• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • agrointel.ro
  • Ştiri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Agribusiness
  • Anunțuri
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Mihai Schita, fermier cu stație de biogaz: ”Nu e o investiție ușoară. La biogaz cheltuielile de mentenanță sunt de 40%”

    Daniel Befu -

    Stația de biogaz devine o investiție strategică în contextul actual al războiului energetic. În România există mai multe exploatații agricole care au investit milioane de euro în stații de biogaz, iar la acest moment,

    Mihai Schita (48 ani) este unul dintre puținii producători agricoli români care s-a înhămat la o investiție, vizionară pentru acel moment, într-o stație de biogaz, care e amplasată la Ardud, în județul Satu Mare. Asta se întâmpla în urmă cu 8 ani. Costul unității de generare a electricității a fost de 6 milioane euro și este a patra cea mai mare stație de biogaz din biomasă de pe teritoriul României, cu o capacitate instalată de 1,5 MW.

    Mihai Schita este unul dintre puținii producători agricoli români care s-a înhămat la o investiție într-o stație de biogaz

    Bilanțul financiar după primii 7 ani de exploatare a stației de biogaz aparținând grupului Schwab Agro Prod SRL este unul negativ, însă Mihai Schita a compensat pierderile financiare generate de stația de biogaz din veniturile generate de restul liniilor de business ale familiei. Este vorba de o fermă de cultură mare de 3.000 ha, căreia i se adaugă o podgorie de 205 ha și o unitate de vinificație, vinurile care ies din crama Rătești fiind exportate pe mai multe meridiane.

    În cadrul unui interviu acordat pentru Agrointeligența – AGROINTEL.RO, Mihai Schita explică dificultățile întâmpinate în urma deciziei sale de a investi în proiectul stației de biogaz, însă totodată subliniază potențialul enorm pentru țara noastră al acestui tip de energie regenerabilă.

    Agrointeligența: Când ați decis să investiți în biogaz și de ce sincope v-ați lovit pe parcurs?

    Mihai Schita: Din 2014 sau 2015 cred că am început să producem biogaz într-un cadru, cel puțin până la momentul actual, total nefavorabil, atât din punct din vedere al legislației, cât și al susținerii de către autorități a celor care vor să dezvolte astfel de proiecte. Sensibilitatea pentru a avea o producție de electricitate din biogaz e foarte, foarte limitată, deși suntem totuși o țară agricolă și avem un potențial imens pentru dezvoltare de astfel de investiții. Pe biogaz avem doar câțiva MW funcționali pe țară. Noi am fost băgați în aceeași oală cu tot segmentul de energie regenerabilă și nu a mai contat ce tip de energie regenerabilă și ce productivitate poți avea și ce stabilitate poți să generezi. Din cauza lipsei de rentabilitate, toți ne-am reorientat în această perioadă dinspre culturile energetice, încercând să găsim forme alternative de substrat, pe care stația să le transforme în biogaz.

    Agrointeligența: Care sunt particularitățile care fac valoroasă această sursă de energie regenerabilă?

    Mihai Schita: Chiar dacă eu am o capacitate limitată, de doar 1,5 MW oră, eu pot să bag în bandă toți cei 1,5 MW după un grafic orar precis, fiindcă am stabilitate în producție. Am predictibilitate în ceea ce privește cantitățile de energie pe care le injectez în rețea, spre deosebire de eoliene și fotovoltaice, a căror producție fluctuează în funcție de vânt și soare, dar și sezonier. Când vine perioada de iarnă, ai undeva la 3-4 luni de zile sau cinci luni de zile când parcurile fotovoltaice funcționează la randament mult diminuat. Un alt aspect deloc de neglijat e că noi luăm curentul fotovoltaic și pe cel nuclear din Dobrogea și-l aducem în Satu-Mare și în restul țării. Avem fluxuri masive de energie transportate pe distanțe întregi. Stabilitatea unui sistem nu e să cumulezi capacitatea de producție într-o anumită zonă, ci să ai o distribuție coerentă cu încărcătură în tot sistemul energetic. Iar biogazul poate să ofere o distribuție uniformă la nivel național, dat fiind că amplasarea instalațiilor de biogaz nu depinde, ca la eoliene sau fotovoltaice, de hărți ale vânturilor sau hărți solare.

