loc în Parlamentul European un proces de reglementare a produselor fertilizante. Rețeaua europeană de compost a urmărit dezbaterea din Parlamentul European și a reafirmat necesitatea de a stabili criterii armonizate pentru compost și digestat, care vor fi introduse ca îngrășăminte organice și amelioratori de sol pe piața europeană. Acestea ar trebui să se bazeze pe propunerea tehnică privind criteriile de eliminare a deșeurilor pentru compost și digestat, elaborate de Institutul Comun de Cercetare „IPTS” al Comisiei Europene.

După votul final privind raportul Parlamentului din septembrie, urmează dezbaterea interinstituțională dintre Comisie, Consiliu și Parlament.

La nivelul UE și implicit și în țara noastră, câteva acte normative sunt de referință în reglementarea activității agricole:

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, transpusă prin Legea apelor nr.107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, al cărei obiectiv principal este legat de calitatea apei și de măsurile de protecție/îmbunătățire a acestei calități.

Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 cu modificările şi completările ulterioare privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, având ca obiective reducerea poluării apelor cauzată de nitraţii proveniţi din agricultură şi prevenirea acestui tip de poluare.

Obligaţia conformării cu prevederile Directivei Nitraţi este inclusă şi în politica agricolă comună.

Începând cu 1 ianuarie 2015, cerinţele acestei directive sunt incluse în normele privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri, respectiv SMR 1 „Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole” şi GAEC 1 „Crearea/menţinerea zonelor tampon de-a lungul cursurilor de apă”, în conformitate cu prevederile art. 93 şi anexei II din Regulamentul (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune.

Având în vedere criteriile protecţiei apelor, inclusiv principiul prevenţiei, care se aplică la nivelul Uniunii Europene şi ţinând seama de fenomenul de eutrofizare prezent la nivelul Mării Negre şi de faptul că toate resursele naţionale de apă drenează în Marea Neagră, s-a decis aplicarea unui program de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole la nivelul întregului teritoriu al României.

Prevederile acestor acte sunt sintetizate în Codul de bune practici agricole pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitriți din surse agricole, ghidul Sisteme pentru depozitarea dejecţiilor. Standarde de fermă, Ghidul fermierului privind ecocondiționalitatea elaborat de APIA etc. Prevederile sunt obligatorii atât pentru fermieri cât și pentru autoritățile administrației publice locale (din localitățile pe teritoriul cărora există exploatații agricole). Respectarea se probează prin controale. Nerespectarea lor atrage după sine sancțiuni la plată (APIA), sau neeligibilitatea proiectelor (AFIR).

Scopul lor este în primul rând conștientizarea impactului de mediu pe care unele activități, incluzand-o pe cea agricolă, îl au. Ca surse de poluare din agricultură, se atrage atenția asupra:
– excesului de substanțe organice și nutrienți, incluzându-se aici deversările de dejecții de la fermele de animale în sursele de apă (rețeaua hidrografică de suprafață și, prin drenare, contaminarea unor surse subterane). Prin descompunere, aceste substanțe conduc la scăderea nivelului de oxigen din apă cu afectarea biodiversității, proliferarea algelor, periclitarea formelor de viață acvatică cu diminuarea valorii lor economice date de pescuit și turism, creșterea excesivă a buruienilor cu afectarea drenării și posibile apariții de băltiri și degradarea solului etc. Pe de altă parte, diminuarea potabilității apei, aspect extrem de grav în condițiile în care o mare parte a populației României încă folosește pentru băut apa din fântâni. Toate acestea vor necesita costuri foarte mari pentru măsuri reparatorii;
– emisiilor de gaze cu efect de seră ca urmare a procesului de descompunere;
– posibilului risc biologic dat de prezența, în gunoiul de grajd, a unor germeni/bacterii și/sau a medicamentelor.

Poziția adesea enunțată în documentele UE este că, în principiu, fecale animale, urina și gunoiul de grajd, inclusiv paiele folosite ca așternut, NU sunt periculoase. Mai mult, ele reprezintă un fertilizator de cea mai bună calitate și, în anumite limite, pot fi aplicate ca atare pe sol. Însă toate aceste deșeuri din zootehnie prezintă un risc major de poluare cu nitrați, rezultat din tendința de gestionare superficială, pe principiul că, fiind organice, nu fac rău…

Deși legislația devine tot mai restrictivă în această privință, încă este permisă folosirea gunoiului de grajd ca atare, în stare proaspătă, pentru fertilizarea terenurilor agricole și pășunilor din apropierea fermei. Recomandările sunt însă în direcția folosirii gunoiului parțial/complet fermentat. Conține întregul complex de nutrienți necesar plantelor cultivate; este considerat un îngrăşământ universal, corespunzător tuturor plantelor de cultură şi tipurilor de sol, cu beneficii notabile mai ales pe soluri sărace în humus, pe cele nestructurate sau cu structură degradată, pe cele grele (argiloase) pe care le afânează, pe cele uşoare (nisipoase) carora le îmbunătăţeşte caracteristicile de reţinere a apei.

