Daniel Botănoiu, secretar de stat în MADR: ”Vrem să construim o clasă mijlocie în agricultură: fermierii care au între 30 și 60 de hectare”
Vlad Macovei -
Subvențiile din agricultura națională, reprezentarea fermierilor români la Bruxelles, momentul când vor veni primele fonduri europene în 2014. Despre aceste subiecte și nu numai a vorbit Daniel Botănoiu într-un interviu acordat revistei Agrointeligența.
V-ați întos recent de la Berlin, de la Săptămâna Verde. Din comentariile de pe forumuri și de pe rețelele de socializare, cei mai mulți au lăudat standul României, care, s-a văzut din poze, a fost mereu aglomerat. Care este feedback-ul dvs. de la acest târg?
Eu cred că oamenii au fost sinceri. Pe noi ne bucură că alături de eforturile depuse de Ministerul Agriculturii și fermierii, producătorii, procesatorii au înțeles că trebuie să-și etaleze produsele la un standard ridicat. Pe de altă parte, eu cred că prezența celor 22 de firme, venite cu produse de o calitate superioară, au permis celor care sunt consumatori de produse tradiționale să aprecieze calitatea, modul de prezentare și, cel mai important, să aprecieze cultura României. Este esențial ca în perioada următoare, producătorii români să găsească echilibrul între produse, istoria lor, prețul și comercializarea lor pe o nișă cu o cerere în creștere. Această strategie va recâștiga încrederea consumatorilor din afară, inclusiv din Germania, pentru produsele românești. Dacă este să discutăm chiar de Berlin, care a fost odată, pe vremuri, un fief al produselor procesate în România, prezența noastră la ”Săptămâna Verde” este un pas important.
Putem vorbi de produse-vedetă în cadrul târgului de la Berlin? Ce a stârnit cel mai mult interesul vizitatorilor de la standurile românești?
Pentru mine toate au fost vedetă. Aș aprecia ținutele participanților, printre care am avut plăcerea să regăsim spiritul dacului liber, unicitatea portului zin zona Maramureș. Aici aș vrea să menționez aportul Consiliului Județean Maramureș, care a permis prezența mai multor producători din zonă la acest târg important. Toate produsele românești au fost de calitate și au avut o prezentare extraordinară, cu o promovare foarte bună. De la băuturile spirtoase la vinuri, produsele din carne, produsele de panificație, brânzeturile, zacusca noastră, toată gama românească a fost foarte bine primită de publicul vizitator.
Deși foarte bune, până de curând, multe branduri autohtone nu puneau mare preț pe aspect. A depășit România problema ambalării ”neatractive”?
Eu cred că nu mai avem această problemă. S-a investit în tehnologii extrem de avansate care permit o informare corectă a consumatorului. Din punctul meu de vedere, ambalajul nu trebuie să ia ochii consumatorului, ci trebuie să fie corect: să furnizeze informațiile necesare și să permită păstrarea în bune condiții a produsului. Cred că modul de aranjare, de prezentare, de a face comerț s-au îmbunătățit în ultima perioadă și în rândul producătorilor români, dar și în alte state. Vă mărturisesc că există o concurență extrem de dură. Pe mine m-a bucurat că România este mereu în centrul atenției, iar, spre exemplu, la Berlin, standul național a fost foarte bine poziționat în cadrul evenimentului, un semn că am câștigat teren. Este și un efort al producătorilor, dar și al statului pentru a fi mereu prezenți la manifestările-cheie din domeniu.
Revenind la planul intern, zilele acestea se vorbește de importanța fermelor familiale, de acel sprijin de 15.000 de euro pentru fermele de semi-subzistență. Ce noutăți aveți?
