În ce condiții pot românii cumpăra teren în străinătate: ”Mai bine te căsătorești cu o poloneză, decât să treci prin iadul birocrației funciare”
Vlad Macovei -
Președintele Traian Băsescu a întors de la promulgare Legea Pământurilor ce ar fi trebuit să legifereze chestiunea de la 1 ianuarie 2014. Ieri, președintele Băsescu a revenit și a mai pus paie pe focul scandalului: a sugerat ca noua legislație să prevadă ca străinii din țările comunitare să fie obligați să respecte aceleași condiții ca la ei acasă dacă vor să cumpere terenuri agricole. Agrointeligența a obținut, în EXCLUSIVITATE, un raport oficial, realizat de experți pentru decidenții politici din România, privind legislația și condițiile pe care alte state le solicită cumpărătorilor de proprietăți funciare din afară.
În Polonia este nevoie de acordul Guvernului pentru a cumpăra
Am dorit să începem cu Polonia, un stat membru UE care a obținut amânarea liberalizării pieței funciare agricole până în mai 2016. Există voci care vorbesc chiar că această liberalizare va fi, cu siguranță, împinsă până în 2017. ”Până la ridicarea moratoriului, cetăţenii din Islanda, Lichteistein şi Norvegia au putut cumpăra cel mult 1 ha de teren agricol fără aviz. Orice suprafaţă superioară acestei limite, necesita aprobarea guvernului şi nu poate face obiectul închirierii sau proprietăţii.”, se arată în documentul obținut de Agrointeligența.
Teoretic, polonezii permit ”vecinilor” din Uniunea Europeană să devină proprietari de terenuri agricole la ei în țară, dar pentru a face o astfel de achiziție, în lipsa cetățeniei polonezii, expații sunt obligați să obțină un permis special pentru a investi. Aprobarea se obține de la Ministerul Administrației în colaboare cu Ministerul de Interne și aplicația pentru obținerea ei trebuie să includă informații concrete privind statutul cumpărătorului (cetățeanul străin), care este relația acestuia cu Polonia (afaceri, căsătorie cu un cetățean polonez, etc), precum și cine este vânzătorul terenului arabil tranzacționat. Cererile sunt verificate de Ministerul Agriculturii care poate transmite colegilor de la Administrație că permisul nu este recomandat, iar cetățeanul străin nu va putea finaliza tranzacția.
Mai mult, polonezii au şi limitări cantitative pentru achiziţii în sensul că Autoritatea pentru Terenurile Statului (instituţie similară cu Autoritatea pentru Domeniile Statului din România) îşi poate folosi dreptul de preempţiune pentru a opri achiziţiile de peste 500 de hectare de teren.
Pe forumuri se discută de faptul că aceste documentații sunt mai ușor de obținut pentru anumite regiuni agricole din Polonia și mai dificil în altele. Mai mult, dacă se fac mai multe achiziții, pentru fiecare este nevoie de un permis special. Străinilor li se recomandă, informal, să își caute rădăcini poloneze în arborele de familie pentru a obține cetățenie și, astfel, să scape de birocrația infernală. ”Mai bine te căsătorești cu o poloneză, decât să treci prin iadul birocrației funciare din această țară”, glumesc expații din Polonia.
Franța blochează revânzarea sau arendarea pentru 15 ani
Legislația din Franța este bine pusă la punct în privința tranzacțiilor funciare, mai ales că terenurile din Hexagon au încă prețuri rezonabile în zonele mai puțin fierbinți ale agriculturii.
”În Franța, acţiunile de vânzare cumpărare a terenurilor agricole se află sub coordonarea SAFER care reprezintă Societăţile de amenajare funciară care au misiunea de a proteja resursele naturale ale ţării, peisajul şi mediul, au drept scop de a dinamiza agricultura, economia locală. Ele fac studii funciare, întreprind acţiuni de cumpărare/ vânzare a terenurilor agricole, gestionează bunurile agricole, forestiere şi rurale. SAFER studiază pieţele pentru a cunoaste preţurile bunurilor şi pământurilor, pentru a le estima la justa lor valoare, lucrând împreună cu Serviciul Domeniilor. Portalul Vigifoncier permite autorităţilor locale să se informeze asupra pieţei şi mişcărilor terenurilor în regiune şi la nivel naţional. SAFER pot cumpăra sau vinde terenuri agricole, apoi le revând agricultorilor sau colectivităţilor publice. Ele pot să stocheze terenuri, să le închirieze temporar agricultorilor, pentru a le proteja, pentru a realiza amenajarea optimă a acestora. Mijloacele de achiziţionare sunt variate: prin intelegeri, drept de preempţiune, gestionare temporară, prin convenţie de punere la dispoziţie – CMD, intermediere, convenţie de ocupare provizorie (COPP). ”
Majoritatea fermelor franceze exploatează aceleași suprafețe de zeci, chiar sute de ani, iar proprietățile sunt lăsate moștenire, așa că este destul de dificil pentru un străin să se integreze în rândul fermierilor francezi. Dacă totuși are noroc și găsește teren agricol de cumpărat, legea îl obligă să lucreze acel pământ în scopuri agricole timp de 15 ani, perioadă în care vânzarea și închirierea proprietății este blocată și ilegală.
