Strategie pentru orz. 5 fermieri și tehnologia lor de anul acesta la cultura de orz
Răzvan Coțianu -
Producția autohtonă de orz a scăzut semnificativ în 2020 față de 2019. Cauza principală a reprezentat-o contextul climatic dificil (lipsa precipitațiilor în fenofazele cheie și seceta pedologică accentuată). Conform datelor Eurostat, România înregistrează o producție de orz de aproximativ un milion de tone, comparativ cu valoarea de 1,88 milioane tone din 2019.
În condițiile sezonului agricol precedent, tehnologia aplicată și genetica adaptată la condițiile de climă și sol, au făcut diferența dintre profit și pierdere.
Din teoria, dar mai ales din practica fitotehnică, se cunoaște că orzul este mai rezistent la temperaturi ridicate decât grâul și mai pretențios decât acesta în ceea ce privește particularitățile pedologice ale suprafeței ce urmează a fi cultivată. Terenurile recomandate pentru cultura orzului sunt cele plane sau ușor înclinate, în care solul este de tip cernoziom sau aluvionar. Cele mai bune plante premergătoare pentru cultura orzului de toamnă sunt leguminoasele, cartoful timpuriu și rapița.
Tehnologia clasică de pregătire a terenului în vederea cultivării orzului, evidențiată în literatura de specialitate, menționa efectuarea arăturii urmată de discuit, în comparație cu soluțiile tehnologice actuale care recomandă scarificarea solului sau chiar numai discuirea terenului. Scarificarea şi discuirea au avantajul că nu aduc la suprafață, din profunzimea stratului de sol, rezerva de seminţe de buruieni pentru că nu răstoarnă brazda. Pe suprafeţele cultivate anterior cu specii premergătoare timpurii, în condiţii de secetă atmosferică și mai ales pedologică, se recomandă substituirea arăturii cu grăpatul terenului, lucrare care mobilizează solul, dar care nu permite pierderea apei. Prin eliminarea arăturii din schema tehnologică de pregătire a patului germinativ, se realizează prelucrarea terenului numai în plan vertical, microflora și microfauna cu rol benefic, din stratul activ de sol, fiind afectate nesemnificativ.
Punctele de vedere ale unor fermieri cultivatori de orz, exprimate pentru Agrointeligența, în contextul sezonului agricol 2019-2020, sunt prezentate în cele ce urmează.
Călin Vasile Silaghi, fermier în județul Satu-Mare: “Anul agricol 2019-2020 a fost plin cu de toate, și cu plusuri și cu minusuri. Suprafața totală cultivată, din fermă, este de aproape 600 de hectare, iar structura culturilor se prezintă astfel: 100 hectare cu rapiță, 100 hectare cu grâu, 30 sunt ocupate cu triticale, 50 hectare orz, 250 hectare porumb, și restul de suprafață se împarte între floarea-soarelui și speciile furajere. Pentru cultura de cereale, cu excepția orzului, sezonul trecut a fost dificil. Am înregistrat, în primăvara anului 2020, perioade secetoase și reci, cu temperaturi neobișnuit de scăzute. Producția a fost diminuată semnificativ. În ceea ce privește cultura de orz, comparativ cu grâu și triticale, am înregistrat rezultate frumoase. Anul trecut, suprafața cultivată a fost de 47 de hectare, iar producția medie la hectar a fost de 8 tone. Am aplicat o tehnologie normală, să spunem standard, în ce privește fertilizarea și tratamentele fitosanitare. În ceea ce privește protecția culturilor, nu a existat o presiune de atac al unui agent patogen sau al unui dăunător. Am realizat tratamente preventive, astfel