Culturi profitabile

Comoara uitată a ţării: cum vor să folosească britanicii cânepa românească

Uitată de români, dar extrem de apreciată de occidentali, cânepa ar putea reveni în atenţia cultivatorilor noştri prin atenţia unui grup de iniţiativă, coordonat de Ivan Patzaichin

Până în 1989, România ocupa locul I în Europa la cultura inului şi a cânepei şi locul IV în lume. Se cultivau aproximativ 75.000 de hectare de in şi 49.000 de hectare de cânepă. Astăzi, însumat, cele două plante tehnice abia dacă acoperă câteva sute de hectare.

O mână de oameni încearcă, însă, să readucă atât cânepa, cât şi unul, pe locul pe care îl merită în economia României, cu atât mai mult cu cât vorbim despre o plantă cu mii de întrebuinţări, foarte bine cotată în occident. Grupul care şi-a făcut un scop din a reînvia cultura inului şi a cânepei s-a constituit la iniţiativa multiplului campion olimpic Ivan Patzaichin.

Leontina Prodan, un designer sălăjean stabilit de multă vreme în Timişoara şi care a avut dintotdeauna o afinitate pentru ţesăturile naturale, tradiţionale, a aderat imediat la ideea canotorului. „Totul a pornit de la Ivan Patzaichin, care, în proiectul său de revigorare a turismului din Delta Dunării cu lotca, a vrut să-i îmbrace pe sportivii implicaţi în proiect în haine româneşti. La un moment dat, a ajuns în India, pentru a cumpăra cânepă, iar vânzătoarea l-a întrebat de ce o cumpără din India când în România avem cea mai bună cânepă. Sau, cel puţin, am avut”, ne-a povestit designerul.

Patzaichin s-a întors în ţară şi a luat legătura cu toţi cei care au sau au avut preocupări în domeniul cultivării plantelor tehnice şi au pus împreună bazele unui cluster din care fac parte cultivatori, procesatori, staţiuni de cercetări şi alte persoane interesate de proiect. Mai mult, în 23 august s-a înfiinţat la Cluj Asociaţia Naţională de In şi Cânepă, cu sediul la Carei, acolo unde există şi o topitorie care ar putea fi pusă în funcţiune dacă va fi reînviată producţia de plante tehnice.

Povestea cânepei

Leontina Prodan spune că, pe vremea copilăriei ei, în satul sălăjean Gâlgău Almaşului, nu era gospodărie unde să nu fie cultiva cu cânepă măcar un petic de pământ. „Se spunea în sat că nu eşti femeie de treabă, nu eşti harnică, dacă nu cultivi cânepă. Pentru că dacă nu aveai cânepă, nu aveai cu ce să mergi iarna la şezători şi nu aveai din ce să îţi faci haine”, îşi aminteşte ea.

Designerul povesteşte că momentul în care a înţeles cât de importantă este cânepa pentru om a fost imediat după 1990. „Mă aflam la Sighetu Marmaţiei, în Maramureş, şi pentru că nu aveam ce face în camera de hotel, am ieşit şi mi-am cumpărat de la librărie o carte, «Datinile şi credinţele poporului român», scrisă în 1912 de Elena Niculiţă Voronca. Am deschis-o la întâmplare, aşa cum deschizi Biblia în biserică, şi s-a deschis la o pagină care începea cam aşa: «Cânepa a lăsat-o Maica Domnului pentru ca femeia s-o lucreze. Vai de femeia care nu vrea să se supună datoriei sale»”, îşi aminteşte ea. Respectându-şi „datoria”, sălăjeanca a avut, la Timişoara, mai multe încercări de a valorifica inul şi cânepa, motiv pentru care a şi ajuns, acum, în atenţia lui Ivan Patzaichin.