Ca orice îngrășământ, însă, gunoiul de grajd trebuie aplicat doar în cantități atent dozate, în funcție de conținutul de nutrienți, în special azot (stabilit prin metodologii agreate la nivel european) și de necesarul solului/culturii. Cum spuneam, fermierul nu trebuie să cadă în capcana de a considera că, daca este “natural”, gunoiul de grajd poate fi aplicat oricând, oricum, fără efecte negative, sau că „mai mult = mai bine pentru sol”. Doza maximă de azot provenit din îngrăşămintele organice care se aplică pe teren (inclusiv pășuni) nu poate depăşi 170 Kg/ha/an.

Pentru a calcula corect cantitatea de azot care va ajunge în sol prin aplicarea gunoiului de grajd, se va folosi raportul UMV/ha pe exploatație (se consideră ca UMV – 1 vacă de lapte, sau, în cazul celorlalte animale de fermă, echivalentul conform coeficienților de calcul – generează 30 kg azot ingredient pur/an din gunoiul de grajd și fiecare 1.000 kg gunoi fermentat 3-4 luni conține aproximativ 5 kg N ingredient pur). Dacă sunt respectate cantitățile admise, perioadele propice de aplicare și cele de interdicție (stabilite, în România, în perioada 1 noiembrie – 15 martie), dacă se evită aplicarea pe suprafețe inundate sau în condiții de ploi abundente, riscul de poluare este minim.

Orice excedent de gunoi de grajd trebuie direcționat spre alte terenuri/ferme sau depozitat în condiții de siguranță biologică și fără a scăpa din vedere degradarea suferită prin pierderile mai mici sau mai mari de nutrienți, și de această dată o mențiune specială fiind azotul. O bună gestionare a gunoiului de grajd presupune reducerea la minimum a acestor degradări, traduse în pierdere pentru fermier. Important este să se folosească judicios ceva ce vine gratis și din care se poate obține profit, înainte de a investi în fertilizanți chimici. Depozitarea în câmp nu este permisă decât ca excepție, temporar și cu respectarea unor cerințe stricte, întrucât prezintă cel mai mare risc de poluare și de degradare a materialului organic.

Conform prevederilor comunitare, depozitarea de lungă durată şi procesarea gunoiului de grajd din fermele cu un număr de animale de până la 100 UVM se poate face în depozite individuale sau pe platforme comunale. Pentru fermele peste 100 UVM depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd se face în conformitate cu cerinţele Acordului de Mediu, sau dacă ferma intră sub incidenţa Legii 278/2013 privind emisiile industriale care transpune DIRECTIVA 2010/75/EU privind emisiile industriale şi cu cerinţele Acordului Integrat de Mediu necesar pentru funcţionarea exploataţiei agricole.

O schemă minimală de depozitare în depozite permanente, fie ele individuale sau comunale, arată astfel: platforme special amenajate din beton, relativ simple din punct de vedere constructiv dar hidroizolate la pardoseală, cu o înclinare a fundului de 2-3 %, prevăzute cu pereţi de sprijin înalţi de 2 metri, de asemenea hidroizolaţi, şi cu praguri de reţinere a efluentului şi canale de scurgere a acestuia către un bazin de retenţie. Trebuie amplasate la cel puțin 50 m faţă de locuinţe şi sursele de apă potabilă, dimensionate pentru o capacitate suficientă de stocare, calculată în funcție de numărul de animale, sistemul de creștere (cu sau fără așternut care să devină parte a gunoiului de grajd) și perioada maximă de depozitare, dotate cu drumuri de acces şi trebuie evitată amplasarea pe terenuri situate în apropierea cursurilor de apă sau cu apă freatică la mică adâncime.

