Cel mai mare producător de sturioni din lume, la Nucet, în Dâmbovița. O afacere de viitor, dar cu piedici în prezent!
Daniel Befu -
Cea mai mare fermă de sturioni din România este localizată în județul Dâmbovița. Investiția a fost de la început una curajoasă, având în vedere că sectorul pisciol nu beneficiază de susținere în România, iar consumul de pește autohton este asiduu concurat de importuri la prețuri de dumping.
În 2010 fostul secretar de stat Adrian Rădulescu și trei prieteni și-au pus în gând ca la 10 km de Nucet, județul Dâmbovița, să facă un loc de recreere care să funcționeze simultan și ca afacere. Locația pe care o dețineau era în proximitatea unei ape curgătoare, râul Dâmbovița, așa că s-au gândit să facă o păstrăvărie. Însă după ce s-au informat peste tot, au realizat că zona lor nu e propice păstrăvăriilor. ”Întâmplarea” sau ”destinul” i-a adus ca în prezent să se poată mândri că au devenit cei mai mari producători de sturioni din lume…
”Nu ne-am gândit nici o secundă să facem o fermă de sturioni. Însă când am fost în documentare la o păstrăvărie undeva la Suceava, proprietarul locației ne-a zis: «Păstrăv nu merge, dar de ce nu încercați cu sturioni? Îl aveți pe domnul Robert Răduță acolo în sud care face sturioni. De ce nu luați legătura cu dânsul?». După o vreme l-am contactat pe domnul Răduță și am mers și am văzut cum crește el sturioni. La plecare mi-a dat și mie un sturion pentru acasă, ca să-l pun pe grătar. L-am pus pe grătar și pur și simplu m-a decepționat, pentru că n-am știut cum să-l prepar. Eu am zis să-l prăjesc ca lumea, dar s-a făcut talpă, pentru că are o carne foarte fină. Trebuie lăsat doar 4 minute pe o parte și 4 minute pe cealaltă. Eu, însă, l-am lăsat cât de mult, ca pe pui. Și i-am zis lui Răduță: «Domne, îmi pare rău, dar nu îmi place». Când i-am spus cum l-am gătit pe primul, mi-a zis franc că sunt țăran și m-a chemat de mi-a mai dat un sturion proaspăt, dar mi-a dat și un batog. M-a învățat cum să fac peștele proaspăt rondele, ce grosime să aibă, cât timp să îl las. Însă nici al doilea grătar nu m-a dat pe spate. Abia la a treia încercare am reușit, după ce am invitat un Italian, care mi-a arătat că pe grătar sturionul nu trebuie pus cu piele și atunci a ieșit superb, într-adevăr și m-a convins. Dar cum să-i conving eu pe copiii mei să mai mănânce sturion, că se săturaseră după primele două dăți. Așa că a treia oară pur și simplu nu le-am spus că e sturion și li s-a părut bun. L-am anunțat pe Răduță de reușita mea și l-am rugat să îmi mai dea, ca să deguste și partenerii mei. Însă l-am rugat să nu îmi mai dea de grătar, că e prea greu să explici fiecăruia tehnica de preparare. Ca să îi dau gata din prima și să-i conving să investească cu mine în sturioni, i-am cerut lui Răduță să îmi dea un batog. Asta pentru că mi-am amintit ce s-a întâmplat atunci când am venit cu primul batog acasă, când soția, care inițial nu a fost interesată, că nu mai mâncase batog de sturion, după ce am convins-o și l-a gustat, l-a mâncat pe tot, deși avea aproape 2 kg. Așa că într-o după amiază ne-am adunat numai noi la unul din partenerii mei acasă, au degustat sturionul și li s-a părut foarte bun”.
Investiție de 19 milioane euro
După ce papilele partenerilor și-au dat ok-ul în unanimitate pentru decizia de a investi, celor 4 antreprenori le-a venit nota de plată: ”Ne-am băgat într-o chestie pentru oameni cu bani. Noi plănuiam să ne băgăm cu 400.000-500.000 de euro, adică să punem cam 100.000 euro fiecare. Toată nebunia asta a ajuns în prezent la 19 milioane de euro”.
Au accesat 3 milioane din fonduri europene, iar partea de cofinanțare au asigurat-o prin două credite bancare de câte 3 milioane euro fiecare. Cu cele 9 milioane euro au reușit să finalizeze cele 2 ferme de capacitate identică, amplasate la 10 km una de cealaltă și inclusiv să asigure inclusiv prima populare. Ulterior însă investiția s-a blocat: ”Timp de 7 ani trebuie să populezi 200.000 de sturioni în fiecare an și să le asiguri hrana. Sunt costuri foarte mari de operare, dar zero venituri”.
Refuzați de 22 de bănci
Între 2014 și 2019 au fost ani dramatici, în care din nevoia de finanțare au bătut cu proiectul la ușile a 22 de bănci și toate le-au zis ”NU”, unele motivând că ”n-are piață”, altele că ”7 ani e un termen prea lung” între investiția inițială și momentul când ferma de sturioni începe să producă, sau că în România ”nu există expertiză în icre negre” și că ”românii nu au bani pentru așa ceva”. Deși toate eforturile au fost în sensul găsirii unei finanțări, nicidecum a vânzării afacerii, singura soluție pentru ieșirea din impasul financiar a fost găsirea unui investitor din Marea Britanie.
