Afacerea cu vaci de carne. Crescătoriile cu vaci-mamă versus îngrășătoriile care cresc vițeii înțărcați
Ramona Dascălu – Agrointeligența
Crescătoriile cu vaci-mamă care produc vițeii pentru producția de carne, ca model de business pus în oglindă cu cel al îngrășătoriilor care fac achiziiți de viței pe care îi cresc până la abatorizare! Radu Husău, un cunoscut crescător de vaci de carne din rasa Salers, din județul Sălaj, a făcut pe pagina sa de Facebook o comparație între o fermă de creștere a bovinelor și o îngrășătorie și a explicat pentru ce zone din țară se pretează fiecare afacere. De asemenea, crescătorul a realizat și un calcul economic și a dezvăluit în ce condiții o fermă de creștere a bovinelor poate deveni eficientă.
”Pentru că nu am găsit încă în română o analiză economică a acestui sector vă invit la o dezbatere simplificată, dar pe cifre ale acestui sector. În acest sector distingem două etape:
- Crescătoriile, care cresc vaci mamă. Ei cresc vițeii de la naștere până la înțărcare (vârsta 8-10 luni), când îi vând mai departe.
- Îngrășătoriile – cumpără vițeii înțărcați pe care îi finisează și îi vând la abator.
La modul concret, crescătoriile sunt situați în zone improprii culturilor agricole cu acces facil la suprafețe mari de pășune. Animalele petrec majoritatea timpului pe pășune sau în adăposturi simple. Vițeii se hrănesc cu iarbă și cu laptele matern.
Îngrășătoriile sunt situate în zone cu pământul fertil, unde accesul la cereale este facil. Animalele petrec tot timpul pe boxă, în grajd fiind hrănite alimente cu procent mare de proteine.
Dacă în România avem și exemple de ferme care îngrașă vițeii în zona de munte cu cereale cumpărate de la câmpie, sau ferme de vaci de carne la câmpie ținute majoritatea timpului pe stabulatie arată cât de puțin am înțeles despre eficiența în acest sector. Și cât de aproape suntem de un sistem piramidal.
Zonele de deal sau podiș permit combinarea ambelor etape (crescătorie +îngrășătorie) fiind disponibile suprafețe mari pentru pășunat dar și suprafețe favorabile cerealelor. Pare un avantaj, dar e cu două tăișuri. Dacă nu te organizezi eficient, poți pierde la partea de îngrășare și puținul câștig pe care l-ai fi avut dacă vindeai vițeii la înțărcare. Sau să pierzi cu creșterea mamelor profitul pe care l-ai fi avut dacă cumpărai viței înțărcati pentru îngrășat.
Trecând la cifre, o fermă de creștere a bovinelor (vițeii se nasc în fermă și sunt vânduți la înțărcare) pentru carne poate fi eficientă dacă este construită pe două principii fundamentale:
- Cheltuielile cu vacile nu depășesc 1 euro /zi/cap;
- Costul de achiziție a unei juninci gestante în ultimul trimestru (sau prețul producerii în fermă a efectivului de la naștere /achiziție până în ultimul trimestru de sarcină ) nu depășește prețul pe care îl încasezi pe doi viței înțărcati.
Dacă aceste două condiții sunt respectate, ferma va fi eficientă și va aduce profit începând cu al-5-lea vițel născut de la junincă.
Pentru simplificarea calculelor și a înțelegerii, consideram o fermă care începe cu 100 juninci gestante și respectă regulile de mai sus. Primii doi viței (1 și 2) vor acoperi prețul junincii. Următorii doi viței vor acoperi costurile cu întreținerea mamei pe 4 ani ( cât timp creste vițelul 1,2,3 și 4). Seria a – 5-a de viței va aduce profit, și se consideră că o generație va produce 6 viței. Adică lotul de 100 de juninci de la care am pornit va produce pe timpul existenței lor 600 de viței, din care în ultimii 200 va fi profit. Profitul unei ferme de bovine pentru carne constă în seria 5 și 6 de viței dacă este administrată eficient. E bine? E rău? Merită? Eu mă opresc aici și voi reveni cu alte capitole… probabil”, a arătat pe pagina sa de Facebook Radu Husău, un cunoscut crescător de vaci de carne.
Crescătorul Radu Husău deținea în primăvara acestui an un efectiv de 30 de bovine din rasa Salers și spunea că are în plan să-și mărească efectivul și să ajungă la 100 de animale.
