Creșterea animalelor

Prima montă la juninci: vârsta minimă în funcție de rasa vacilor

Varsta minima monta vitele
Momentul optim pentru prima montă a vițelelor depinde de mai mulți factori (foto: unpret.ro)

Vârsta la care vițelele pot fi date la prima montă sau li se poate face prima insemnare artificială, în funcție de rasă. Nu de puține ori, din dorința de a face profit, unii fermieri se grăbesc atunci când introduc la reproducție tineretul bovin. Chiar dacă nu există o vârstă minimă pentru monta vițelelor, fermierii trebuie să aibă în vedere o serie de semne care indică dacă o junincă este pregătită pentru producție.

În general, primele călduri la viţele apar între 6 și 12 luni. Pentru a obţine însă, încă de la prima fătare, o producţie mare de lapte şi viţei viguroşi, bine dezvoltaţi, este bine să țineți seama de mai multe considerente în ceea ce privește stabilirea momentului optim de introducere a vițelelor la reproducție.

În funcție de rasă, sunt cunoscute câteva reguli care îi ajută pe fermierii care cresc animale cu genetică românească să ia o decizie cu privire la prima montă a vițelelor:

Prima montă sau inseminare la vițelele din rasa rasa Balţată românească se poate face la greutatea de 380-390 de kilograme şi vârsta de 18-19 luni;

Prima montă sau inseminare la viţelele din rasa Balţată cu negru românească se poate face la 370-380 de kilograme şi vârsta de 17-18 luni;

Prima montă sau inseminare la viţelele din rasa Brună de Maramureş se poate face la greutatea de 350-360 de kilograme şi vârsta de 18-19 luni;

Prima montă sau inseminare la viţelele din rasa Pinzgau de Transilvania se poate face la greutatea de 330-350 de kilograme şi vârsta de 20-21 de luni;

Prima montă sau inseminare la viţelele din rasa Holstein se poate face după ce junica atinge o greutate minimă de 360 de kilograme, ceea ce se întâmplă în jurul vârstei de 12-13 luni.

În afară de greutate și de vârstă, fermierii trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte generale care indică termenul optim pentru prima montă a vițelelor, indiferent de rasa vacilor.

Vârsta generală minimă pentru introducerea la reproducție. Introducerea viţelelor la reproducţie se realizează după ce acestea au atins pubertatea. Aceasta apare, în general, la masculi între 7-12 luni şi la femele între 9-12 luni, cu o variabilitate foarte mare în funcţie de ceilalţi factori, în special de rasă şi de hrănire.

Tăuraşii se recomandă a fi introduşi la reproducţie la 16-18 luni, iar femelele, în general, la 18-24  luni, în funcţie de rasă şi condiţiile de creştere.

Dezvoltarea corporală minimă pentru introducerea la reproducție este un element esențial pentru programarea introducerii viţelelor la reproducţie. Bovinele trebuie să aibă un minim de dezvoltare în raport cu maturitatea lor corporală: 70-75% din greutate, 90-95% din înălţime, 85-90% din lungime şi adâncime, 80-85% din lărgime.

Proporţiile corporale şi starea generală a viţelelor pregătite de prima montă sau inseminare. Animalele introduse la reproducție trebuie să aibă o bună armonie corporală, să aibă segmentele şi regiunile proporţionate. Viţelele trebuie să aibă caractere tipice de rasă, stare bună de întreţinere şi să fie sănătoase.

Caracterul fermei în care se face reproducția. Programarea introducerii la reproducţie se face diferit în funcţie de tipicul fermei, de obiectivul urmărit în ameliorarea masei corporale pentru fiecare rasă. Astfel, în fermele de elită se recomandă ca la introducerea la reproducţie viţelele să aibă masa corporală de 400-420 kg, iar în fermele de producţie de 360-400 kg.

Introducerea prea devreme a vițelelor la montă sau la inseminare poate reprezenta un risc pentru animale. De asemenea, și o primă gestație tardivă vine cu dezavantaje.

Dacă se introduce o junincă prea devreme la reproducție, aceasta poate suferi întârzieri în dezvoltare, iar gestația poate fi una cu probleme, cu dezvoltare anomală. Vițeii rezultați prezintă risc de îmbolnăviri, iar producția la prima lactație va fi una cu un nivel mai scăzut.

Dacă o junincă se introduce prea târziu la reproducție există riscul unor afecțiuni ale funției de reproducție prin apariţia fenomenului de degenerescenţă grăsoasă a ovarelor. Căldurile repetate provoacă chişti ovarieni și o dezvoltare necorespunzătoare a ugerului, cât și o înrăutăţire a structurii acestuia, din cauza lipsei gimnasticii funcţionale a glandei mamare. Printre consecințele realizării montei la o vârstă mai înaintată decât cea optimă se mai numără și reducerea numărului de viţei şi a producţiei de lapte pe viaţă productivă.

Dacă, din neglijență, se montează vițelele la o vârsta prea fragedă, pentru micșorarea urmărilor negative se recomandă hrănirea lor abundentă, atât pe parcursul gestației, cât și ulterior, după fătare. În cazul acestor juninci, lactația va fi scurtată la cel mult 6-7 luni, indiferent de producția zilnică de lapte. Vacile respective vor fi montate după prima fătare mai târziu, la 5 luni.

Sursă selectivă: Tehnologia de creștere a bovinelor de Gîlcă Ioan și Maciuc Vasile (USAMV Iași)


Abonați-vă GRATUIT la Agrointeligența - www.agrointel.ro!


Scrie un comentariu