Cine sunt vinovații din a căror cauză agricultura a ajuns pe loc de retrogradare. Cum poate fi salvată situația?
Vlad Macovei -
Ceea ce urmează să citiți va fi un duș rece pentru unii dintre dumneavoastră. Prezint scuze pentru pragmatismul feroce, care se va transforma în cinism uneori, și pentru evaluarea la sânge pe care urmează să o fac. Deși nu vă va plăcea, vă veți simți inconfortabil pe alocuri, consider că este primul pas ce trebuie făcut pentru ca fermierii României să se bucure de respectul pe care îl merită din partea decidenților politici și administrativi.
Resursele și atenția
La nivel guvernamental, s-a purtat, se poartă și se va purta o luptă dură, nemiloasă, în care nu se iau prizonieri, pentru resurse și atenție. Fiecare domeniu, fiecare ministru, încearcă să obțină maxim pentru zona de care răspunde. Energia vrea resurse și atenție, infrastructura la fel, IT-ul de asemenea, de agricultură și industrie alimentară nu mai vorbim. Resursele și atenția pe care le pot acorda președintele României, prim-ministrul, ministrul de finanțe sunt limitate și, de obicei, se bat mai multe domenii pentru același loc. Prioritățile tind să fie puține la număr, de asta sunt priorități. Nu vine totul la pachet. Unii câștigă și alții pierd în această luptă pentru resurse și atenție. Agricultura se află în această competiție, din care se vede că nu prea iese bine. Nici atenția și nici resursele nu sunt pe măsură. Noi, cei care suntem suporterii acestui sector, știm cât de important este sectorul agroalimentar pentru România, știm cât de multe s-ar putea face, ce bine am putea-o duce dar și cât de greu este acum pentru fermieri și procesatori.
Răspunderea ministrului și a secretarilor de stat
Dacă agricultura și industria alimentară nu se află acolo unde vă doriți din punct de vedere a atenției guvernamentale și a resurselor publice alocate atunci de vină nu este președintele României, primul-ministru sau ministrul de finanțe. Toți acești oameni lucrează cu mult mai multe variabile decât agricultura. Toată lumea încearcă să le atragă atenția. Din această cauză ei se află într-un permanent proces de evaluare și reevaluare pe bază de argumente, feedback de la opinia publică, informații de la consilieri și, foarte important, de la mediul asociativ din domeniul respectiv și de la conducerea ministerului de resort. Puiul de rândunică care se zbate cel mai tare, țipă cel mai tare și are ciocul cel mai sus primește primul de mâncare. Mâncare nu este niciodată pentru toți puii, în cantitate îndestulătoare. Este așadar treaba și răspunderea ministrului agriculturii și a secretarilor de stat, precum și a liderilor din mediul asociativ al agriculturii și industriei alimentare ca puiul acesta de rândunică să primească printre primii de mâncare. Dacă nu se întâmplă asta, este vina lor.
Nu toată lumea crede în agricultură
La nivel guvernamental, există un cerc de putere, decizie și influență care nu crede că agricultura ar trebui să fie o prioritate de nivel zero. Acest grup îl are ca exponent principal pe ministrul de finanțe, Florin Cîțu. Să fim bine înțeleși, ei nu au ceva cu fermierii, nu îi urăsc sau disprețuiesc, pur și simplu ei nu cred că agricultura ar trebui să fie sprijinită în primul rând. Și au argumentele lor. Existența subvențiilor europene, pe care le consideră niște anomalii, ponderea mica a agriculturii în PIB, lipsa de valoare adăugată, toate acestea, și multe altele, sunt argumentele lor. Sigur, criza pandemiei a schimbat un pic atitudinea dar mai degrabă în formă și nu în fond. Nu trebuie să vă revoltați ci doar să înțelegeți contextul. Să înțelegem cu toții că lupta pentru a adduce agricultura în ofensivă la nivel guvernamental nu va fi ușoară. Și aici vorbim de focus strategic nu de măsuri care dau bine doar în comunicare. Și întrucât e greu de crezut că, în mandatul președintelui Iohannis, PNL va fi exclus din formula guvernamentală, indiferent dacă va fi executiv monocolor, de coaliție sau de uniune națională, înseamnă că aceștia vor fi cei care trebuie convinși de importanța agriculturii și industriei alimentare. Repet, cei care nu cred în agricultură nu trebuie blamați ci trebuie aduși, cu argumente și cu presiune, pe direcția cea bună.
Gata cu prostiile!
Tocmai pentru că este nevoie de o forță de persuasiune suplimentară, eficientă și documentată, performanța decidenților din Ministerul Agriculturii și liderilor organizațiilor de fermieri trebuie să fie la cel mai înalt nivel. Nu mai este loc de jumătăți de măsură, de mediocrități, de meschinării de doi lei, de aroganță, de comunicare la genunchiul broaștei, de jocuri netrasparente. Toate acestea nu vor face decât ca agricultura să rămână pe loc de retrogadare în prioritățile guvernamentale. Atenție, nu zic că agricultura nu este și acum în atenția Guvernului și nu beneficiază de resurse. Dar mi-aș dori să fim pe primul loc în acest clasament al priorităților economice și nu pe unul dintre ultimele locuri. Pentru aceasta este nevoie de oameni curajoși și pricepuți care să se lupte cu cercul guvernamental care nu crede în agricultură și în fermieri pentru a-i convinge că greșesc, că pentru România este bine să avem un sector agroalimentar puternic. Este bine inclusiv pentru viziunea lor economică, pe care trebuie să o înțelegem pentru ca mai apoi să găsim argumente să o combatem.
Curajul, elementul-cheie
Eu cred că ministrul Agriculturii, secretarii de stat, liderii organizațiilor de fermieri și din industria alimentară trebuie să își facă o autoevaluare dură, corectă și sinceră, și să înțeleagă că performanța lor slabă în susținerea intereselor sectorului agroalimentar la nivelul cel mai înalt al politicii guvernamentale din România va avea un efect dezastruos. Să privească în interiorul lor și să vadă dacă sunt ei cu adevărat oamenii care pot pune agricultura în ofensivă. Și să treacă la treabă. Este nevoie de curaj însă, de curaj de ăla adevărat, cu orice risc și în ciuda tuturor greutăților. Eu îi voi susține pe toți cei care vor da dovadă de curaj, e un moment zero și trecutul e trecut. Sau dacă nu vor/nu pot, să facă loc altora! Agricultura pe loc de retrogradare nu este o opțiune. Și vinovații vor plăti, mai devreme sau mai târziu.