Măsura de sprijin este foarte corectă, dar trebuie să ținem cont de un lucru. Regulamentul de punere în aplicare a Politicii Agricole Comune se va aproba abia în aprilie. Până atunci, există propuneri pe care România le are. Noi dorim ca acești bani să se dea fermelor mici ca ele să depășească anumite impasuri pe care le întâmpină și să producă pentru piață. Banii se vor da fără să existe acele condiționări cu avansuri, cofinanțare. Banii vor fi integral plătiți acestor entități într-o singură tranșă, sperăm noi. Noi am făcut această propunere, dar trebuie încă să mai discutăm pentru că nici un stat la nivel european nu are la ora actuală Programul Național de Dezvoltare Rurală pus la punct. Din acest motiv, momentan sunt propuneri pe care le-am înaintat și sperăm că vom trece și se vor pune în aplicare. Procedurile vor fi mult simplificate. Din 24 de măsuri, noi am redus la aproape 14 pentru că ne dorim să avem o birocrație mai mică și banii să ajungă la beneficiari finali, la producătorul agricol. Dacă finațătile ajung extrem de greu la fermieri, scopul programelor nu este atins și cred că deja am învățat din programul actual destul de multe lucruri.
Care este prima măsură pentru care fermierii vor putea aplica în 2014?
Discuțiile pe care avem și, vă mărturisesc că suntem singurul stat care am început acest timp de discuții, sunt legate de a porni măsura 121, ceea ce înseamnă modernizarea exploatațiilor agricole. Pornirea se va face pe propria răspundere a statului român. Acest lucru va fi posibil după o primă citire a Programului Național de Dezvoltare Rurală. Dacă vom primi OK-ul pe el, sigur că încercăm să dăm drumul la această măsură extrem de importantă ca, de altfel toate, dar ne dorim să începem cu aceasta ca să avem continuitate între ceea ce mai avem de atras, ceea ce avem în derulare și noile proiecte.
Când estimați că se vor face și primele plăți pe noul PNDR?
Este greu acum de apreciat. Nu depinde doar de noi, de România, de ceea ce facem noi la nivel național. Anul acesta sunt alegeri europarlamentare, alegeri de comisari, luna august se știe că personalul de la Bruxelles nu lucrează. Din aceste motive sunt un pic reticent să vă răspund: noiembrie, decembrie…
Dar, realist, începutul lui 2015 este o țintă reală?
Este o țintă pe care Comisia Europeană ne-a indicat-o. Noi sperăm să fie mai devreme, să fie devansat acest termen pentru că eu cred că avem mai multă nevoie decât au alte state de a investi și de a moderniza sectorul agricol.
Ce le puteți spune cititorilor noștri despre ajutorul de minimis pentru achiziția de tancuri de răcire?
Avem 324 de solicitări în prezent, așa că am majorat perioada pentru că am luat în consierare faptul că luna decembrie este una complicată din punct de vedere agricol, al mobilizării celor din sistem. Ca atare, am prelungit perioada de depunere până la 15 aprilie, urmând ca plățile să se facă până la începutul lunii iunie, după verificările dosarelor. Noi am obținut o prelungire de încă șase luni a acestei măsuri și vom pleca în teritoriu, cel puțin regional, mi-am propus să mergem, să explicăm că este o măsură care ajută fermierul să își garanteze un venit. Discutăm de cei mici, cei care au până în cinci vaci, fermieri care la ora actuală sunt, sub o formă sau alta, pe lângă subzistență, obligați să ducă acele sticle de plastic pe o bicicletă, să le vândă la oraș sau în piețe. Eu cred că putem să realizăm un comerț civilizat și să susținem industria pentru că, dacă recunoaștem că avem în continuare lapte neconform, penalizăm industria producătoare de brânzeturi din România.
De când se vor începe plățile pentru ajutorul de minimis?
Pe măsură ce se vor depune cererile, adică până pe 15 aprilie, urmează circa o lună de zile de verificare a documentației și depunerile spre plată. Estimăm că în mai-iunie se vor da primii bani. Sunt cei care au depus mai devreme – cele peste 300 de dosare deja înregistrate, vor primii primii bani. Se aplică principiul ”primul venit, primul servit”, în limita sumei alocate de 17 milioane de euro.
Asocierea fermierilor este obligatorie pentru a beneficia de acest ajutor de minimis?
Da, pentru că acestea sunt condițiile impuse la astfel de măsuri de sprijin, pentru a nu perturba piața. Ajutoarele de stat nu se dau către o companie sau la o persoană fizică, ci se dau cu scopul de a reglementa o anumită deficiență în piață sau o anumită pierdere de venit.
