A investit 15 ani în pășuni și acum riscă să le piardă. Teodor Aflat, fermier: ”Este un ordin politic la mijloc!”
Daniel Befu -
Problemele legate de pășuni continuă să pune bețe în roate zootehniei românești. Astăzi vă prezentăm cazul cunoscutului fermier sibian Teodor Aflat (67 ani), care este și crescător de animale și administrează 500 ha de pășuni pe lângă cele 9.000 de hectare pe care le lucrează în cultura mare.
Teodor Aflat spune că în fiecare an cheltuie sume importante pentru întreținerea ca la carte a suprafețelor cu iarbă. ”Le curăț, le întrețin. Am 1.500 de oi și vreo sută și ceva de vaci de carne din rasa Highland Scoțian. Nu înțeleg legea asta, care efectiv este o absurditate, care e în vigoare de ani de zile și nu vine nimeni să o combată. Poate se sesizează cineva. În 2004 eu am luat în concesiune 1.300 ha de teren, pe care l-a avut IAS Mediaș. La acel moment, bineînțeles, am cumpărat și un fost sediu de IAS care acum este practic sediul firmei cu care am început, «Agroferm». Ori e într-o locație deci tot arabilul lor retrocedat prin legile agriculturii. Cum au retrocedat nu e treaba mea. Însă am pășunea într-o locație în care în anii ăia un bucureștean a cumpărat grajdurile, care bineînțeles că au ajuns ruină, iar recent le-a vândut altuia. Acum sunt pe cale să îmi pierd o mare parte din pășuni, din cauza unei legi care spune că cine are active, poate prelua și pământurile, în timp ce respectivii nu s-au interesat de grajduri în toți anii ăștia mulți, încât au ajuns o ruină, iar eu, care chiar am făcut activitatea pentru care pășunile erau destinate, se pare că am investit și am muncit degeaba. Timp de 15 ani am curățat și întreținut pășunea și am investit în animale. Pe acea pășune sunt cu concesiunea la zi, cu impozitele la zi pentru activitatea de acolo și pentru oamenii pe care îi am angajați și o să mă trezesc probabil într-un an sau doi, că pășunile astea le va lua X pentru că a fost nu știu ce de ordin politic la mijloc. Inclusiv am vrut să cumpăr grajdurile lăsate în paragină, dar s-au băgat mulți. Nu i-a interesat 15 ani sau 16 ani, dar acum vor să rupă din suprafața pe care o lucrez 110 ha, spunând: «băi, pășunea asta e aferentă grajdurilor astea». Nu mi se pare normal”.
Producătorul spune că a demascat și o ”schemă” prin care ciobanii din zona Sibiului au băgat tot pământul localnicilor la Agromediu (Măsura 10 – agro-mediu şi climă din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 – 2020 pentru care APIA plătește sume în plus pe hectar n.r), iar țăranilor le dădeau 300 lei/ha, sumă din care sătenii trebuiau să-și plătească și impozitul. Acesta și-a creat un renume printre localnici, care insistă că vor ca el să fie cel care le lucrează ogoarele.
”Într-un sat căruia-i zice Vădăcuța (comuna Suplac), sat în care nu știu dacă sunt active 5-10 case și care are arondate vreo 400-500 ha de pământ, s-au înființat 3 asociații de ciobani. Ciobanii au băgat tot pământul localnicilor la agromediu, iar țăranilor le dădeau 300 lei/ha, sumă din care sătenii trebuiau să-și plătească și impozitul. Bineînțeles că oamenii auzind că suntem bine dotați cu utilaje, m-au tot bătut la cap până eu am zis «da», cu 900 kg/ha de cereale. I-am pus în gardă pe respectivii ciobani cu un an înainte că urmează să li se întrerupă contractul și acum am intrat să lucrez un teren de vreo 136 ha, care a fost lăsat pajiște ani de zile, de când a murit Ceaușescu. Să semeni porumb în iarbă nu e lucru ușor. Am tocat mărăcinii, că nici n-a fost curățată pășunea aia. Bineînțeles că mistreții au scos afară aproape 50 ha de porumb, imediat după ce am semănat, iar acum semănăm a doua oară. Dacă fac multe cheltuieli care nu se văd nicăieri, ce satisfacții să ai?”
Duminica e întotdeauna zi de Biserică pentru Teodor Aflat
Încurajarea pentru truda de peste săptămână și-o ia de Sus, așa cum îi șade bine unui agricultor trecut prin multe încercări: ”Încrederea în Dumnezeu e pe primul plan. Pentru că noi nu lucrăm duminica niciodată. Acum, când a fost starea de urgență, duminica de la 10.00 mă duceam cu mașina în față la biserică și deschideam geamurile la mașină, că se auzea până afară slujba. Trecea poliția pe lângă mine și nu știa de ce-s parcat. Stăteam un ceas-un ceas jumate în față la biserică, făceam o cruce și mergeam acasă”.
Muncește cele 9.000 de hectare alături de familie
Inginer electromecanic de profesie, Teodor Aflat (67 ani) e un exemplu tipic de self-made man, care însă, în dialogurile purtate cu Agrointeligența de-a lungul anilor, subliniază mereu rolul pe care destinul l-a avut în devenirea sa. În anii ‘90, a lucrat în Germania. Acolo a câștigat încrederea angajatorului lui, care în 2000 l-a luat partener pentru un proiect investițional în agricultură, fix în inima Transilvaniei.
”Avem un colaborator german, care ne-a creditat și a văzut că suntem corecți și vrem să facem treabă. Inițial el a propus să lucrăm 10 ani și uite că au trecut 20 de ani de când lucrăm împreună. Mulțumesc lui Dumnezeu că în fiecare an am fost pe profituri, în fiecare an am dezvoltat investițiile și cel cu care suntem asociați are încredere și efectiv chiar nu ne-am bătut și nu ne batem joc unul de altul”.