încât în primăvara anului trecut nu au existat probleme deosebite. Nu există însă o dată clară, fixă, de efectuare a tratamentelor. Practic trebuie să monitorizezi permanent cultura pentru a identifica riscurile fitosanitare. Înainte de însămânțare, toamna, am aplicat 200 kg la hectar fertilizant complex, iar în vegetație 250 kg/ha nitrocalcar și apoi uree. Densitatea a variat foarte mult. Pe zece hectare, am cultivat un hibrid de orz care a pornit de la o densitate de 80 de boabe germinabile la metru pătrat. Însă, înfrățirea a fost una deosebită, spectaculoasă chiar. Acest lucru a condus la o producție de 10 tone la unitatea de suprafață, adică am obținut 100 de tone pe terenul ocupat cu hibrid. Genetica, după părerea mea, devine esențială în condițiile actuale de modificare a climatului sau a microclimatului, mai bine spus. In acest sezon, 2020-2021, culturile de toamnă arată bine spre foarte bine. Nu arată în totalitate foarte bine din cauza temperaturilor scăzute. În zona noastră, la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie 2021, temperaturile diurne s-au situat la valoarea de 3-4 grade, iar cele nocturne au fost negative, astfel că ritmul de creștere a fost și este în continuare, unul lent. Din punct de vedere al precipitațiilor, este o normalitate a valorilor înregistrate până acum. Sper că nu va exista deficit de apă în sol, în perioada următoare. La momentul discuției (sfârșitul lunii aprilie), am reușit să insămânțez 70 % din suprafața planificată pentru porumb.”
Emilia Stancu, fermier în județul Ilfov: „Speciile pe care le cultivăm pe cele 1700 de hectare, sunt cele des întâlnite în fermele din România, adică grâu, orz, triticale, rapiță, dacă ne referim la culturile de toamnă. În anul agricol trecut, producțiile au fost drastic reduse din cauza secetei. Terenurile pe care le cultivăm nu pot fi irigate, din păcate. Am cultivat orz pe aproape 80 de hectare, producția finală medie fiind de 3500 kg/ha. Înființarea culturilor s-a realizat în perioada optimă, cel târziu la data de 15 octombrie a fiecărui an toată suprafața planificată pentru culturile de toamnă fiind însămânțată. Fertilizarea a cuprins aplicarea unui produs complex de tip 18-46-0 în cantitate de 250 kg/ha, dar și o cantitate totală de 150 kg/ha de azot substanță activă în perioada de vegetație, aplicarea fiind fracționată. Am utilizat și fertilizanți foliari. Produsul comercial utilizat în vegetație a fost azotatul de amoniu. În cultură nu au existat probleme deosebite cu agenții patogeni și cu dăunătorii. La orz densitatea a fost de 400 de plante la metru pătrat, înfrățirea fiind foarte bună. Din păcate, seceta a diminuat semnificativ (cu aproape 60%) producția înregistrată. La acest moment (n.r. luna aprilie 2021), culturile de toamnă se prezintă foarte bine. Orzul, grâul și rapița au o stare de vegetație corespunzătoare. În aproximativ 7-10 zile, plantele de orz vor începe să formeze spice. Am aplicat o fertilizare cu azotat de amoniu la speciile păioase în cantitate de 150 kg/ha. Am reușit să semănăm 90% din suprafața programată pentru porumb și 50% din suprafața alocată florii-soarelui. Cantitatea de precipitații acumulată de la inființarea culturii de orz (septembrie 2020) și până la sfârșitul lunii martie a fost de 490 litri/mp. Sperăm să atingem potențialul genetic de producție al soiurilor și varietăților cultivate.”