Să trecem la subvențiile pe acest an…
Plățile sunt în derulare. Au început deja să intre în conturile producătorilor. Eu cred că până la finele lunii februarie vom finalize plățile.
Pentru perioada următoare, adică din 2015, în criteriul de obținere a subvenția apare și termenul de ”înverzire”. Ne puteți explica un pic ce presupune?
Noi nu spunem că înverzirea va aduce un bonus la subvenție, ci va aduce subvenția. Pentru înverzire, la toate categoriile care primesc subvenții, înseamnă 50 de euro. Pentru a respecta înverzirea, în principiu, trebuie să avem în vedere rotația culturilor – în funcție de numărul de hectare deținute în exploatație. Se are în vedere și cultura plantelor oleaginoase, menținerea perdelelor forestiere sau a copacilor care au coroane de peste 4 metri. La perdelele forestiere, coroanele trebuie să atingă una de alta. Noi trebuie să menținem un 7%, de fapt, un 5-7% din acest minim de 30% care trebuie respectat la nivel global. Eu cred că putem atinge această țintă pentru că România, la nivelul regiunilor, la nivelul exploatațiilor are o astfel de abordare. Mă bucură faptul că și culturile proteo oleaginoase pe care putem să le introducem și să beneficiem totodată de avantajul lor. La înverzire s-a luat în calcul tocmai captarea gazelor cu efect de seră – dioxid de carbon, metalele grele, toate trebuie captate și depozitate prin intermediul acestor plante ce sunt și fixatoare de azot, azot de bună calitate – azotul organic.
Și cine va evalua înverzirea?
Și până acum am avut bunele practice agricole care au fost evaluate în limita respectivă, dar va apărea o nouă definiție a fermierului activ în care se spune ce trebuie să faci și ce nu trebuie să faci. Din acest punct de vedere, clarificările la nivel național vor apărea după ce se va aproba regulamentul în luna aprilie: Fiecare stat membru își va preciza foarte clar poziția cu privire la aceste instrumente pe care le are Politica Agricolă Comună.
În privința subvențiilor, care sunt principalele schimbări pentru crescătorii de animale?
Putem discuta pe speciile importante. Porcul și pasărea – discutăm de pilonul II de bunăstarea animalelor și sunt plătite de acolo. Ce avem de acoperit sunt celelalte două sectoare: ovine, caprine și bovinele, separat. Din acest punct de vedere, România a cerut la nivel european și este singurul stat care a obținut acest lucru, acele plăți tranzitorii pentru că noi fie avem suprafața de teren și nu avem animalele, fie avem animalele, dar nu avem suprafața de teren. La noi, exploatația nu este ca în vest, pământ-animale, să fie circuit închis. Ca atare, suntem obligați să mergem pe o astfel de plată. Până în anul 2014, va fi ca și în anul 2013, cu plățile respective, fără să existe alte disfuncționalități ca nivel. Numai că din punct de vedere al bovinelor, noi am schimbat mecanismul de plată al acestor subvenții din bugetul național, respectiv am modificat data de referință și am introdus animalele prezente în regimul național al exploatațiilor agricole în luna ianuarie 2013 și am mai introdus un lucru: ca peste trei tone de lapte, valoricat pe piață, se primește o subvenție suplimentară de 20 de euro pentru fiecare tonă. La nivel național, în funcție de numărul de vaci, ajutorul poate porni de la 700 de lei și poate ajunge până la 1.000 de lei pe cap de animal. Este adevărat, sunt exploatații care pot primi numai pentru carne și atunci evident că ajutorul este de 438 de lei, că nu are lapte. Noi am avut în vedere la sectorul de producere a cărnii ca materie primă și ajutorul din zonele de minimis, pe zone defavorizate sau pe sectoare cu probleme, unde se introduce vaca de carne, bivolița, produsele ecologice. Trebuia ca și în perioada următoare să avem în vedere cum putem să susținem sectorul de producere a cărnii.