    Stații de biogaz poți avea oriunde în mediul rural, atâta timp cât în proximitate ai o fermă vegetală, animală sau o sursă de deșeuri biodegradabile. Energia produsă din biogaz este una dintre cele mai curate și cu adevărat verzi forme de energie, pentru că la final biomasa ce rezultă din instalația de biogaz ajunge ca fertilizant natural în câmp. Faceți calculul celor câteva zeci de mii de tone de îngrășăminte chimice pe care nu mai trebuie să le aducem ca aport în sol pe o perioadă de 25 de ani, perioada de funcționare a unei stații de biogaz. Practic este un proces integrat care generează atât energie, cât și biomasă. Investind în stații de biogaz nu sunt probleme de mediu, pentru că sunt tehnologii în cadrul cărora tot ce este fracție biodegradabilă din deșeuri în țara asta, poate fi folosit cu succes în stațiile de biogaz. La final, pe lângă energia electrică se pompează în rețea, ce rezultă din procesul de producție ajunge în câmp. Fertilizăm natural, nu încărcăm solul și pânza freatică cu îngrășăminte chimice și mai avem o componentă – energia termică – pentru că acest grup de generare, produce energie termică în proporție de 1 la 1. De exemplu, eu energia termică o folosesc în niște sere de 0,7 ha și la uscat de cereale. Astfel îmi reduc considerabil costurile cu gazul metan. Energia termică e «for free». Acum intenționez să dublez suprafața serelor ca să pot folosi întreaga cantitate de energie termică generată, fiindcă altfel o eliberez în natură. Concluzionând, avantajele instalațiilor de biogaz sunt imense.

    Agrointeligența: Suma plusurilor pe care le enumerați sună prea frumos și totuși, stații de biogaz sunt puține la nivel național. De ce?

    Mihai Schita: Fiindcă nu e o investiție ușoară. Credeți-mă că în biogaz se muncește 24 din 24 de ore, 365 de zile din 365 cu mentenanța și operarea. Pentru că acolo nu e ca la alte tipuri de energie regenerabilă, unde am instalat panourile fotovoltaice, am cheltuieli de mentenanță de 10% și am terminat povestea. La biogaz cheltuielile de mentenanță sunt de 40%. Într-o stație de biogaz trebuie să faci treabă day by day, să alimentezi, să supraveghezi, să asiguri un flux de intrări și ieșiri, să îți asiguri stocuri. La biogaz vorbim de costuri cu materia primă, fie că o produci sau o cumperi. Dacă ai un cost mediu de 35-45 de euro cu materia primă necesară obținerii unui MW, ai cheltuieli de mentenanță de alți 40-50 de euro/MW și dacă ai și credit bancar cu costurile aferente finanțării, imaginați-vă că ești pe minus. Asta deoarece Guvernul a schimbat cadrul legislativ în 2013-2014, în plin proces de dezvoltare a segmentului de energii regenerabile. De aceea avem o grămadă de procese la Curtea Europeană cu statul român, inițiate de investitorii care au derulat proiecte, după care li s-au tăiat certificatele verzi și consecințele pentru ei au fost unele nefaste. Modificarea de legislație din 2014 ne-a afectat profund, fiindcă noi investiția în biogaz de la Schwab Agro Prod am început-o în 2013 și eram la jumătatea drumului cu proiectul.