Adrian Niculae, fermier în județul Teleorman: ”În anul 2020, 70% din suprafața pe care am cultivat-o (935 de hectare), am reușit să o irigăm. Suprafața ocupată de cultura de orz (de fapt, orzoaică pentru bere) a fost de 200 de hectare, producția înregistrată fiind de 7,5 tone la hectar. Nu am făcut rabat de la nimic, în ceea ce privește schema tehnologică. Aplicăm o tehnologie modernă, o tehnologie adaptată la provocările climatice din ce în ce mai mari. Urmărim să implementăm în fermă toate noutățile, toate elementele tehnologice inovative care ne pot ajuta să obținem recolte cât mai apropiate de potențialul biologic al soiurilor sau hibrizilor cultivați. Schema de fertilizare a debutat cu aplicarea unui îngrășământ complex 18-46-0 în cantitate de 200 kg/ha înainte de însămânțare și a continuat în perioada de vegetație cu administrarea a 200 kg/ha de nitrocalcar și apoi a 100 kg/ha de uree. Densitatea la cultura de orzoaică a fost de aproape 500 plante la metrul pătrat. În ceea ce privește structura culturilor, în fermă cultivăm grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, soia, ceapă. În toamna anului 2020 am înființat doar 60 de hectare de orz, acest lucru datorându-se constrângerilor rezultate din schema de asolament. La sfârșit de lună martie, cultura se prezintă foarte bine. Sper într-o producție apropiată de potențialul biologic al varietății cultivate.”
Viorel Nica, fermier în județul Ialomița: ”Eu lucrez peste 3000 de hectare, dar toate pot fi irigate. Chiar și așa, practic la toate culturile, producțiile realizate în 2020 au fost puțin peste jumătate din valoarea planificată. Pe suprafața menționată, aplicând un asolament de patru ani, am cultivat și cultiv rapiță, grâu, orz semincer, grâu de primăvară, soia, lucernă de sămânță și porumb. Anul agricol a fost dificil. Seceta atmosferică a fost dublată de o secetă pedologică cumplită. Consumul de apă specific a fost în anumite faze de vegetație sau fenofaze aproape dublu comparativ cu un an normal din punct de vedere al precipitațiilor. Procentul de evapotranspirație a atins valoarea de 45%. În sezonul 2019-2020, am cultivat orz pentru sămânță. Tehnologia aplicată a fost una specifică culturilor semincere. Dintre particularitățile tehnologice, amintesc: asigurarea unor spații de izolare, existența unei rotații adecvate a culturilor și nu în ultimul rând asigurarea și respectarea purificării biologice. (Purificarea biologică este o lucrare specială care asigură valoarea genetică corespunzătoare a semințelor.) Producția medie înregistrată a fost de 4 tone la unitatea de suprafață. În ceea ce privește anul agricol în curs, în perioada decembrie 2020 – martie 2021 s-a înregistrat un aport pluviometric de 215 litri la metru pătrat (se apropie de valoarea specifică a capacității de apă în câmp). Toate culturile de toamnă arată foarte bine.”
Ioneluș Logofetescu, fermier în județul Dolj: ”Anul agricol 2019-2020 a fost unul care a pus în evidență diferența dintre suprafețele cultivate în sistem irigat și cele cultivate în sistem neirigat. Diferențele de producție au fost mai evidente ca niciodată. Per total, pentru societatea noastră, sezonul trecut a fost unul satisfăcător. Din cele 1600 de hectare pe care le lucrăm, cultura de orz a ocupat 100 de hectare, producția medie la unitatea de suprafață fiind de 5000 kg. Alte specii cultivate sunt grâul unde am obținut 5,6 tone/ha, porumbul cu o medie a producției de 9,8 tone/ha, rapița și floarea-soarelui. Din punct de vedere fitosanitar nu au fost probleme deosebite. Am aplicat tratamente preventive împotriva bolilor și dăunătorilor. Cultura de orz a fost fertilizată în vegetație cu uree, cantitatea aplicată fiind de 100 kg/ha și apoi, tot în vegetație, s-au mai alocat 150 kg/ha azotat de amoniu. În toamnă, înainte de înființare, am administrat 200 kg, la unitatea de suprafață, de îngrășământ complex de tip 18-46-0. Până la acest moment, culturile însămânțate în toamna 2020 se prezintă foarte bine.”