Plățile trazitorii vor scădea la jumătate până în 2020
Pe de altă parte, în cazul ovinelor, am introdus anul trecut și am vrea să menținem și să permanetizăm acel ajutor pentru zonele defavorizate de 40 de lei per cap de ovină la care se adaugă cei 6 euro suplimentar. Pentru perioada 2015-2016, aceste plăți naționale tranzitorii se diminuează astfel încât ajung la un nivel de 50% în 2020. Din acest motiv, noi trebuie să găsim alte soluții în acest buget, deja mai mic decât în termeni reali față de cel din anii anteriori. Vă mărturisesc că la acea abordare referitoare la faptul că avem 19 miliarde din care 9 pe investiții, de fapt este, prin raportul de schimb leu-euro, o scădere cu un milliard de euro la nivelul Politicii Agricole Comune aplicată în România pentru toată această perioadă. Faceți calculul și veți vedea că am dreptate. Când negociezi, trebuie să ții cont de toate aspectele: de rata de schimb, dacă avem capacitatea de a cofinanța. Este frumos să spui: să mergem pe investiții, dar la ora actuală, noi, în România, nu avem o fabrică de produs tractoare, nici de combine, așa că trebuie să avem în vedere că toate aceste investiții apasă și pe curs, și pe ceea ce înseamnă veniturile fermierilor. Noi căutăm soluții, să combinăm măsurile de sprijin ca activitatea să se mențină la nivelul exploatațiilor și la nivelul mediului rural.
Vom avea o politică echilibrată, vreți să spuneți?
Încercăm să facem acest lucru. Și mai încercăm să facem ceva. Anul acesta este anul fermelor de familie, declarat la nivelul Națiunilor Unite, FAO și UE. Noi trebuie să susținem aceste ferme și vă dau un exemplu: Europa spune că până în 2020 trebuie să ne ocupăm de locurile de muncă, de inovare, cercetare, să găsim soluții astfel încât ajutoarele date pentru a scoate un sector din impas, pe o perioadă determinată. Noi, în schimb, susținem și finanțăm sectoarele de vreo 25 de ani. Când din bugetul național, și, apoi, din 2007 încoace, cred că doar guguștiucii nu i-am subvenționat, în rest subvenționăm aproape toate sectoarele. Și atunci, această subvenție, distribuită în sume mici nu ajută nici un sector să devină puternic. Noi trebuie să ne uităm cu un ochi la piață, să vedem ce ne cere consumatorul, și cu unul la sectoarele performante.
Spuneți că această împrăștiere a banilor a fost o greșeală din punct de vedere strategic?
Sunt sectoare care și-au luat în serios rolul și sunt performante, așa cum este sectorul cărnii de pasăre unde, din importatori, acum suntem exportatori. Ne putem uita și la sectorul vegetal, dar acolo durerea este că noi exportăm materii prime. Noi ne-am fi dorit însă ca fermierii să iasă din zona de subzistență și să îi aducem să producă și pentru piață, motiv pentru care vom promova măsurile și programele astfel încât segmentul 30-60 de hectare să fie un pic mai mult susținut. Vrem ca aceasta să devină clasa mijlocie în agricultura românească, mai ales că aceasta este și clasa tinerilor. De regulă, până în 30 de hectare este puțin pentru un tânăr să lucreze, dacă discutăm de cultura mare. Totuși, 30 de hectare de legume înseamnă enorm. Așa că noi încercăm să îi permanetizăm în activități, dar și să îi susținem pentru că traiul este complicat fără o infrastructură în mediul rural. Este greu să îi spui unui tânăr să se ducă cu familia să se instaleze la țară, fără curent electric, fără acces la apă curentă, fără drum de acces. Din aceste motive, toate programele trebuie corelate.
Lipsa spiritului de asociere, marele minus
Ați vorbit de sectoarele unde rezultatele sunt vizibile. Care sunt cele unde ele sunt așteptate?
