Limaxul spaniol face ravagii în România. Cum arată, metode de combatere
agrointeligenta.ro
Limaxul spaniol (Arion Vulgaris), supranumit și Limaxul ucigaș este o nouă specie de melc fără cochilie care s-a instalat în culturile din România. Dăunătorul afectează grav mai ales fermele de legume și de fructe și consumă chiar și alți melci.
Mai multe zone din România sunt afectate de o specie de melc extrem de dăunător care mănâncă aproape orice plantă. Limaxul spaniol, cunoscut și sub denumirea de „limaxul ucigaș“, din cauză că este un dăunător agresiv care mănâncă chiar și alți melci mai mici, pare că a găsit raiul în România, iar oamenii se declară neputincioși în fața unei invazii de proporții.
- Limaxul spaniol – o specie agresivă de melci fără cochilie
- Limaxul spaniol – de unde provine
- Limaxul spaniol – ce culturi atacă
- Limaxul spaniol – prevenire și control
- Limaxul spaniol, imun la orice metode de combatere?
De câțiva ani, specia a fost semnalată în mai multe județe din țară, Brașov, Covasna, Mehedinți, Hunedoara, iar anul acesta Limaxul spaniol, Arion Vulgaris, a început să facă ravagii în nordul județului Argeș. Spre exemplu, în comuna Albeștii de Muscel, în apropiere de orașul Câmpulung, limaxul a distrus aproape în totalitate culturile localnicilor. Specia a fost semnalată și în alte comune limitrofe orașului Câmpulung.
„Am găsit melcii în căpșuni, nu mai putem mânca fructe, le-au terminat. Le dăm cu sare, le dăm cu cenușă, dar nu se rezolvă nimic. Ies alții noaptea și dimineața e grădina plină“, a spus un localnic din comuna Albeștii de Muscel, conform www.dcnews.ro.
Ce este și cum arată Limaxul spaniol
Limaxul spaniol (Arion Vulgaris) este o specie de melc fără cochilie, subțire, cu lungimea cuprinsă între 70 și 120 mm. Nu are nervură și culoarea poate varia între maro-roșcat și portocaliu viu. Exemplarele tinere prezintă variații mai mari de culoare și au, de cele mai multe ori, câte o dungă laterală, pe fiecare din cele două părți. Mucusul este portocaliu sau incolor pal. Acest mucus, precum și plantele deteriorate constituie principalele semne de prezență a limaxului pe plantație. Prezența efectivă se poate observa mai ales dupa ploaie sau în perioadele cu umiditate crescută, precum dimineața și seara.
Limaxul spaniol preferă zonele perturbate de activitatea umană, dar se adaptează foarte bine chiar și în mediile naturale. Specia are un ciclu anual de viață. Adulții sunt prezenți în timpul verii și, ulterior, în general, mor toamna târziu. Fiecare limax adult depune până la 400 ouă în sol. Limaxul spaniol este o specie hermafrodită, adică are capacitatea de a se autofecunda, ceea ce înseamnă că un singur exemplar poate începe singur o nouă populație de limacși.
Exemplarele tinere eclozează în același an și rezistă de-a lungul iernii. Primăvara devreme aceștia pot provoca primele pagube, dar hrănirea și mobilitatea maximă are loc în timpul verii. La sfârșitul verii, aceștia ajung la maturitate sexuala si se pot reproduce.
Limaxul spaniol – de unde provine
Limaxul spaniol își are denumirea locului de unde provine, și anume Peninsula Iberică. Este o specie extrem de invazivă și s-a răspândit foarte rapid aproape în toată Europa, în ultimii 30 de ani, prin intermediul comerțului de plante, sub formă de ouă, îngropate în pământul din ghivecele acestora. La sfârșitul deceniului trecut, limaxul spaniol s-a aflat pe lista de dezbateri a Agentiei Europene de Mediu, ca fiind una din problemele grave ale Terrei, deoarece constituia o amenințare de temut la adresa ecosistemului.
Limaxul spaniol a devenit o problemă atât în locurile în care a fost introdus accidental, cât și unde este nativ. El ocupă aceeași nișă ecologică cu ceilalți limacși dar adaptarea la un mediu mai uscat, unde alte specii nu rezistă, l-a făcut să devină o problemă. Recent s-a observat și o încrucișare a speciei invazive cu specia indigenă de Arion ater iar descendenții rezultați sunt mult mai rezistenți la îngheț în regiunile nordice.
Limaxul spaniol – ce culturi atacă
Limaxul ucigaș este considerat un dăunător horticol pentru că preferă culturile de legume și de fructe. Atacă și rapița sau alte culturi de câmp unde ajunge și găsește mediu propice să se instaleze.
Cele mai mari pagube pe care le face acest melc fără cochilie sunt la nivelul frunzelor și tulpinilor. Sunt pierdute în totalitate plantele tinere la care limaxul spaniol le mănâncă vârful de creștere.
Odată ajuns în cultură, acest limax face recolta dificil de valorificat. Mucusul pe care îl lasă în urmă și fecalele sunt aspecte peste care cumpărătorii de fructe și de legume nu pot trece.
Foarte afectate de Limaxul spaniol sunt și grădinile de legume.
Limaxul spaniol – prevenire și control
Prevenirea apariției limaxului spaniol în cultură sau în grădină este extrem de dificilă, la fel ca și controlul populației din acest tip de melc fără cochilie. Culturile agricole pot fi protejate prin instalarea unor garduri speciale ce previn intrarea limacșilor adulți. Se recomandă colectarea manuală a acestora pentru a preveni înmulțirea.
În cazul puietului de limax spaniol se recomandă prelucrarea temeinică a solului. De asemenea, puii de ”limax ucigaș” au prădători naturali – gândaci mai mari, păsări, nematozi.
Limaxul spaniol, imun la orice metode de combatere?
Localnicii unde atacurile melcilor fără cochilie au fost masive spun că deși au folosit mai multe metode de combatere, care în anii trecuți au reușit să stăvilească invazia limacșilor, se dovedesc inutile în acest an.
