Ghid practic despre mană în cultura de floarea-soarelui. Recomandarea specialiștilor Syngenta
agrointeligenta.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Mana florii-soarelui este una din cele mai dăunătoare boli în această cultură, fiind prezentă în majoritatea țărilor în care se cultivă floarea-soarelui, inclusiv România. Boala poate determina pierderi de producție însemnate, ajungând și la compromiterea în totalitate a culturii în condiții favorabile bolii și în câmpurile cu infestare mare.
Agentul patogen, Plasmopara halstedii, poate produce două tipuri de infecție în plantele de floare-soarelui: o infecție primară, produsă în perioada răsăritului de inoculul din sol, și o infecție secundară, produsă la începutul sau pe parcursul perioadei de vegetație, urmare a răspândirii prin vânt a fructificațiilor ciupercii. Chiar dacă infecția cu mană se poate produce în toate fazele de vegetație, trebuie reținut că, pagubele sunt mai însemnate cu cât atacul se produce mai timpuriu.
Astfel că, infecția primară cu mană provoacă cele mai mari daune. Aceasta se produce prin infectarea rădăcinilor plantelor în timpul răsăririi, de către zoosporii existenți în sol, proveniți din resturile vegetale. Infecția primară cu mană este una sistemică și poate determina căderea și moartea plantelor aflate în curs de răsărire, adesea plantele fiind distruse înainte de a ajunge la suprafața solului. Un alt simptom tipic pentru infecția primară cu mană îl reprezintă piticirea plantelor, acestea prezentând o distanță mică între internodii și un capitul erect.
Infecția secundară cu mană se poate produce atât la începutul perioadei de vegetație cât și mai târziu. La începutul perioadei de vegetație, vorbim despre o infecție sistemică, ce se transmite prin prin mugurii apicali până la stadiul de 8 frunze. Sursa infecției în această etapă este data de răspândirea secundară prin vânt, pe distanțe chiar și de 1,5 km de focar, și provoacă piticirea plantelor de floarea-soarelui, similar cu infecția primară. Mai târziu, în vegetație, infecția cu mană provoacă doar leziuni locale, însă reprezintă o sursă pentru creșterea inoculului din sol.
Condițiile optime pentru producerea infecției cu mană sunt reprezentate de umiditate ridicată însoțită de temperaturi cuprinse între 12ºC și 18ºC. În fermă, este foarte important să cunoaștem factorii care favorizează apariția infecțiilor cu mană pentru a putea lua măsuri elementare de prevenție. Astfel că, este bine de știut că un sol compactat, cu un drenaj redus, care reține apa în zona creșterii rădăcinilor, constituie mediul ideal pentru deplasarea zoosporilor către rădăcini. De asemenea, semănatul devreme în areale cu risc major, duce la creșterea incidenței manei în câmpul cu floarea-soarelui.
Mana este o problemă care s-a agravat pe parcursul anilor, odată cu evoluția patogenului, prin formarea de rase noi capabile să infecteze cultivarurile rezistente. Astfel că, dacă în anul 1980 era cunoscută doar o rasă de mană în Europa și una în SUA, în anul 2015 se cunoșteau deja 24 de rase în Europa și 40 în SUA. În România, observăm că mana devine o problemă din ce în ce mai mare în cultura de floarea-soarelui, mai ales în anii și în condițiile tehnologice favorabile, însă din perspectiva raselor existente, nu avem disponibile date oficiale care să evidentieze aceste rase.
Aplicând aceste aspecte teoretice în practică, pentru un control eficient al manei în cultura de floarea-soarelui, cel mai recomandat model este cel de gestionare integrată a patogenului. Acesta presupune utilizarea concomitentă a:
- Rezistenței genetice – prin folosirea hibrizilor cu toleranță genetică ridicată, ce determină limitarea apariției de rase noi;
- Tartamentului la sămânță – ce previne introducerea patogenului în câmpurile neinfestate;
- și aplicarea bunelor practici agricole – ce ajută la reducerea inoculului din sol.
- Rezistența genetică oferă protecție împotriva patogenului pe toată perioada de vegetație, având o contribuție importantă la reducerea pagubelor în anii cu presiune ridicată de infecție. Pentru compania Syngenta, toleranța genetică la mană reprezintă o prioritate de cercetare, și drept urmare, avem în portofoliul nostru, cea mai avansată genetică, cu toleranța la toate rasele de mană cunoscute în România (hibrizii toleranți M9). În condițiile din sezonul 2019, și chiar în parcele cu atac de mană sever manifestat la alte varietăți de floarea-soarelui, hibrizii M9 Syngenta nu au manifestat simptome de boală.
- Singura protecție chimică omologată în România, împotriva infecției primare cu mană este asigurată de tratamentul semințelor cu Mefenoxam, Apron XL 350 ES fiind produsul omologat pentru cultura de floarea-soarelui. Acesta conține 339 g/l Metalaxil-M (cunoscut și sub denumirea de Mefenoxam). Ca mod de acțiune, substanţa activă Metalaxil-M pătrunde prin învelişul seminţei şi este translocată sistemic în toate părţile plantei, prin germinaţie. Aceasta actionează selectiv prin inhibarea sintezei ARN-ului ribozomial, determinând oprirea creșterii miceliului ciupercii și formarea sporilor. Marile avantaje pe care această substanță activă le aduce în combaterea manei sunt: sistemia superioară, modul de acțiune rapid și de lungă durată. Mai trebuie menționat și faptul că, în acest moment, nu există nici un produs fungicid omologat pentru controlul manei pe perioada de vegetație în cultura de floarea-soarelui.
- Aplicarea bunelor practici în cultură sunt esențiale în lupta cu acest patogen. Unele dintre aceste practici sunt comune, cum ar fi utilizarea de semințe certificate, respectarea unui asolament care să prevină o rotație scurtă a culturii, curățarea mașinilor agricole de la o solă la alta sau eliminarea samulastrei. Specific controlului manei, unele dintre cele mai importante măsuri de prevenție sunt evitarea semănatului devreme în areale cu risc major și evitarea semănatului în soluri cu drenaj slab, compactate. Astfel că, pentru solele cu un istoric de infecție cu mană, se recomandă semănatul în epoca optimă iar pe solele cu teren compactat, se recomandă efectuarea de lucrări mecanice pentru creșterea permeabilității solului.
Sfatul specialiștilor Syngenta pentru fermierii cultivatori de floarea-soarelui este o corectă și atentă evaluare a riscului de mană în parcelele lor, iar pentru solele cu risc mare de mană recomandăm:
- Cultivarea hibrizilor Syngenta cu toleranță la toate rasele de mană cunoscute în România (hibrizii M9). Aceștia sunt: hibrizii high oleic Talento și SY Experto sau hibrizii linoleici NX82214 (SY Onestar CLP), NX82212 (SY Nexus CLP) pentru tehnologia Clearfield Plus® sau Sumiko HTS și Subaro HTS pentru tehnologia Express®.
- Utilizarea de semințe tratate cu fungicidul Apron XL 350 ES.
- Implementarea măsurilor de prevenție.
Echipa Syngenta