    Ce s-a întâmplat a fost ceva tipic românesc și tragic totodată. Noi suntem de-a dreptul unici. Abia acum vedem «roadele» pe care le culegem urmare a acelei modificări legislative. S-au blocat toate investițiile pe segmentul de energie regenerabilă, după ce în anii anteriori acelei modificări brutale de legislație, s-au dezvoltat câteva mii de MW și aici vorbesc de tot spectrul de energie regenerabilă: fotovoltaică, eoliană, biogaz, geotermală, etc. Nu știu dacă mai țineți minte, dar când Guvernul Ponta a modificat legislația s-au blocat toate investițiile pe energie regenerabilă, investitorii s-au retras din România și am stat 7 ani de zile fără să facem mai nimic. Ba mai mult, am măcelărit producătorii de energie. În contextul în care am avut o legislație neclară, am scos pe piață certificate cu nemiluita, încât am ajuns să vindem MW-ul de energie pe 1 leu, ca să putem să ne încasăm contravaloarea certificatelor verzi, pentru că certificatele verzi erau în legislație cu un preț fix și nu puteau să fie comercializate la alte valori. Cadrul legal a generat o mizerie în așa fel încât a trebuit să facem discounturi masive la vânzarea de energie, ca cel cu care ai contract să-ți plătească și valoarea certificatelor.

    Agrointeligența: Mai exact, ce s-a întâmplat?

    Mihai Schita: În timpul procesului investițional, la noi, ca la mulți alții, a venit statul și prin modificarea de legislație, anumitor segmente le-a redus nivelul de certificate verzi. Însă ce a făcut cel mai tragic și mai dur? Au redus valoarea certificatului verde de la 43 sau 45 euro, la 29 de euro, sau ceva de genul acesta și totodată au redus termenul de valabilitate al certificatelor verzi, pentru că era un excedent pe piață și ca să se piardă certificatele verzi și să nu scoată statul bani din buzunar, au creat acest artificiu. Asta au făcut ei la nivel de 2014. Prin măsura asta au blocat pe cei care semnaseră investiții și au măcelărit domeniul regenerabilelor. Mulți din zona asta au mers atunci în cap.

    Agrointeligența: Ce motivație ar fi putut avea autoritățile ca să ia astfel de măsuri?

    Mihai Schita: Motivul modificărilor legislative efectuate de Guvernul de stânga de atunci, a fost ca să nu se mărească prețul la energie pentru populație și industrie. Însă prin acele măsuri, un segment de producție s-a pus în standby timp de 7 ani și nici acum nu se întâmplă mare lucru pe regenerabile. Practic ne-au pus în gura băieților deștepți din energie, pe toți cei care suntem producători de energii regenerabile, fiindcă marii câștigători ai acelor schimbări de legislație au fost băieții deștepți din energie, care importau energie la greu și făceau jocurile. Din 2014 încoace ne-am tot lălăit și ne-am dat cu cărămida în piept că avem un procent semnificativ de energie hidro. Ei, dar hidro are perioadă discontinuă de funcționare pe parcursul unui an. Tu nu ești predictibil. În câțiva ani de zile vor dispărea și fosilii. Vedem cum 7 ani de zile efectiv s-a stagnat în ceea ce privește zona investițională pe regenerabile. Dacă stagnarea existentă în materie de capacități de producție continuă, România nu va reuși să-și îndeplinească cota în cadrul UE și nici să-și creeze un sistem energetic care să fie independent, în contextul în care ne-am trezit deodată că trebuie să instalăm capacități de 7 GW până în 2030, ca să ne atingem cota de electricitate din energie regenerabilă pe care ne-a impus-o UE, după ce, culmea, timp de 7 ani n-am făcut nimic, dar nimic, ca să redinamizăm segmentul energiilor regenerabile. Lucrurile sunt puțin tragice, pentru ca sunt milioane de oameni care suferă astăzi pentru iresponsabilitatea decidenților din ultimii 7-8 ani de zile.

