Fermierii RomânieiŞtiri agricole

Fermierul ALEXANDRU GHEORGHE a rezolvat PROBLEMA PARCELELOR: SCHIMBURILE MUTUALE!

Pentru Alexandru Gheorghe, administratorul societății Somalex Slobozia (Ialomița), anul 2017 nu a fost unul cu încercări, exceptând un val de atacuri puternice de dăunători, pe care l-a depășit, însă. Nu l-au lăsat indiferent nici furtunile puternice din iulie, care i-au culcat la pământ 10-15% din suprafața cultivate cu floarea soarelui, dar i-au tăvălit și jumătate din suprafața cultivată cu grâu.

Norocul la grâu a fost că a fost bătut de vânturi când era în ultima fază de vegetație. Au fost pierderi, dar nu atât de mari. Avea bobul plin, numai că s-a recoltat mai greu parte din el. Vânturile reprezintă pentru mine și o limitare a producției. Cum fertilizez un pic mai mult, să fac o producție mai bună, cum îl fac sensibil la vânt”. Fermierul e obișnuit cu fenomenele extreme de acest tip și și le asumă: ”Așa e zona Bărăganului. Până la urmă și denumirea asta înseamnă: «zonă cu vânturi puternice». Ele se simt și în perioada de vegetație a păioaselor, însă cele mai puternice sunt în iulie, când alternează perioadele de calm cu cele de căldură excesivă și se schimbă curenții. În schimb Bărăganul e o zonă cu pământ de foarte bună calitate, chiar dacă din punct de vedere al temperaturilor și pluviometric e foarte variabil, fără o constanță”. Din acest motiv ca ”fermier de Bărăgan” trebuie să ”îți alegi un comportament mijlociu, care să fie valabil în toți anii. Să găsești o tehnologie echilibrată care să se potrivească în orice an, oricât de impredictibil ar fi”, a declarat Alexandru Gheorghe pentru Agrointeligența – www.agrointel.ro.

Cândva Gheorghe Alexandru a fost antreprenor în domeniul zootehnic. Timp de 6 ani, între 1996 și 2001 a fost crescător de pui și deținător al unui abator, însă a renunțat la afacere, motiv pentru care acum se felicită, fiindcă zootehnia i se pare foarte grea.

În prezent, fermierul lucrează 3.370 hectare, răspândite pe raza a 5 comune în județul Ialomița. Din totalul suprafeței aproape jumătate e deținută în proprietate. Prețul mediu al zonei este de 5.000 euro/ hectar pentru suprafețe mici, disparate, de până-n 10 hectare. Loturile mai mari se vând cu 8.000 euro/ hectar, iar parcelele ”în masiv”, amplasate în zone apropiate de căi de comunicații și surse de apă s-au dat și cu 10.000 euro/ hectar: ”Din ce lucrez eu, cumpăr tot ce mi se oferă, iar în rest achiziționez doar dacă-mi convine poziția, prețul, calitatea terenului”.

Deși pământul lucrat de Alexandru Gheorghe este la 30 kilometri până la fluviu și face parte dintr-un sistem de irigații, acesta a fost ”dezreabilitat”, cum obișnuiește să spună,, fiind în prezent mort. Ultimul an în care a irigat a fost 2009: ”Ulterior acestui an am avut proiect de 1 milion de euro aprobat pe asociația de udători, am avut contractul de finanțare semnat, numai că în timpul în care eu am muncit la documentație, hoții au vandalizat aducțiunea, au furat traversările și au pus pe butuci stațiile de pompare”. Din acest motiv Alexandru Gheorghe propune înăsprirea pedepselor pentru cei care distrug sistemele de irigat.

Ca producții, la rapiță a obținut aproape 4,5 tone la hectar, la grâu 7,4 tone la hectar, iar la floarea-soarelui, dacă n-ar fi fost culcată de vânt, ar fi fost ”cel mai bun an” de multă vreme încoace, la neirigat.

În ultimul an a cumpărat utilaje în valoare de 1 milion de lei, având un parc de utilaje pentru lucrul la câmp care depășește 2 milioane de euro. Deține două baterii de siloz, una de 10.000 tone și alta de 12.000 tone și alte 17.000 tone în magazii, mai mult decât necesarul de stocare al producătorului.

Ca să-și poată eficientiza activitatea de producție, Alexandru Gheorghe a apelat la metoda relocării de parcele: ”Altfel nici nu s-ar putea lucra. Mare parte dintre terenuri sunt comasate prin schimburi mutuale, la mica înțelegere între fermieri, fără documente, pentru că altfel nu s-ar putea lucra. Cazul meu e un caz mai fericit, pentru că lucrez mult teren din fostele IAS-uri, dar în general, pe suprafețele care provin din CAP-uri și am și eu din alea, este o nebunie. Se lucrează compact, dar pe terenuri cu care nu ai nici o legătură, pe bază de schimburi”.

Soția lui Alexandru Gheorghe nu e implicată în afacere, fiind de profesie farmacistă. Aceasta își derulează propriul business, operând un mini-lanț de trei farmacii în Slobozia. În schimb ginerele lui Gheorghe Alexandru, agronom de meserie, e director tehnic la Somalex.

Acest material face parte din proiectul special Agrointeligența – FERMIERII ROMÂNIEI

4 comentarii

  1. Ioniță, ce vrei dumneata cere bani de la buget, investiții, ori tocmai investițiile le taie guvernul pentru a onora, măcar parțial, salariile bugetarilor, pensiile, pensiile speciale, privilegiile clasei politice. Îi vezi în stare să renunțe la toate astea de dragul agriculturii?!

  2. Ionita Ion

    1. Unde sa fie scos pamantul?El ramane aici si este lucrat.
    2. Total GRESIT.Sa cumpere cine are bani si poate dovedi ca face agricultura si ofera locuri de munca.De ce sa vand statului daca eu am o relatie comerciala cu un fermier din alt judet iar el cumparand de la mine face in continuare agricultura?Scoate acum la vanzare o ferma de 3.000 ha sa vedem cine pune primul banul jos,romanul sau strainul?Nu tin strainii in brate,doar ca la ora actuala avem nevoie de investitii masive,nefiind asa o mare problema nationalitatea,caci pamantul e aici,nu il ia nimeni sa il duca in alta tara.
    3. De acord
    4. Refacerea sistemelor de irigatii este de o necesitate maxima,doar ca s-au furat din ele si e greu acum de pus ceva la punct.Daca se vrea,probabil se va reusi in timp.
    5. Da si aici este ok,dar nu doar fermierilor romani ci si celor de afara veniti aici sa faca agricultura.De exemplu sa fi nevoit ca o parte din productie sa o redirectionezi pe piata din Romania.

  3. Daca asi fi ministru agriculturii as lua urgent o serie de masuri care sa asigure folosirea pamantului cu maximum de eficienta si in interesul romanilor. Intre primele cinci masuri cu care as incepe s-ar regasi:
    1. Nu va maifi scos niciun ha din suprafata arabila a tarii;
    2. As gasi solitii legale ca terenurile agricole sa ramana in proprietatea fermierilor romani sau, la nevoie, a statului;
    3. As revitaliza industria producatoare de masini agricole si ingrasaminte;
    4. As reactualiza planul existent inainte de 1990 privind amenajarea raurilor impotriva inundatiilor si refacerea sistemului de irigatii pe cele trei milioane de hectare;
    5. As asigura structura tehnica necesara prelucrarii superioare a produselor agricole de catre fermierii romani redirectionand ajutoarele oferite de stat si de UE.

Scrie un comentariu