Miracolul din Matca: Toate familiile au solarii iar supermarketurile şi străinii fac coadă la castraveţi
agrointeligenta.ro -
În comuna Matca din judeţul Galaţi, legumicultorii – în special – dar şi producătorii de fructe şi flori au ales să se grupeze într-o asociaţie. O cincime din solariile din România se află aici.
Matca este unul dintre cei mai mari proucători de legume din ţară, cuprinzând peste 1.000 de hectare de solarii şi 2.000 de hectare cu culturi în câmp, potrivit declaraţiilor vicepreşedintelui Asociaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România, Mircea Croitoru, care este şi unul dintre legumicultorii din comuna Matca. „În comuna noastră nu există familie care să nu aibă solarii sau teren în câmp cultivate cu legume. Se cultivă roşii, ceapă, castraveţi, salată, ridichi, gogoşari, dar şi pepeni galbeni sau verzi. La noi, legumicultura este o tradiţie transmisă din generaţie în generaţie“, susţine Mircea Croitoru.
Mai mult de jumătate din producţia de legume din Matca ia în fiecare an drumul exportului, cele mai apreciate fiind roşiile şi castraveţii. Astfel, 60% din producţia de castraveţi şi roşii este deja arvunită de englezi şi francezi.
Cerințele de livrare sunt la standarde prestabilite
„Principala problemă este la fermierii care nu sunt bine organizaţi. De exemplu, legumicultorii trebuie să înţeleagă că dacă ai un contract trebuie să-l respecţi, dacă doreşti să prelungeşti o colaborare. Magazinele mari au de obicei plata la 21 de zile, iar în unele cazuri, la 14 zile. Legumicultorii nu acceptă toţi astfel de condiţii de plată, vor banii pe loc. Eu nu fac nici apologia livrărilor spre supermarket, dar nici nu-I plâng pe cultivatori. Fiecare alege cum e mai bine, există suficiente oportunităţi. Apoi, cerinţele la astfel de livrări sunt la anumite standarde: prospeţime, calibru,ambalaj, transport. Nu în ultimul rând, supermarketul îţi cere să respecţi o anumită periodicitate (doresc livrări constante pe toată durata anului) şi cantitate. Există o anume trasabilitate pe lanţul de livrare care trebuie respectată. Comerciantul, la final, cere să respecţi condiţiile de livrare ca să primeşti banii“, a mai precizat Mircea Croitoru.
Importurile de fructe şi legume ar putea fi mult reduse dacă fermierii s-ar grupa în asociaţii agricole care să le reprezinte interesele şi care să fie preocupate de procesarea şi comercializarea produselor, spun reprezentanţii agricultorilor.
Afacerea cu solarii necesită investiţii importante
Deşi pare o afacere la îndemână, legumicultura necesită multe investiţii. Apoi e nevoie şi de foarte multă muncă, două-trei personae fiind necesare pentru întreţinere şi recoltare, pe parcursul a două cicluri de producţie anuală.
Astfel, dacă ai deja terenul, pentru a porni o afacere cu legume cultivate în solarii
ai nevoie de peste 10.000 de euro pentru 1.000 de metri pătraţi.
Construirea celui mai simplu solar de 1.000 de metri pătraţi, cu structură de lemn, costă 4.500 de euro. La această sumă se mai adaugă încă 4.500 de euro pentru seminţe, pat germinativ (turbă), folie pentru „dublură“ (scade volumul solarului pentru a menţine căldura la interior), încălzire şi altele. Pe durata unui singur ciclu de producţie se mai adaugă cheltuielile cu îngrăşămintele şi pesticidele, care pot ajunge la 1.600 de euro.
Trebuie menţionat că pentru cultivatorii de legume în solarii nu se dau subvenţii şi există doar o formă de sprijin, un ajutor UE de 1.500 de euro, acordaţi pe durata a cinci ani.
În România există în prezent 4.950 de hectare de solarii, suprafaţa acestora fiind în creştere permanentă faţă de perioada de referinţă a anului 1990. Înainte de 1990, particularii aveau restricţii la construirea de solarii, iar statul se baza pe producţia legumicolă din sere, a căror suprafaţă depăşea 2.200 de hectare.
100.000 de tone pleacă la export
Lituania, Germania, Polonia, Anglia sunt doar câteva dintre destinaţiile legumelor cultivate la Matca. La sfârşitul anului trecut, de exemplu, producătorii din zonă au încheiat un contract important cu o firmă de import- export şi distribuţie de legume din Marea Britanie pentru o cantitate de aproximativ 100.000 de tone de roşii. Contractul ar urma să se deruleze pe o perioadă de zece ani.
De asemenea, recent, o altă firmă din Franţa a început demersurile cu legumicultorii din comuna Matca pentru contractarea de cantităţi însemnate din viitoarele recolte de roşii, castraveţi şi pepeni. Contractele la export înseamnă pentru legumicultori nu numai îndepărtarea intermediarilor, ci şi plata pe loc sau într-un termen de câteva zile de la livrarea mărfii. De exemplu, pentru produsele livrate în Lituania, plata agricultorilor se face la 7 zile. Din totalul suprafeţelor cultivate cu legume la Matca, jumătate sunt ocupate cu culturi de castraveţi, urmate de tomate (20%), ardei (20%), varză (5%) şi vinete (5%).
„Nu mai vând la piaţă. Nu fac faţă cererii pentru supermarket şi export“
Legumicultorii din Matca sunt oameni pragmatici. Preferă să evite pe cât posibil intermediarii şi întotdeauna are prioritate cel care plăteşte marfa cu banii jos.
„Peste 90% din legumicultori au angajate credite importante la bancă. Din acest motiv, caută să vândă marfa celui care are un termen cât mai scurt la plată. Se preferă îndeosebi plata cash. Legumicultorii noştri nu sunt neapărat fixaţi să dea marfa la supermarket. Pentru marfa livrată la export, de obicei se face plata cash, spre deosebire de supermarket, unde plata se face într-un interval fixat de 14-21 de zile. Fiecare alege varianta cea mai convenabilă. Eu, de exemplu, am şi contract cu supermarketul Real, dau şi la export şi sunt mulţumit. Nu am atâta suprafaţă de solarii ca să pot face faţă la câte cereri există din partea marilor lanţuri de magazine. De aproape patru ani livrez exclusiv la supermarketuri şi la export, nu mai vând la piaţă“, a declarat Mircea Croitoru .
Deşi pare de necrezut, marfa livrată de agricultori în marile magazine este achiziţionată de multe ori la un preţ mai mare decât ar putea fi obţinut într-o piaţă obişnuită de produse agricole.
De ce însă majoritatea fermierilor nu reuşeşte să ajungă cu marfa în supermarketuri?
Articolul a fost publicat în ediţia din iunie a revistei Agrointel.
