Problema principală în agricultura bio din România? Aurel Petruș, fermier: Angajamentul multianual!
Daniel Befu -
Aurel Petruș, fermier bio în Călărași, e un optimist incurabil. Nimic nu e în stare să-l doboare. În trecut n-au făcut-o regulile de acordare a subvențiilor, care l-au lăsat pe nedrept cu o gaură enormă în bugetul fermei. Nu a reușit s-o facă nici anul 2020, care-a adus cu el peste România cea mai cumplită secetă din ultimii 50 de ani.
”Anul trecut, cum a fost pentru toată lumea, la fel a fost și pentru noi. Deficitul din contabilitate, scos zilele astea pentru 1.300 ha este undeva la peste 500.000 euro. Asta e realitatea. Avem o pagubă de peste 500.000 euro. Acum vine gândirea pozitivă. Anul acesta e unul deosebit, ajutat de o inspirație pe care am avut-o în toamnă cu semănatul de rapiță și de grâu, cărora le-am alocat o suprafață un pic mai mare. Din punctul meu de vedere, în 2021 am putea să recuperăm jumătate din această pagubă și anul viitor încă jumătate. Sau, dacă și culturile de toamnă se prezintă bine, fiindcă sunt ceva contracte deosebite anul ăsta la bio, s-ar putea să recuperăm paguba anul ăsta”, privește în viitor fermierul.
Deși a muncit un an întreg ca la finalul lui să se vadă mai sărac ca la început, el preferă să culeagă din această experiență doar partea care nu-i frânge elanul. ”În primul rând, băiatul meu care este tot agricultor și este lângă mine și gândește foarte matur pentru vârsta lui, mi-a zis într-o zi privitor la pagubele suferite: «Am pierdut ceva ce nu aveam». Deci nu este o problemă că pierzi, fiindcă nu e ca atunci când îți fură cineva din buzunar. Ești conștient că fenomenul ăsta care s-a întâmplat anul trecut, nu l-am gândit niciodată, dar uite că el vine și atunci trebuie să fii pregătit și pentru pagubă. Cine nu știe să piardă, nu știe să câștige în vecii vecilor. Iar agricultura asta este. Nu tot timpul când pui bobul în pământ, gata «pac, pac, pac» și la toamnă o să-ți iasă 2.000 euro/ha. Ehe! Până când recolta ajunge în siloz și după aia chiar și când e în siloz, mai sunt ceva probleme până primești banii în cont. Eu toți anii i-am privit cu optimism. Și anul trecut am întors rapiță care, de exemplu era de 30 cm și am semănat floarea-soarelui, care a rămas și ea tot de 30 cm. Ce să facem? Asta este. Deci trebuie să fii optimist tot timpul” se exprimă în stilu-i expansiv binecunoscut, Aurel Petruș.
Prețurile la rapița bio au epxlodat, cererea este mare
Producătorul constată că în 2020 s-au produs anomalii ale pieței, care au constat într-o evoluție ascendentă semnificativă a culturilor convenționale, în timp ce, deși crescute sub același soare dogoritor, prețurile culturilor ecologice au stagnat.
”Față de convențional, la rapița bio prețul este undeva la dublu, pentru că este o cerere foarte mare de rapiță anul ăsta în Germania și Austria. Avem contractele semnate direct cu procesatorul, direct cu fabrica. La floarea-soarelui creșterea e mai mare față de convențional doar cu în jur de 20%. Acolo convenționalul a venit din spate cu un preț foarte mare, iar noi am stat cam pe loc la floarea soarelui ecologică, dar dacă în 2021 realizăm o producție bunicică, atunci lucrurile vor sta bine. Însă nu putem ști ce se va întâmpla în toamnă. La grâu este aceeași poveste. Grâul convențional vine din urmă cu un preț ceva mai mare, în timp ce grâul din ecologic a rămas la fel față de anul trecut. Prețurile sunt foarte mici la grâul ecologic, aproape că nu luăm nici cu 10% mai mult decât la convențional. Asta este. Situația la bio este cumva stabilă. Să nu ne așteptăm că la prețurile din ecologic sunt evoluții la fel de dramatice ca în convențional. Noi suntem pregătiți pentru prețurile astea și chiar dacă au rămas la fel ca anul trecut, asta e. Anul trecut n-am avut producție, asta a fost marea problemă. Dacă aveam producție, totuși era binișor”, explică Petruș.
Pedeapsa primită de fermierii bio
Producătorul consideră că această nișă, în care produce hrană sănătoasă într-un mod sustenabil, e cea care i se potrivește mănușă, ca profil uman. Cu toate acestea, în România, a fi fermier bio, implică riscuri financiare enorme, în care nu seceta e inamicul public numărul 1, ci guvernanții.