Cum s-a ajuns în situaţia actuală

Leontina Prodan spune că, dincolo de regresul rezultat direct din desfiinţarea după Revoluţie, a fostelor CAP-uri, lovitura de graţie a fost aplicată culturilor de in şi cânepă în 2007, la intrarea în Uniunea Europeană, când în urma negocierilor purtate în genunchi de guvernanţii vremii s-a obţinut o suprafaţă posibil de cultivat cu aceste plante tehnice de cel mult 1.800 de hectare, de la peste 120.000 de hectare câte erau semănate anual înainte de 1989. „A fost prima trădare. Problema este că urmează a doua – pentru că avem informaţii că în Planul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014 – 2021, pentru care statul român plăteşte bani grei unei firme din Austria, inul şi cânepa nu sunt prinse deloc!”, avertizează ea. Acesta este motivul pentru care s-a şi constituit Asociaţia Naţională de In şi Cânepă şi clusterul coordonat de Ivan Patzaichin: elaborarea unei strategii naţionale pentru aceste plante tehnice cu care să convingă Executivul să introducă şi inul şi cânepa în planul pentru 2014 – 2021. „Ne vom prezenta şi în Parlament cu propuneri legislative. Pentru că este nevoie de modificarea unor legi care prevăd, spre exemplu, că dacă vrei să cultivi cânepă, trebuie să împrejmuieşti terenul cu gard”, spune designerul.

Asocierea cu drogurile, un „spectacol”

Cânepa a ajuns în acest con de umbră – crede Leontina Prodan – şi pentru că, în presă, s-au făcut în ultimii ani tot felul de asocieri a cânepei cu cannabis-ul indian, din care se obţine haşişul. „Substanţa halucinogenă din cannabis indica, tetrahidrocannabinolul, este în proporţie cuprinsă între 5 şi 20 la sută. În cannabis textila, cea pe care o cultivăm noi, acest conţinut de substanţă halucinogenă ajunge la ce mult 0.01 – 0,02 la sută. Singurul efect pe care îl provoacă această cânepă românească este diareea! Toate spectacolele din presă pe această temă nu sunt altceva decât… spectacole”, spune ea.

„Drumul cânepei pe Valea Almaşului”

Planurile clusterului şi ale asociaţiei prevăd două direcţii de reînviere a tradiţiei cultivării inului şi a cânepei – una industrială şi una tradiţională, ce vizează gospodăriile ţăranilor români. „Avem la Secuieni, lângă Roman, o staţiune de cercetări unde domnul Constantin Găucă se dedică de multă vreme culturii cânepei. Împreună cu doamna de la Carei, au cultivat anul acesta atâta cânepă de sămânţă încât la anul să putem înfiinţa 10.000 de hectare”, explică ea.

După ce vor fi rezolvate – cât mai curând speră iniţiatorii proiectului – şi problemele legislative, nu va mai rămâne decât de convins ţăranii să cultive cânepă şi an. În Sălaj, Leontina Prodan vrea să demareze un proiect pilot, denumit „Drumul cânepei pe Valea Almaşului”, în care speră să atragă cât mai mulţi cultivatori şi, de ce nu, procesatori. „Sălajul are tradiţie în cultivarea şi procesarea plantelor tehnice. Vreau să face aici ceva ce să poată fi folosit ca exemplu de celelalte judeţe”, spune ea.

La ce este bună cânepa

Dincolo de întrebuinţarea ei la fabricarea ţesăturilor naturale, foarte bine apreciate de occidentali, cânepa are şi o mulţime de alte utilizări. „Frunzele au efect calmant. Am văzut în Franţa că se pun în perniţe şi se pun acele perniţe pe zona care doare. Apoi,din seminţe se face ulei, singurul care conţine acizi graşi omega 6 şi omega 3 în raportul 3:1, considerat esenţial pentru organism. Vreau să vă spun că la Salonta este un combinat care procesează 5.000 de tone de seminţe de cânepă pe săptămână. Toată sămânţa vine din China şi Franţa”, exemplifică Leontina Prodan. Un potenţial cu totul special îl are şi partea lemnoasă a plantei, numită puzderie (popular „pozderii”), care are o putere calorică de trei ori mai mare decât lemnul şi care poate fi folosită chiar şi în zootehnie. „Am avut solicitări de la grajdurile regale din Anglia şi de la o crescătorie de lipiţani de la Graz, Austria. Puzderia absoarbe mirosul de urină iar apoi, împreună cu gunoiul de grajd, formează compostul perfect pentru ciuperci”, explică ea.

Sursa: adevarul.ro

Pe Instagram-ul Agrointeligența găsiți imaginile momentului din agricultură!

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Agrointeligența pentru telefoane Android și iPhone!


Abonați-vă GRATUIT la Agrointeligența - www.agrointel.ro!