Noi trebuie să ne pregătim cu vaca de lapte pentru comepetiția care va urma după 2015, când se ridică cota de lapte și atunci fiecare va fi pe picioarele lui. Ceea ce remarc eu este această lipsă de apetență pentru asociere, dorința fiecăruia de a rămâne ca entitate separată, ca persoană fizică separată. Cred că acest lucru nu ne va permite în viitor să ne menținem piețele sau să recâștigăm o parte din cele pe care le-am pierdut. Aceasta este nereușita pe care o văd eu cu privire la concentrarea ofertei pentru că, astăzi, fiecare produce într-un anumit nivel de calitate, numai că producția nu este concentrată. De aceea cred că sunt sectoare care vor suferi. Cine nu va înțelege că trebuie să lucreze împreună, cel puțin pe aprovizionarea cu inputuri și să valorifice marfa în comun, va avea probleme în perioada următoare.
Vedeți, în viitor, chiar și stimulente financiare pentru a încuraja asocierile?
Anul trecut, noi am pus la dispoziția producătorilor 80 de milioane de euro pentru a se realiza acele spații de colectare, sortare, condiționare și ambalare a legumelor. Am precizat, ca o măsură suplimentară, cu punctaj suplimentar, să participe minim zece producători în interiorul unei astfel de entități economice. Ne-am propus acest lucru pentru ca producătorii să vândă prin intermediul unei cooperative, asociații sau cum s-ar numi ea, și pe care să simtă că o are în proprietate. Astăzi sunt spații de depozitare goale, pentru că producătorii nu sunt interesați să își ducă marfa într-un spațiu și să primească banii după 30 de zile sau 60 de zile. Atunci am decis să schimbăm acest mecanism și am zis că toți care duc marfa acolo, sigur, vând marfa la 30 de zile, dar știu că la finele anului primesc dividente. Cred că mai trebuie un pic de stimul și prin legislația cu privire la comerțul cu produsele agroalimentare și apoi lucrurile se vor aranja.
Ce se mai întâmplă cu finanțarea federațiilor de fermieri, cu plata cotizației la COPA-COGECA?
Noi suntem pozitivi la nivelul Ministerului Agriculturii. Susținem formarea unei entități care să reprezinte toți producătorii din România. Noi nu putem acorda o sumă de bani sau alta doar pentru anumite organizații sau anumite entități de reprezentare. Sunt entități de reprezentare: sindicate- patronate, sunt entități economice – organizațiile interprofesionale, și sunt entități care permit o bună cunoaștere a problemelor naționale prin acele grupuri de lucru, dar care să transmită și la nivel european ceea ce se întâmplă la noi, specificitatea sectorului agricol românesc. Noi am spus că suntem dispuși dacă ei ajung la un consens…
Vedeți acest consens posibil?
Depinde de dorința lor. Dacă ei își doresc să aibă reprezentare puternică la nivelul Bruxelles-ului, e bine. Până acum, noi am văzut doar eforturile făcute de PRO AGRO care, sub o formă sau alta, și-a plătit din cotizație și au dovedit că sunt acolo. Acum eu nu știu în ce măsură pot ei ține…
Și Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR)?
Ceilalți au găsit formule de genul: suntem membrii la o asociație din Franța care ne reprezintă la COPA și plătim mai puțin. Sau la o asociație din Grecia, unde suntem și noi membrii, ne ducem acolo cu problemele și ei ne vor reprezenta, ceea ce e mai complicat.
”Trebuie să învățăm și să dăm, nu doar să luăm”
Eu cred că România este în stare la nivelul exploatațiilor, la nivelul subvențiilor, să poată să își plătească această cotizație. Și vă dau un exemplu. La ora actuală, discutăm de circa 9 milioane de hectare. Din contribuție națională, de dau 21 de euro (pe hectar). Ia imaginați-vă că fiecare dintre aceste hectare primește 20 de euro și lasă un euro de bunăvoie la o astfel de organizație, pe care o simte el mai aproape. Ideea e că până nu vom învăța că din ceea ce luăm trebuie să și dăm… Dacă suntem obișnuiți doar să luăm și după aceea cerem statului să ne mai dea, e mai complicat. Francezii nu au avut măsuri când și-au înființat acele organizații puternice, iar statul i-a susținut: au dat voucherele prin intermediul asociației, spre exemplu. Noi, pe lângă acciza la motorină, pe lângă aceste subvenții plătite în avans – o importantă gură de oxigen, pe lângă sistemul de irigat – ne-am dus cu prima umplere, pe lângă negocierea prețurilor energiei utilizată la irigat, funvționarea produselor ecologice, discuțiile cu privire la susținerea pieții de oaie, deschiderea cu China, noi am deschis public foarte multe uși de negociere, foarte multe portițe, dar nu de fiecare dată avem și producția în spatele acestor discuții.
