Constantin Mihalache, fermier: ”Oamenii țipă în gura mare și spun că noi suntem beneficiari de subvenții și se întreabă de ce mai cerem despăgubiri”
Daniel Befu -
Constantin Mihalache, alături de soția sa lucrează în județul Călărași 1750 ha pe două firme, cea mai cunoscută dintre acestea fiind Agromec Vlad Țepeș. Ultimii ani au reprezentat pentru fermier un motiv serios de cumpănire privitor la direcția strategică pe care să o abordeze, pentru a rămâne performant și pe mai departe.
Producătorul e frământat într-un mod cât se poate de autentic, de noul context climatic. ”Sunt o groază de provocări legate de schimbările climatice, la care sincer să fiu, îmi ieste mai greu să fac față. În primul rând nu mai avem moment optim pentru semănat. Nu mai știm perioada optimă pentru semănat atât la culturile de toamnă, cât și la culturile de primăvară, după cum bine vedeți. Să se manifeste ca în primăvara asta, ar fi plăcut, însă să se manifeste cum a fost acum doi ani, în 2018 și 2019, chiar și în 2020, e tare neplăcut”, își exprimă preocuparea acesta.
Ca la orice fermier care are suficient de multă experiență profesională în spate, și la Mihalache Constantin regăsim o nostalgie a ultimilor ani normali pentru zona în care activează. ”Vorbim de 2008, vorbim de 2009, când schimbările climatice erau la început. Pe atunci aveam o perioadă optimă când puteam să intrăm la semănat. Știam că din, hai să zicem, 30 septembrie și până pe 20 octombrie se semăna grâu. Acum practic nu știm efectiv când să semănăm grâul, în așa fel încât să iasă cu bine din iarnă. Dar nici iarna nu știm când e în realitate. Vedem că luna decembrie pică în martie. Nu știi în practică ce și cum să faci, încât plantele să aibă o stare normală de dezvoltare în momentul în care vremea se încălzește”, își amintește fermierul.
Înghețurile târzii, la fel de periculoase ca seceta
Ce îl îngrijorează e că din cauza impredictibilității fenomenelor naturale, nu știe cu să reacționeze de o manieră care să elimine total noile riscuri.
”Nu putem. Suntem bulversați. Nu știm practic când să semănăm, în așa fel încât plantele la ieșirea din iarnă să nu fie nici foarte dezvoltate, nici aproape neînfrățite. Schimbările climatice se văd tot mai pregnant de 4-5 ani de zile. În perioada 19 martie-1 aprilie am avut probleme pe care nu le-am avut toată iarna, cu viscol, cu ger, așa cum a fost cazul anul trecut. Gerul puternic a fost cauza principală a calamității, pe lângă secetă. Anul trecut plantele au fost foarte dezvoltate la ieșirea din iarnă. Nu mai aveau zaharuri. Erau pline de suc celular și în momentul în care a venit frigul, care a ajuns la -14° C și care a fost amplificat și de vânt, s-a întâmplat ce s-a întâmplat. S-au deshidratat plantele și procesul fiziologic a încetat. Și din cauza asta și mai ales din cauza secetei, plantele au murit”, a subliniat fermierul.
Acesta spune că vorbim de culturile de toamnă: orz, grâu, rapiță și chiar mazăre de toamnă. ”Doar la culturile de toamnă am pierdut peste 2 milioane de euro în 2020, asta la nivelul prețului de cost, nu la ce-aș fi putut eu să câștig. Anul trecut am avut înființate din toamna anului 2019 vreo 1200 ha de culturi de toamnă. În primăvara anului 2020 am reînsămânțat întreaga suprafață cu culturi de primăvară, respectiv cu porumb, pentru că erbicidasem orzul și grâul din toamnă și n-am putut semăna floarea soarelui. A mai însemnat încă o pierdere de aproximativ 150.000 euro numai în sămânța pe care am semănat-o. De-aici în colo absolul toate. Am vrut să ating mai mult procesele tehnice cu care ne confruntăm: perioada de semănat, perioada de erbicidat, perioadele de fertilizare, care reprezintă etape cheie în procesul de producție. Suntem practic într-o anarhie totală. Nu știm când să semănăm, nu știm când să tratăm, nu știm când să fertilizăm. Practic suntem debusolați complet, la fel ca și plantele, de altfel”, deplânge starea de fapt.
Producătorul călărășean nu deține un instrument de măsură a pierderilor de producție generate exclusiv de schimbările climatice, deoarece agricultura făcută în anii în care anul avea 4 anotimpuri, diferă radical de agricultura pe care o practică în 2021. ”N-am putea să le cuantificăm, pentru că în trecut se făceau alt gen de agricultură. Până la aderarea la UE vorbeam de producții foarte mici spre mici. Acum discutăm de producții medii de 8-9 t/ha la orz și la grâu. Într-un an normal obținem 12-14 t/ha la porumb. Vorbim de aproximativ 5 t/ha la mazăre, 4,5-5,5 t/ha la rapiță într-un an cu regim pluviometric normal și fără schimbări atât de radicale și bruște de temperatură”, explică Constantin Mihalache.
În viitor va iriga 80% din suprafață
E conștient că una din armele cu care poate contracara într-o măsură semnificativă schimbările climei sunt investițiile inteligente. ”Sunt membru într-un OUAI, organizație care a câștigat un proiect de 3 milioane de euro, pe 3 ploturi. Practic sunt 3 proiecte câștigate, pe care urmează să le punem în aplicare. Sursa de apă este Dunărea, prin lacul Gălățui și de acolo prin stația de pompare de la Mihai Viteazu, apa va veni pe un canal principal care ajunge aproape până la Fetești, la fostul popas Dropia. Problema este alta, că noi suntem cu un pas înaintea ANIF-ului. Noi o să terminăm canalele, iar infrastructura mare care ține de ei, n-o să fie gata. Și atunci să vedeți nebuloasă. Noi suntem în fază avansată pe primul plot. În maxim o lună începem reamenajarea, ei probabil sunt în faza de DALI. Nici nu știu dacă au publicat pentru achiziție întocmirea DALI-ului. Oamenii din afara agriculturii asta nu înțeleg. Oamenii țipă în gura mare și spun că noi suntem beneficiari de subvenții și se întreabă de ce mai cerem despăgubiri. Problema este că dacă în statul român se făcea un mediu bun, propice pentru afaceri, probabil că niciodată nu întindeam mâna la stat, ca să ne dea bani”. spune fermieri.
Dar, completează el, atâta timp cât societățile de asigurare fac ce vor, ANIF-ul de 30 de ani nu e în stare să-și facă partea lui și sunt o groază de indivizi angajați acolo, a căror primă întrebare când își încep programul de lucru este: «Azi tăiem frunză la câini, dar cum o tăiem, pe lung sau pe lat?», e normal ca noi, fermierii, să cerem socoteală statului pentru impactul lipsei de investiții și politici publice coerente, care să ne protejeze de efectele secetei.
”La modul realist, noi OUAI-ul, sperăm ca în 2022, spre sfârșit de an să terminăm refacerea pe bani europeni a acestor canale secundare. ANIF-ul cred că mai devreme de 2024-2025 va reuși. Dacă totul se rezolvă, o să pot iriga aprocimativ 80% din suprafața agricolă. Restul e pe altă comună și n-am reușit să capacităm în așa fel fermierii, încât să își unească forțele. În momentul când voi da drumul la irigații, vreau să fac 3 culturi în 2 ani, dar nu vă spun ce. Pentru moment e secret profesional”, privește înspre viitor cultivatorul.