La acest moment cei 4 cofondatori români mai dețin cumulat doar un pachet minoritar de părți sociale din afacerea cu sturioni de la Nucet: ”Când a trebuit să vând părțile sociale m-am simțit cum mă simt și acum, adică neconfortabil. Nu regret investiția. Din contră. Eu mă simt ca și cum ar fi a mea. Singura mea mare supărare e că există investitori străini care au încredere în noi, dar băncile nu vor să riște niciodată în România, indiferent de amploarea proiectului. E mult mai simplu să zică: «N-a făcut nimeni niciodată și nu o să faci nici tu». În multe locuri mi-au pun banala și imbecila întrebare: «Dar dacă nu fac icre?»”.
34-35 de tone de icre anual
Popularea primeia dintre ferme a început în 2015, iar a celei de-a doua din 2016. An de an, în fiecare dintre cele două puncte de lucru se introduc serii de câte 100.000 de puieți de sturion, care vor ajunge la maturitate etapizat. Dintr-un efectiv de 500.000 femele și 500.000 de masculi, de-abia în 2023 primele populații de sturion vor avea maturitatea minimă necesară pentru recoltarea icrelor negre: ”Atât masculii cât și femelele trăiesc 15-20 de ani. Trebuie să ajungi la vârsta de 4 ani, ca să poți să-ți dai seama care-s masculi și care-s femele și să-i separi. După 4 ani masculii pot fi băgați la vânzare sub formă de carne, în timp ce femelele trebuie să le ții până la 6 ani, ca să poți să obții prima eclozare. Ca să recoltezi icrele, trebuie să le sacrifici. Însă cu cât le lași să crească mai mult, cu atât cantitatea de icre pe care o dau e mai mare, iar calitatea mai bună. De aceea, din punct de vedere economic e mai bine dacă, ca investitor, îți permiți să aștepți, pentru că până în anul 6 sunt costuri mari și, de exemplu, o femelă sacrificată face cam 600 g de icre în anul 6. Dacă o duci însă până la 8 ani, face 1200 g de icre. Dacă îți poți asuma 2 ani de extra-cheltuieli, îți dublezi cantitatea de icre”.
Adrian Rădulescu a precizat însă că la acest moment decizia de a începe recoltarea în anul 6, sau mai târziu, nu e încă luată. Conform fermierului, complexul fermelor gemene de la Nucet: ”va fi cea mai mare unitate de acvacultură de sturion din lume. Noi vom avea în jur de 34-35 t icre/an. Pe locul doi e o fermă din Franța, cu în jur de 24 t/an de icre”.
Investitorii au aplicat pentru o cofinanțare de 50% din partea UE pentru un proiect de 4 milioane euro, de construire a unei fabrici de procesare pentru icrele și carnea de sturion, care dacă va fi declarat eligibil, va fi construit într-un an. Principalele produse din carne vor fi fileul de sturion și batogul, cu care Rădulescu speră să se adreseze pieței românești: ”Mi-aș dori ca piața de carne de sturion să fie românească, în timp ce la icre se poate forma o piață foarte bună și în România, dar în principal cu icrele vom viza piața UE, dar vom intra și pe alte piețe. Prețul cărnii de sturion la supermarket este undeva la 42 lei/kg, ceea ce ar însemna de la producător un 34-35 lei/kg, în timp ce stabilirea prețulului la icre e mai complicat, el variind între 250 euro/kg, până la 1.500 euro/kg”.
IT-iști angajați să le facă ecografie sturionilor
În prezent în cadrul fermelor gemene de lângă Nucet a fost recrutată o echipă formată din 3 IT-iști, pentru automatizarea procesului de decelare între sexele sturionilor înainte de separarea lor în bazine diferite: ”Aici avem o mare provocare, dată de modul în care se face sortarea sturionilor, pentru că eroarea umană e de 30%. De aceea lucrăm cu niște foști absolvenți de IT, care lucrează la costruirea unui sistem cu memorie inteligentă, care să recunoască automat care e femelă și care e mascul. Suntem o echipă. Din punct de vedere date tehnice sunt eu și încă un coleg, iar din punct de vedere al memoriei inteligente, sunt cei 3 tineri informaticieni. Noi le dăm datele de care au nevoie și ei încearcă să creeze această memorie inteligentă. Sexarea se face cu ecograf, ca la oameni, dar trebuie să fii expert ca să interpretezi datele corect și, în plus îți trebuie mult timp la un pește. Și chiar și așa eroarea umană e mare, pentru că una e să faci doi pești pe zi și alta e să faci 2000. Așa, memoria inteligentă nu obosește niciodată”.
În 2010, când a început proiectul de la Nucet, Adrian Rădulescu avea 55 de ani. În 2023, când ferma va deveni fiabilă economică, va avea 67, însă a meritat: ”Investiția în sturioni e un proces lung, însă e cel mai nobil pește. E o poveste despre frumusețe, dragoste, nebunie, agonie și extaz, nebunie și fericire”.
”Sturionul e o carne cu un gust specific dar care nu miroase a pește. Ca structură e cumva între porc și vită” Adrian Rădulescu
