BANII pentru PĂȘUNI! LUCRAREA URGENTĂ pe care trebuie să o facă fermierii CA SĂ NU RĂMÂNĂ FĂRĂ SUBVENȚII!
Roxana Dobre -
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) are un anunț important pentru toți utilizatorii de pășuni, fermieri sau crescători de animale. Subvenția pentru pășuni este extrem de atractivă pentru producătorii agricoli iar agenția de plăți vine în ajutorul acestora cu un Ghid de identificare a principalelor specii de buruieni ce constituie ”vegetație nedorită” pe pajiști și pășuni. Pe lângă eliminarea acestor buruieni, fermierii a obligația ca puţin o dată pe an, în perioada 15 iunie – 1 august să coseacă pajiștile care nu sunt pășunate!
Ghidul APIA prezintă în detaliu 11 specii de buruieni, descrierea plantelor dar și care este perioada optimă pentru distrugerea acestora.
Atenție, majoritatea buruienilor sunt cunoscute de crescătorii de animale încă din anii trecuți dar ca noutate pentru 2018 este introducerea unei noi specii periculoase și anume Ambrozia care este considerată una dintre cele mai nocive plante din lume (cu răspândire rapidă şi pe teritoriul României), fiind vinovată, pe lângă diminuarea producţiei la speciile cultivate sau a vegetaţiei de pe pajişti, mai ales de afecţiunile alergice grave pe care le provoacă oamenilor în perioada înfloririi (rinită alergică, conjunctivită alergică, astm bronșic), dată fiind cantitatea mare de polen produsă de plantă, dimensiunea, respectiv structura grăunciorilor de polen.
Iată cum scăpați de această buruiană:
Distrugerea acestei buruieni de către proprietarii sau deținătorii terenurilor infestate cu această plantă este obligatorie, conform Legii nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia.
Ambrozia creşte, în general, în locuri ruderale sau degradate, fiind frecventă pe marginea drumurilor, căilor ferate, în apropierea dărâmăturilor de pe santierele de construcții, lângă cursuri de apă, pe terenuri agricole lipsite de vegetație sau prost întreținute. Creşte pe pajişti şi în toate culturile agricole, mai puţin în cele cu densitate mare (ex. graminee). Cel mai des apare în culturile de floarea soarelui, soia, porumb, sfeclă, cartof, deoarece specificul acestor culturi nu face posibilă combaterea totală a acestei buruieni.
Descrierea plantei:
– Plantă anuală, dicotiledonată, ierboasă, din familia Asteraceae
– Rădăcina este pivotantă, puternic fasciculată în partea superioară, poate atinge 3 metri lungime pe soluri nisipoase şi până la 1,2-1,5 metri pe soluri mai compacte.
Tulpina este înaltă şi dreaptă, brăzdată în lungime, puternic ramificată, păroasă, înaltă de 30-120 cm, uneori chiar 200 cm. Ramificată la bază, tulpina dă plantei un aspect de tufiş (când dispune de suficient spaţiu de dezvoltare).
Frunzele sunt verzi, lungi de 5-10 centimetri, subţiri, păroase pe ambele feţe, sectate, asemănătoare cu ale pelinului, opuse la bază, alterne la partea superioară a plantei, cu un miros plăcut, caracteristic la frecare.
Mugurii florali apar la sfârşitul lunii iunie. Florile bărbăteşti apar în luna iulie, fiind grupate în inflorescenţe verzui numite capitule. Acestea sunt reunite în spice subţiri, situate la extremităţile tulpinii, fiecare spic fiind format din cca 10-100 capitule în formă de capsule răsturnate, de 3-5 mm diametru, ataşate la spic cu ajutorul unui peţiol. Începând cu luna august, florile bărbăteşti emit polenul. Producţia de polen atinge apogeul în luna septembrie şi se încheie la începutul lunii octombrie. Un gram de polen conține 30-35 milioane de grăunciori, o singură plantă producând câteva miliarde de grăunciori de polen în 2-3 luni. Grăunciorul de polen este sferic, are diametrul de 20 microni, foarte uşor, suprafaţa sa fiind acoperită de nişte excrescenţe caracteristice numite spini.