Ce se mai întâmplă cu camerele agricole?
Fermierii au un an la dispoziție pentru a organiza alegerile.
Legea operează în acest moment?
Legea se află sub o formulă suspendată ca, de altfel, mai multe legi. Depinde, însă foarte mult de fermieri, pentru că sunt 14 județe unde s-au făcut alegeri, ceea ce este un lucru bun. Eu sunt de principiul că mai întâi oferă ceva și apoi cere. Dacă vrem să fim privați și vrem să luăm frâul în mână, trebuie să depui un efort de funcționare ca și cameră agricolă. Dacă eu spun doar să îmi dea statul că să o fac, sigur că statul va vrea să aibă și influență să și urmărească ce se întâmplă acolo.
Vreți să spuneți că acuzațiile de politizare țin de organizare?
Dumneavoastră ați auzit că Ministerul Agriculturii s-a implicat în perioada asta? Sau altcineva s-a implicat în organizarea alegerilor?
Am auzit acuzații.
Dacă noi am fi dat o sumă de bani la înființarea acestor camera agricole, evident că acei bani ar fi trebuit urmăriți pentru că sunt banii contribuabililor și noi răspundem pentru ei. Dacă ne-am fi ocupat, am fi zis: Ministerul Agriculturii s-a implicat. Și nu era bine. Dacă nu ne-am implicat, de ce nu ne-am implicat.
”Nu suntem un minister exclusivist”
Aveți un dialog cu cele 14 camere agricole formate?
Așteptăm și noi. Am evidențiat pe fiecare județ în parte, cum decurg lucrurile. Sigur că apoi îi vom invita, după cum discutăm și cu celelalte sectoare. Noi nu am pus barieră la negocieri. Puteam spune că există dialogul social, există legea 62, lucrurile sunt foarte clar definite, deci doar cu acei oameni discutăm. Și o parte din ei ar fi fost eliminați de la discuție. Noi am ascultat pe toată lumea pentru că este important ce are fiecare de zis. Hotărârile de iau cu 50+1, cu ceea ce înseamnă actorii principali din piață. Din acest punct de vedere auzim voci: de ce ăla, de ce celălalt, mai bine așa sau nu…Nu suntem un minister exclusivist. Noi ascultăm pe toată lumea pentru că într-o formulă sau alta, sunt reprezentanții agricultorilor. Pe de altă parte, eu încurajez astfel de asocieri, pentru că o asociație, o federație, înseamnă niște eforturi. Trebuie să îi încurajăm. Numai că atunci când ți-ai propus înființarea acelei organizații trebuie să ai un scop cu ea, nu să o menții de dragul de a pune o ștampilă sau de a avea acces în minister. Ținta trebuie să fie reprezentarea intereselor agricultorilor.
Doctor în științe agricole
Dumitru Daniel Botănoiu (46 de ani) deține funcția de secretar de stat în MADR din mai 2012 și face parte dintre specialiștii recunoscuți din agricultura românească, ocupând, anterior, poziții executive în agribusiness și organizațiile de fermieri. Botănoiu are un master în Genetica Plantelor și o diplomă de inginer obținută la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Bucureşti. Din 2008, este Doctor în Științe Agricole, titlu obținut la aceeași universitate din Capitală, și se poate mândri că a absolvit, în Franța, unul dintre cele mai vechi programe de cooperare din UE – Programul Tempus. Pe lângă cunoștințele legate de sectorul agricol, Botănoiu și-a luat, în 2006, și licența în Drept.
Interviu publicat în ediția tipărită a revistei Agrointeligența