”Bătaia de cap e mai mare cu de la 300% până la 500% față de agricultura din convențional, iar costul culturilor e cu 10-20% mai mare decât la convențional. Totodată prețul de vânzare al producțiilor din ecologic este, ca medie, per total, mai mare cu nu mai mult de 10-20% față de convențional. Motivația din spate, ca să continui cu agricultura bio, este, zic eu, partea delicată a problemei. Avem dificultăți de natură externă, care, zic eu, nu se rezolvă de mulți ani. Aici este necesară implicarea ministerului, care nu face absolut nimic ca sistemul bio să crească și să ne aliniem cât de cât la trendul european. E timpul să intrăm și noi pe același drum pe care-l vrea UE, care își propune ca până-n 2030 să ajungem undeva la peste 25% din suprafață cultivată în regim ecologic. Noi, ca țară, suntem undeva la 3% și nu se întâmplă nimic. Aici e, zic eu, problema, fiindcă statul român nu vine în întâmpinarea fermierilor, ca să-i determine să treacă la ecologic. În primul rând, guvernul trebuie să opereze modificarea angajamentului și sistemului de sancțiuni. Acest obiectiv este pe primul plan, indiferent ce s-ar întâmpla”, a povestit Petruș.
Angajamentele cu sancțiuni multianuale – o mare problemă pentru fermierii români
Sancțiunile, crede aceasta, trebuie să nu mai fie așa de dure, că i-au speriat pe toți. ”Într-adevăr sunt chiar dure și se vede reculul, pentru că fermierii normal că nu pot să intre voluntar într-un laț, care într-un an de zile să se strângă în jurul gâtului lor. E vorba de angajamentul de agricultură ecologică. Când ești în sistemul ecologic ar trebui să fie un angajament anual, care să nu depindă de suprafață. Suprafața poate să fie fluctuantă, pentru că noi nu lucrăm pe terenuri aflate în proprietate, pe care să le știi că sunt ale tale și că înstrăinarea lor e sub controlul tău total. În România, majoritatea terenurilor lucrate de fermieri sunt în arendă. Un proprietar care ți-a arendat ție terenul pentru agricultură ecologică, poate să vină într-o zi la tine, oferindu-se să ți-l vândă și dacă tu nu poți să-i dai banii pe el, el îl vinde altuia. Iar cumpărătorul intră cu terenul în convențional și se alege praful, iar tu, producătorul bio, trebuie să dai toți banii înapoi, de la început, de când ai făcut angajamentul, lucru care nu este corect”, a mai punctat fermierul.
Acesta mai spune că personal a propus de ani de zile refacerea anuală a angajamentului de agricultură ecologică, iar pentru cel care vrea să treacă în conversie angajamentul să fie pe 3 ani, din care în primii 2 ani să îl obligi să stea în conversie și un an în ecologic.
”După aceea, când a intrat în ecologic, fermierul trebuie să aibă un angajament încheiat anual. În momentul de față angajamentul este de 5 ani, cu obligativitatea păstrării timp de 5 ani a suprafeței din anul 1. Aici este problema și durerea cea mai mare. Dacă, Doamne ferește, în anul 4 de angajament dintr-o locație în care tu operezi 900 ha, îți pleacă 20 ha, tu trebuie să dai toată subvenția înapoi pe toată suprafața pe toți anii. Chiar dacă tu vii cu teren în altă locație, care să compenseze suprafața pierdută, nu se pune. În cazul în care angajamentele s-ar încheia anual, dacă îți pleacă o suprafață de 20 ha, să-i fie de bine, fiindcă anul următor poți să declari o suprafață cu 20 ha mai mică. E o mare nedreptate care se face fermierilor din ecologic. Însă încet-încet lucrurile se aud. Radioul vorbește, televiziunea vorbește și poate autoritățile vor face ceva”, își varsă amarul Aurel Petruș, care e convins că până la urmă se va acumula acea masă critică de nemulțumire, care ”să miște urangutanul din loc”.
Semne grozave anul are
În 2021 Aurel Petruș cultivă pe lângă speciile clasice de cultură mare și sfeclă, sfeclă roșie, fasole, linte și va experimenta o nouă specie din familia leguminoaselor, pe care vrea să o folosească pe post de îngrășământ verde, cu capacitate de fixare a azotului mai ridicată decât mazărea.
Petruș consideră că 2021 are toate premisele să fie unul excelent. ”Semnele sunt extraordinare. Dacă anul trecut pe vremea asta aveam 10 litri rezervă de apă în sol, acum avem în jur de 300 litri, așa că, zic eu că suntem la un nivel extraordinar. Dar viitorul nu putem să-l prognozăm. Nici cei de la meteo nu pot. Ei nu pot să facă o prognoză pe mai mult de o săptămână, așa că nici noi nu putem ști ce va fi la vară. De aceea în timp noi ne-am pregătit un sistem de irigat pe 300 ha și cu ajutorul unui proiect, dacă se finalizează anul ăsta, o să sărim cu suprafața irigată la 1000 ha, sursa de apă fiind canalul magistral din sistemul Pietroiu-Ștefan cel Mare. Dacă reușim, ne vor mai rămâne neirigate 300 ha”, detaliază acesta pașii de backup făcuți, pentru a-și putea menține zâmbetul de optimist proverbial.
