Șchiopul oilor sau pododermatita infecțioasă la ovine: semne, tratament și prevenție
Angelica Lefter -
Pododermatita infecțioasă sau șchiopul oilor, cum este cunoscută popular această problemă de sănătate a ovinelor, afectează cu precădere efectivele de animale ținute în anumite condiții care favorizează dezvoltarea unei bacterii periculoase. Bacteria care cauzează șchiopul la oi apare și se înmulțește dacă oile pasc pe pășuni umede, pe soluri lutoase sau condițiile de creștere sunt neprielnice. Totodată, poate exista ani buni la animale care nu au simptome grave, dar care pot transmite boala.
Cum apare ”șchiopul” oilor sau pododermatita infecțioasă la ovine
Toamna este o perioadă când apar afecțiuni podale la ovine, inclusiv șchiopul oilor. Această pododermatită infecțioasă este una dintre cele mai păguboase boli ale oilor. Deși foarte puțină lume știe, mulți oieri mari din România au de suferit din cauza acestei boli care provoacă pierderile economice care apar odată cu încercarea de a trata această boală.
”Pododermatita infecțioasă a ovinelor este produsă de o bacterie. Trebuie înțeles că nu se dezvoltă numai din cauza umezelii și a condițiilor neprielnice în care sunt ținute oile, adică pe pășuni umede, mlăștinoase sau în zone cu soluri grele, lutoase. Nu doar acest lucru influențează apariția pododermatitei, ci bacteria respectivă care se găsește în efectiv, poate chiar să reziste la animalele care au simptome nu foarte grave unele dintre ele, chiar și câțiva ani. El rămâne în general la 1 sau 2 animale, poate chiar la mai multe și provoacă aspecte clinice foarte grave, deși de cele mai multe ori sunt grave, și germenul este diseminat în zona în care sunt animalele la pășune și efectiv îl iau și celelalte animale, în condiții prielnice, padocuri pline cu noroi sau purin, umezeală și așternut umed și soluri lutoase”, a explicat a explicat medicul veterinar, dr. Paul Jurjuman, într-un interviu în cadrul emisiunii Satul Hunedorean.
Semnele pododermatitei infecțioase la ovine – ”șchiopul” oilor
Oile care suferă de pododermatită infecțioează pot fi recunoscute după șchiopătat, boala afectând membrele. Există, însă și cazuri când bacteria poate supraviețui pe animal foarte mulți ani, iar crescătorii nu își pot da seama, de aceea este necesar un control al întregului efectiv.
”În general vedem șchiopătatul oii, vedem că afectează la început membrele anterioare, unul pentru început apoi toate cele 4 membre. Boala este progresivă, duce la o necroză atât a tegumentului interdigital până deasupra coroanei la tegumentul tălpilor”, explică medicul.
Din cauza necrozei purulente care apare și a infecțiilor și suprainfecțiilor care se propagă în zona respectivă se ajunge la exongulație, adică îi cade cutia de corn și de aici lucruri mult mai grave. Animalul nu se deplasează, nu consumă hrană, scade producția de lapte, pot apărea septicemii din cauza suprainfecțiilor și chiar și moartea animalului.
Tratament și prevenție pentru pododermatita infecțioasă la ovine – ”șchiopul” oilor
Tratamentul pentru ”șchiopul” oilor este destul de costisitor, iar măsurile de prevenție sunt greu de pus în practică, mai spune medicul veterinar Paul Jurjuman. Sunt însă câteva chestiuni de care crescătorii trebuie să țină cont.
• Dacă achiziționăm animale este important să știm de unde le-am luat, să nu le luăm din turme infectate deja cu șchiop;
• Dacă luăm luăm din turme infectate este important să le ținem într-o perioadă de carantină, 1-2 luni, înainte de a le introduce în efectivul mare;
• Evitarea pășunării pe pășuni umede sau schimbarea frecventă a pășunilor, ceea ce este destul de greu în zilele noastre;
Vaccinarea contra șchiopului la ovine nu prea dă rezultate, dacă vorbim despre imunoprofilaxie. Medicii spun că au fost încercate ceva vaccinări dar, din cauza multor serotipuri care se întâlnesc la bacteria respectivă, această soluție nu este eficace în prevenirea bolii.
Tratarea șchiopului la oi presupune:
• examinarea întregului efectiv, se observă câteva șchioape, dar va trebui examinat tot efectivul și separate neapărat cele bolnave;
• trebuie efectuat un tratament local, în primul rând chirurgical, curățarea ongloanelor foarte bine și a țesuturilor necrozate din zona onglonului și aplicate tratamente, fie cu unguente, fie cu spray-uri;
• tratamentul general se face cu antibiotice cu spectru larg, la indicațiile medicului veterinar. Antibiotice: fie sulfamicină fie oxitetraciclină, cam acestea se folosesc. De asemenea, eritromicina, tetraciclina și sulfamidele în doze mari s-au dovedit eficace. Se recurge la tratamentul general la debutul bolii, când local, leziunea este nu este avansată, abia se observă. Pentru a obține un rezultat eficient, cel mai des tratamentul se face atât local cât și general.
Pe lângă aceste lucruri, oile expuse infectării cu pododermatită este bine să fie trecute prin băi cu formol 5-10% și sulfat de cupru între 5 și 20%. Tratamentul cu sulf trebuie utilizat cu atenție pentru a nu produce intoxicații sau colorarea lânii și întărirea în exces a ongloanelor. Aceste băi trebuie făcute în efectivele cu probleme, o dată sau chiar de 2 ori pe săptămână. Se poate opta și pentru tratamentul cu sulfat de zinc în soluție de 10%, cu o perioadă de contact de 30 de minute, mai lungă decât pentru primele două soluții, fiind și mai costisitoarea această variantă.
”Mulți ciobani spun că formolul sfărâmă copita, dar nu este așa, de fapt se reduc țesuturile care sunt deja bolnave și încet-încet se curăță de pe copita bolnavă”, a conchis medicul veterinar Paul Jurjuman.
Combaterea bolii în turma de ovine unde sunt cazuri de șchiop
Într-un efectiv în care apare pododermatita infecționasă a ovinelor este necesară aplicarea unui complex de măsuri care să permită eliminarea bolii. Rezultatul este cel bun numai când toate animalele se vindecă. Astfel, se impune:
– separarea oilor în trei țarcuri diferite: un țarc pentru oile sănătoase, altul pentru oile bolnave și al treilea pentru oile ce se vor vindecă;
– tratarea oilor bolnave și toaletă unghiilor la cele sănătoase;
– introducerea oilor sănătoase în țarcul cu așternut proaspăt și uscat, se face trecând animalele printr-o „baie de picioare’, cu 5% formol; după 10 zile, ieșirea din acest țarc, se face tot trecând printr-o „baie de picioare”;
– din țarcul în care inițial s-au adus oi sănătoase, se scot cele care, eventual, prezintă semne de șchiop și se introduc în țarcul cu oi bolnave, supuse tratamentului;
– permanent, din țarcul cu oi bolnave se scot cele care se vindecă, formându-se o nouă turmă, care trebuie menținută pe așternut uscat, în condiții de igienă;
– lotul cu oi bolnave se ține pe așternut proaspăt, curat și lunar, se tratează individual, local și după caz și general; săptămânal, o dată sau de două ori sunt trecute cu picioarele prin băi dezinfectante; oile nevindecate pe o perioada de 2-3 luni se trimit la abator;
– reasocierea celor trei turme se va face numai după ce există garanția eliminării bolii din efectiv.
