Analiză Deloitte România. Încă o încercare de a stimula cooperativele: O istorie de peste un deceniu și un final ce se lasă așteptat
agrointeligenta.ro -
Noua legislație privind funcționarea cooperativelor agricole din România, în special prevederile legate de facilitățile fiscale dedicate acestei forme de asociere, reprezintă un punct de interes nu numai pentru fermieri, ci și pentru specialiștii din domeniul fiscalității și finanțelor.
Referitor la Legea 21/2019 care aduce o serie de schimbări/clarificări la Legea Cooperației agricole 566/2004, Camelia Malahov (foto stânga), Director Taxe Directe Deloitte România, și Anca Ghizdavu (foto dreapta), Manager Taxe Directe Deloitte România, au transmis Agrointeligența – AGROINTEL.RO o analiză în care subliniază atât ”punctele tari” ale noului act normativ, cât și modul în care unele facilități fiscale trebuie clarificate astfel încât ele să nu fie percepute ca un ajutor de stat mascat de care cooperativele și membrii lor beneficiază în raport cu alți agenți economici din România.
Vă prezentăm, integral, analiza specialiștilor Deloitte România:
Încă o încercare de a stimula cooperativele agricole prin facilități fiscale: O istorie de peste un deceniu și un final ce se lasă așteptat
Autoritățile române își propun de peste un deceniu să încurajeze micii producători agricoli să se asocieze în cooperative agricole, oferindu-le facilități fiscale. În acest an, o nouă lege (legea 21/2019) aduce anumite clarificări și modificări în acest domeniu, rezolvând parțial neajunsurile de până acum care au blocat punerea în practică a facilităților fiscale.
Cum am ajuns aici? Scurt istoric
Legiuitorul și-a dorit susținerea acestor forme de organizare încă din anul 2005 prin introducerea câtorva facilități fiscale în legea cooperativelor agricole, respectiv: scutirea impozitului agricol datorat pentru 5 ani, reducerea impozitului pe profit al cooperativei agricole cu 20% pentru primii 5 ani, etc.
Enunțarea facilităților nu a fost însă însoțită de clarificări substanțiale pentru punerea lor în practică. Multe întrebări au rămas nelămurite, de exemplu: Cum și ce act normativ definește impozitul agricol? Care este diferența dintre impozitul agricol și impozitul pe profit datorat de cooperativele agricole? Mai poate fi (în mod absurd) valid impozitul agricol definit prin Legea 2/1977 privind impozitul agricol, abrogată încă din 1994? etc.
După mai bine de zece ani, prin legea 164/2016, facilitățile fiscale pentru cooperativele agricole au reapărut pe radarul legiuitorului. Mai exact, s-a redefinit obiectul facilităților: scutirea impozitului pe profit pe primii 5 ani în anumite condiții pentru câteva tipuri de cooperative agricole, scutirea membrilor de la plata impozitului pe venituri/norma de venit pentru producția valorificată prin/către cooperativă, etc.
Cu toate acestea, nici Legea 164/2016 nu a putut fi aplicată din cauza lipsei de clarificări privind o potențială calificare a facilităților ca ajutor de stat interzis de Uniunea Europeană. Din acest motiv era necesar ca statul român să facă demersuri legale în prealabil, dar și să clarifice de ce facilitățile fiscale se găsesc într-un act normativ diferit de Codul Fiscal, lege ale cărei prevederi prevalează în materie fiscală.
Ce este nou pentru cooperativele agricole? Ce rămâne ambiguu?
În primul rând, Legea 21/2019 clarifică faptul că măsurile fiscale prevăzute prin Legea cooperativelor agricole constituie facilități fiscale acordate prin derogare de la prevederile Codului Fiscal. Astfel, alături de o circulară emisă de ANAF în martie 2018, se cristalizează în cele din urmă aplicarea în mod unitar a acestor măsuri care nu sunt menționate ca atare în Codul Fiscal.
O altă noutate e reprezentată de modalitatea de aplicare a scutirii de 5 ani de la plata impozitului pe profit pentru cooperativele agricole eligibile. Mai exact, vor putea beneficia de această măsură nu doar cooperativele nou-înființate pentru primii 5 ani de activitate (cum se înțelegea înainte de adoptarea Legii 21/2019), ci și cooperativele agricole deja existente pentru o perioadă de 5 ani, începând cu luna următoare intrării în vigoare a legii.
Pe de altă parte, deși intenția legiuitorului este de a încuraja asocierea, exploatarea și valorificarea în comun prin intermediul cooperativelor agricole, majorarea plafonului cifrei de afaceri de la 2 milioane euro la 3 milioane euro (condiție pentru aplicarea scutirii de 5 ani de la plata impozitului pe profit pentru anumite cooperative agricole) restrânge numărul celor care ar putea apela la facilitățile fiscale.
În plus, sunt introduse penalizări pentru cooperativele agricole care se lichidează voluntar într-o perioadă mai mică decât cea în care au beneficiat de scutirile din Legea cooperativelor agricole: recalcularea impozitului pe profit, stabilirea de dobânzi și penalități de întârziere, precum și depunerea de declarații rectificative.
De asemenea, sunt introduse condiții care în trecut nu existau. Astfel se acordă membrilor cooperatori scutire de la plata impozitelor pe clădirile și terenurile pentru proprietățile utilizate pentru obținerea producției agricole valorificată prin/către cooperativa agricolă: (i) membrii cooperatori trebuie să fi valorificat în anul anterior cel puțin 50% din producția obținută prin/către cooperativa agricolă și (ii) urmărirea altor criterii ce urmează să fie stabilite prin ordin comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, ministrului finanțelor publice și ministrului dezvoltării regionale și administrației publice (neexistent în momentul de față, ar urma să fie publicat în termen de 60 de zile de când a intrat în vigoare Legea 21/2019).
Totuși potențiala calificare a facilităților fiscale drept schema de ajutor de stat care a dus la imposibilitatea de a le pune în aplicare fără o notificare corespunzătoare către instituțiile relevante (Consiliul Concurenței, Comisia Europeană, etc.), așa cum stabilește Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, rămâne într-o oarecare măsură în suspans.
Punctul de vedere al Guvernului vis-a-vis de Legea 21/2019 reia ideea că aceste măsuri ar fi susceptibile de ajutor de stat atâta timp cât permit un tratament fiscal preferențial pentru cooperative față de alte societăți comerciale. Astfel, Guvernul menționează că pentru a nu constitui ajutor de stat, cooperativele nu trebuie să fie de jure și de facto comparabile cu societățile comerciale și să îndeplinească condițiile:
– Să acționeze în interesul economic al membrilor;
– Relațiile cu membrii să nu fie pur comerciale, ci cu caracter personal și individual;
– Membrii să fie implicați activ în desfășurarea activității;
– Membrii să aibă dreptul la o distribuție echitabilă a rezultatelor performanței economice a cooperativei.
În acest sens, Legea 21/2019 arată că „recunoașterea cooperativelor agricole ca grupuri de producători pentru a beneficia de toate drepturile prevăzute de legislația în vigoare se realizează de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale”. Prin urmare ar trebui ca Ministerul Agriculturii și Dezvoltării să ofere clarificări privind aplicabilitatea facilităților fiscale astfel încât facilitățile să nu fie încadrate ca ajutor de stat.
În concluzie, modificările aduse Legii cooperativele agricole confirmă din nou intenția de a încuraja micii producători agricoli să se asocieze în cooperative agricole, acordându-le aceste facilități fiscale, însă în continuare sunt necesare lămuriri din partea autorităților care să asigure un cadru cert pentru implementare.