Germanii se ceartă cu vecinii pentru fiecare bucată de pământ
”În Germania, reglementările cu privire la cumpărarea terenurilor sunt foarte severe încât, este foarte dificilă cumpărarea de teren agricol. La fel ca Franța, țara are o agenție care reglementează vânzarea terenurilor care impune o serie de preempțiuni. Restricțiile merg până acolo încât, reglementările naționale foarte stricte sunt dublate de condițiile draconice impuse de autoritățile locale. De exemplu, deşi între Germania și Elveția există un acord de liber schimb, o exploatație elvețiană s-a extins peste graniță, arendând 2,5 hectare de teren în zona germană. Nu mai puțin de trei instanțe germane au anulat actul de închiriere motivând că firma elvețiană nu plătește taxe în Germania”, se arată în documentul obținut de Agrointeligența.
În Letonia, rudele vânzătorului se pot opune tranzacției
Printre țările care nu se lasă ușor cumpărate se numără și Letonia care șia- revizuit legislația pentru a preîntâmpina ”invazia” străină în agricultură. ”Letonia a primit autorizarea Comisiei Europene pentru prelungirea moratoriului. Ministerul Agriculturii din Letonia a anunţat în anul 2013 (31 martie) introducerea unor măsuri restrictive pentru vânzarea terenurilor agricole care nu îi vizează numai pe cumpărătorii străini, ci pe toți cumpărătorii, iar prin noile reglementări se doreşte garantarea faptului că terenurile și pădurile din Letonia sunt folosite productiv. Printre altele, Letonia introduce dreptul refuzului din partea rudelor vânzătorului sau al vecinilor de teren de a vinde străinilor un teren agricol. De asemenea, cumpărătorii trebuie să prezinte un plan al folosirii terenului către autoritățile locale care ar decide apoi dacă îl aprobă. Guvernul leton analizează, de asemenea, posibilitatea creării unui fond de stat prin care statul ar cumpăra teren de la cei care vor să vândă și l-ar da, apoi, în arendă, fermierilor care vor să-l folosească. Reprezentanții ministerului au mai declarat că nu intenționează să restricționeze cumpărarea de teren, ci vor ca pământul să fie folosit pentru producție agricolă profitabilă”, se specifică în documentul redactat anul trecut.
Italia este mai deschisă legislativ, dar fermierii nu vând
Pe harta Europei, fermierii italieni sunt printre cei mai naționaliști, așa că nu a fost nevoie de o legislație specială, că acesția nu au permis străinilor să se infiltreze în branșă. Pentru a vinde teren agricol în Cizmă trebuie să își anunți toți vecinii care au drept de preemțiune asupra proprietății. Abia atunci, dacă ei nu îl vor (ceea ce rar se întâmplă) poți da anunț. Chiar și așa este de neconceput pentru italieni să își vândă pământul direct unei personae fizice și prefer să facă tranzacția cu o firmă înregistrată și în țara lor, ca banii ”să nu se scurgă”.
România, țara cu ce mai mulți străini în agricultură
În prezent, România, care este a cincea ţară ca suprafaţă agricolă de pe continent, este pe primul loc în Europa la teren arabil deţinut de străini, conform documentului oficial redactat în iunie 2013 și obținut în excluisvitate de publicația noastră. ”Preţurile terenurilor agricole din România sunt printre cele mai scăzute din Europa. Situaţia din România este una simptomatică, fenomenul fiind deja denumit Land-Grabbing, întâlnit mai ales în Asia şi Africa. Conform unui raport dat publicităţii la sfârşitul lunii aprilie 2013 de Alianţa “Hands off the Land” şi asociaţia europeană a micilor fermieri “Via Campesina”, 3% din marile concerne deţin peste 50% din totalul terenurile agricole din Europa”, se mai arată în raport.