Stocarea de lungă durată presupune și amestecarea gunoiului de grajd în vederea compostării (descompunerii aerobe a materiei organice sub acțiunea unor microorganisme – bacterii și fungi), pentru a obține un produs mai omogen, mai stabil şi mai valoros. De aceea, dimensiunile platformei trebuie să fie suficiente nu numai pentru depozitare, ci şi pentru răsturnarea gunoiului de grajd aşezat în grămezi. Activitatea presupune deținerea de utilaje precum cele de încărcare şi răsturnare/omogenizare a gunoiului (de ex: încărcător orizontal); maşină pentru tocarea resturilor vegetale ce intră la compostare; termometre diverse pentru monitorizarea evoluţiei temperaturii în grămada de compostare; utilaje de pompare şi de aplicare a lichidelor pentru umectarea grămezii și pentru încărcarea cisternei de distribuţie pe terenul agricol a lichidului stocat. Pentru atingerea unor temperaturi de compostare suficient de mari pentru a distruge paraziţii, bacteriile şi seminţele de buruieni, grămada de material de compostat trebuie să fie de cel puţin 1 m înălţime. Altfel, căldura generată în etapele iniţiale se va disipa rapid înainte ca grămada să atingă temperaturi suficient de mari. Din motive practice şi pentru a menţine o bună aerare, înălţimea grămezii nu trebuie să depăşească 2 m.

Toate acestea presupun o investiție finaciară deloc de neglijat, însă reprezintă singura cale de a rămâne în limitele legilor și reglementărilor din domeniu, iar investiția se va amortiza în timp prin valorificarea produselor rezultate în urma compostării.

Dejecțiile conţin un număr mare de microorganisme, incluzând bacterii, viruşi, paraziţi şi ciuperci. Multe dintre acestea pot produce îmbolnăviri ale oamenilor şi animalelor, ca urmare a manipulării inadecvate. Procesarea dejecţiilor în staţii de biogaz şi compostare distruge majoritatea factorilor patogeni. Produsul final al procesului de compostare asigură un grad ridicat de biodegradare (circa 60%) şi igienă. Din punct de vedere bacteriologic şi chimic nu este dăunător pentru oameni şi animale. Și acesta nu este singurul argument în favoarea compostării.

Distribuirea îngrășămintelor organice pe suprafața solului este mai uniformă dacă materialul are umiditate moderată și dacă poate fi destrămat și mărunțit. Când gunoiul de grajd are umiditate mare, este fără așternut sau neuniform amestecat cu așternutul, împrăștierea se face în bucăți mari, ducând la zone de supraconcentrare, iar gunoiul se poate lipi de utilajul de împrăștiere, îngreunând lucrul. Compostul, în schimb, este mai omogen, cu umiditate controlată și granulație fină, caracteristici care reduc complexitatea și costul lucrărilor de aplicare.

Folosirea compostului (datorită structurii sale superioare) în locul gunoiului de grajd este indicată și pe pajiști, unde lucrările de omogenizare sunt mai dificile. Compostat, gunoiul de grajd este mai bine valorificat, cu rezultate agronomice corespunzătoare. Riscul ca compostul să se regăsească în fân este îndepărtat, dacă compostul se aplică în cantităţi mai mici de 15-20 t/ha (ceea ce corespunde la 30-40 t/ha de gunoi de grajd proaspăt).

Aplicarea compostului se poate face pe o lăţime mai mare de lucru decât cea corespunzătoare altor îngrăşăminte organice, datorită omogenității sale şi granulometriei mai fine. În acest mod se reduce tasarea solului, deja sensibil din cauză că pășunile sunt, de obicei, în zone mai umede. Compostul determină proliferarea speciilor valoroase de graminee şi leguminoase perene, furajul având o mai bună digestibilitate şi un grad de conversie în produse animaliere mai ridicat decât cel obţinut prin fertilizare minerală.

Există o gamă largă de sisteme de depozitare şi compostare eficientă şi sigură a gunoiului de grajd, de la cele elementare şi ieftine până la soluții scumpe și sofisticate dar, până la urmă, stocarea de lungă durată presupune eforturi financiare, timp și muncă fizică. Alegerea celei mai potrivite variante se face în funcție de condiţiile naturale, economice şi de sistemul de fermă existent. Indiferent de varianta aleasă, însă, scopul este acela de a transforma excesul de gunoi de grajd din problemă logistică și financiară în sursă de profit. Printr-o stocare în sistem deschis, de exemplu, se pierd nutrienți importanți în timpul procesului de descompunere, ceea ce duce la scăderea calității materialului biologic. Compostul rezultat va fi unul de slabă calitate și cu utilizare limitată.

2 Comentarii la Ce trebuie să știți despre GUNOIUL DE GRAJD și COMPOSTAREA GUNOIULUI din exploatațiile AGROZOOTEHNICE!

  1. Trebuie realizata o campanie de informare a populatiei cu privire la modul de realizare si utilizare a compostului obtinut din gunoi de grajd. Multi considera ca daca este natural, gunoiul de grajd este si benefic, nu produce efecte negative, ceea ce este total gresit.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*