Plantele bine dezvoltate pot produce câteva zeci de mii de semințe, cu capacitate de germinare de peste 90%, fiind capabile să germineze după mulţi ani. Distrugerea buruienii se face obligatoriu înainte de perioada de înflorire, în funcţie de caracteristica zonei sau a terenului, suprafaţa îmburuienată, gradul de dezvoltare şi densitatea plantelor de ambrozia, stadiul culturii infestate, prin:
-lucrări de pregătire a terenului, repectiv de întreţinere a culturii: grăpat, lucrarea cu combinatorul, prăşit manual sau mecanic;
-cosit manual sau mecanic (ori de câte ori este nevoie);
-erbicidare;
-smulgerea manuală a plantelor, dacă densitatea buruienilor este redusă.
Agrointeligența-www.agrointel.ro vă pune la dispoziție Ghidul cu poze și descriere amănunțită a buruienilor AICI!
Foarte important! Pe lângă eliminarea acestor buruieni fermierii au obligația să facă anual lucrările de întreţinere a pajiştilor care se referă la: distrugerea vegetaţiei nedorite, nivelarea muşuroaielor, curăţarea de pietre, cioate, mărăcini, resturi vegetale uscate, inclusiv a vegetaţiei arbustifere nevaloroase, înlăturarea excesului de apă ş.a.
Legat de întreţinerea şi exploatarea raţională a pajiştilor, fermierii trebuie să mai respecte următoarele:
– primăvara, să nu înceapă păşunatul prea devreme, când solul este încă umed, pentru că acesta se bătătoreşte şi se pot forma gropi, se distruge vegetaţia, iar pe terenurile în pantă se produce eroziunea solului;
– pajiştile care nu sunt păşunate în cursul unui an calendaristic se cosesc cel puţin o dată pe an, în perioada 15 iunie – 1 august. Pajiștile permanente aflate sub angajamente în cadrul pachetelor/subpachetelor/variantelor din Măsura 10 – Agro-mediu și climă, cositul se efectuează numai după datele stabilite în fișele măsurilor și trebuie efectuat până la 15 octombrie (Conform Ordinului MADR nr. 619/2015, cu modificările şi completările ulterioare);
– toamna, păşunatul să înceteze cu aproximativ 25–30 de zile înainte de venirea îngheţurilor permanente prognozate, informaţii de pe site-ul: http://www.meteoromania.ro/anm2/, la rubrica „Informatii – Meteo Romania”.
În categoria pajişti sunt cuprinse şi:
– păşunile împădurite cu consistenţa mai mică de 0,4 (coroanele arborilor acoperă prin proiecţie 40% din suprafaţa parcelei, iar golurile dintre marginile coroanelor corespund restului de 60%), calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră;
– păşunile alpine;
– păşunile situate în zonele inundabile ale râurilor şi în Lunca Dunării şi Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”.
Prin iarbă şi alte plante furajere erbacee se înţelege toate plantele erbacee care se găsesc în mod tradiţional pe păşunile şi fâneţele naturale sau care sunt incluse în amestecurile specifice pentru însămânţări şi supraînsămânţări, din familiile de graminee şi de leguminoase utilizate ca furaje în hrana animalelor erbivore, pe baza cărora se calculează producţia, valoarea nutriţională a pajiştii şi capacitatea de păşunat.
Potrivit art. 5, alin.1 din OUG nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente, cu modificările şi completările ulterioare, pajiştile se folosesc pentru păşunatul animalelor şi producerea de furaje. Fermierii care dețin/administrează suprafețe de pajiști permanente trebuie să respecte prevederile ordonanţei în ceea ce privește regimul de organizare, administrare şi exploatare a acestora.
Schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor permanente în alte categorii de folosinţă este interzisă, exceptând cazurile prevăzute de lege.
Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor având categoria de folosinţă pajişti permanente se face numai în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