În 2001 Teodor Aflat lucra 50 ha, în anul următor a crescut suprafața la 125 ha, evoluția ulterioară fiind una exponențială, ajungând ca în prezent business-ul, devenit între timp unul puternic de familie, să fie împărțit în 7 firme, fiecare cu câte 20 de angajați: ”Am norocul că am un fecior care a făcut agronomia. Are vreo 11 ani de când a terminat. A făcut liceu de mate-info. Inițial vroia să se facă informatician și când ne-am apucat de afacere a zis: «Măi, de ce să mă duc să stau la careva în birou să fac programe pe computer, când nouă ne trebuie un agronom?» Și îl am alături în tot ce ține de câmp și lucrăm aproape către 9.000 ha, din care 85% sunt în arendă”. Lucrează pământuri de lângă Sighișoara până aproape de Cetatea de Baltă și de la Mediaș până la Târgu Mureș și Ungheni. E ținut în priză de ”Diversitatea asta zilnică”.
Zilnic parcurge 200 km în Mitshiubishi-ul său L200: ”Dacă de dimineață am fost în fermă, acum, deja sunt pe teren, unde mă deplasez între diverse locații, rezolvând probleme și la un moment dat constat că a trecut ziua și ajung acasă tot seara târziu, dar asta e”.
Începutul business-ului agricol a fost unul deloc fast. ”Ca să fac un pic în istorie de când am început noi să facem agricultură în zona asta, din 2000 încoace, terenurile erau toate pline de mărăcini, boscheți și tot ce înseamnă minusurile unor terenuri nelucrabile sau părăsite. Am investit înspre un milion de euro doar în utilajele pentru curățarea și desțelenirea terenurilor nelucrate. Am curățat o grămadă de terenuri în toți acești ani, estimez că aproape 90% au fost în situația asta, înainte să intre pe producție, iar acum facem chiar producții de top pe ele”.
Prețul de vânzare a producției de sfeclă, afectat puternic de închiderea fabricilor
Producțiile grupului de firme controlat de familia Aflat în anii buni sunt de 6 t/ha la grâu, 7 t/ha la orz și 10-11 t/ha la porumb, fiind în ton cu specificul zonei.
”De copil știam o vorbă: sudul face grâul și e grânarul și Transilvania dă producția de mălai, cum se zice în zonă, pe-aici. La noi sunt meleaguri care nu suferă așa tare de precipitații ca în sud”. Fiindcă provocările în zona de podiș sunt altele decât la câmpie, fermierul crede că MADR ar trebui să adapteze actele normative la specificul geografic. Față de zonele unde suprafețele sunt plane și terenurile întinse, consumul crește clar cu cel puțin 40-50% pe combustibil. Cei care fac legile la Ministerul Agriculturii nu s-au gândit deloc când au făcut codul de bune practici agricole. Nu poți să mă compari pe mine, din centru, cu fermierul din sudul țării, nu? Nu poți să compari nici solul calitativ, cu potențial mai ridicat. Mie mi se dă un consum de 78 de l/ha de păioase și 139 l/ha la sfeclă. O altă condiție absurdă e norma minimă de comercializare. Cei mai mulți dintre agricultorii din centrul țării care fac sfeclă de zahăr, când trag linie rămân cu jumate din subvenție, dacă le rămâne. Dar nu le rămâne. Sunt foarte mulți care n-au fost în stare anul trecut să facă cele 26,4 t/ha, cât e norma minimă de comercializare, ca să ia subvenția”.
De altfel sfecla e una din culturile importante pentru Teodor Aflat, căreia îi alocă anual în jur de 730 ha, unde obține producții de aproape 50 t/ha. Fermierul e afectat economic că în România au mai rămas doar două fabrici de zahăr: Luduș și Roman. Dispariția concurenței în Ardeal a făcut ca prețul de achiziție al sfeclei să scadă considerabil, cu procente variind între 10 și 18%, aspect ce afectează major profitabilitatea fermierilor. Teodor Aflat e cătrănit de prevederile contractuale cu steluță, strecurate în contracte, care apasă pe producători.
”La unul din contractele multianuale era prevăzut un spor de fidelitate, care zicea că dacă timp de 3 ani nu scazi producția, adică nu dai producție mai mică decât cât te-ai angajat prin contract, atunci urma să primești pentru toată producția livrată în cei 3 ani, încă 2 euro/t. Însă pentru a primi bonusul, trebuia respectată și o a doua condiție, să nu scazi suprafața plantată cu sfeclă, deși nu văd logica la cea de-a doua condiție, fiindcă tu, ca fermier poți contracta către fabrică doar o fracție din suprafața cultivată și diminuarea suprafeței globale alocate sfeclei, nu afectează automat și suprafața de sfeclă din contractul cu fabrica. E o clauză pe care eu din neatenție nu am citit-o și vreo 15-20 de agricultori, printre care am căzut și eu, ne-am trezit că fabrica ne-a luat cei 2 euro/t promiși. Mie ar fi trebui să-mi dea peste 80.000 de euro, însă mi i-a refuzat, datorită faptului că în 2019 am pus mai puțin cu vreo 9 ha, dintr-un total de vreo 700 ha. Asta, culmea, deși am făcut producție mai mare cu în jur de 9000 tone decât în anul în care-am intrat în contract. Dacă în 2017 m-am înscris că le dau 21.500 tone, în 2019, le-am dat 31.400 tone, sau cam așa ceva. O chichiță contractuală de nimic, m-a costat 80.000 euro. Na, asta e”.