    Dacă tu n-ai capacități de producție suficiente, în contextul în care tu consumi și 9000 MW pe zi, normal că ești dependent de importuri. Există totuși și un motiv de optimism. Recent am ajuns să facem liberalizare, am ajuns să facem interconectare. De când s-a interconectat piața începând aprilie 2021, totul e o bursă, în care cotația se bazează pe cerere și ofertă. În condițiile în care astăzi, MW de energie electrică a crescut, tendința este clară, fără echivoc, începe să facă sens o astfel de investiție. Dar să duci o instalație de biogaz în spate pe pierdere timp de 6-7 ani, este vina unui sistem statal disfuncțional. Este inadmisibil. Vă dau doar exemplul Bulgariei, din proximitatea noastră imediată. În Bulgaria un MW de energie produs din biogaz, prețul garantat de stat al MW de energie pentru o sursă de energie regenerabilă identică cu ceea ce fac eu pe biogaz, este de 223 de euro. Asta dintotdeauna, de când au început să aplice schema de sprijin a producătorilor. Iar noi am ajuns să avem sub 100 euro/MW prețul cumulat al energiei și al certificatelor verzi. Asta pentru că energia ajunsese să se vândă cu 1 leu/MW și practic valoarea ei era doar suma certificatelor verzi, care era de 85 euro/MW. Practic operatorii bulgari de biogaz au ajuns să primească o dată și încă 20% în plus față de încasările unui operator român.

    Agrointeligența: Cât timp ați operat stația de biogaz pe profit, câți ani pe zero și în câți ați fost pe pierdere?

    Mihai Schita: Toți anii am mers pe minus.

    Agrointeligența: Ați susținut activitatea stației de biogaz din restul business-ului?

    Mihai Schita: Da, din restul ramurilor de business pe care le am la nivel de companie. În ce privește nivelul pierderilor, sunt foarte relative lucrurile. În momentul în care vezi că pierzi an după an, încerci să-ți optimizezi cheltuielile. Dacă vezi că generezi un minus cu atât mai mare, cu cât operezi mai mult, atunci încerci să reduci turația. De aceea stația de biogaz n-a fost «fully operational», pentru că nu am fi reușit să facem față pierderilor. Am fi cheltuit foarte mult, stăteam cu foarte mulți bani blocați și pierderile de mentenanță și de operare ar fi fost «huge». Dar sunt cifre interesante. E vorba de pierderi cumulate de multe milioane de euro. Dacă investiția a costat 5,2 milioane euro plus TVA, cel puțin o sumă similară s-a mai pierdut în cei șapte ani de operare. Dar asta este istorie. Acum lucrurile sunt un pic diferite, în momentul în care ești interconectat cu piața europeană și ai la dispoziție un sistem PZU (n.r. Piața pentru Ziua Următoare). În condițiile în care ai o bursă, lucrurile sunt mai așezate. Există o piață spot a certificatelor verzi mult mai bine organizată, de unde toți furnizorii de energie electrică sunt obligați să achiziționeze 50% din certificate. Azi pot spune că există potențialul unui business cu stații de biogaz. Ai predictibilitate, iar cotațiile energiei din orele de vârf de sarcină sunt de peste 200 euro/MW în medie. Însă ca să ajungem la acest moment, a trebuit să traversăm perioada asta de pionierat, cu toate bâjbâielile autorităților și cu toate idioțeniile și stupizeniile care au existat de la momentul în care s-a deschis perspectiva energiilor regenerabile.

    Agrointeligența: Cât de flexibilă e o stație de biogaz în a porni-opri producția de electricitate? Știm că atât eolienele, cât și fotovoltaicele injectează curent electric în rețea în mod inconstant.

    Mihai Schita: Aici lucrurile sunt foarte clare. La o stație de biogaz pregătirea pentru o pornire durează minim o oră, capacitatea de înmagazinare trebuie să-ți asigure o funcționalitate de cel puțin 18 h, însă alimentarea e un proces continuu, care vine din spate. O stație de biogaz poți să o oprești pe timp de noapte, dacă nu vrei să mergi în flux continuu, dar dacă vrei să ai un randament ce tinde spre 100% și să optimizezi prețul de producție, ești obligat să mergi pe «full» capacitate. Tu ai acces print-un click distanță la PZU și decizi când pui stația de biogaz în funcțiune, fiindcă știi exact, pe baza unui istoric, când sunt orele de vârf de consum. Ele sunt dimineața și seara. După acel istoric știi și care sunt consumurile aproximative. Asta îți permite să pompezi energia în rețea la momentul pe care-l dorești, adică când cotația energiei tranzacționate are cel mai ridicat preț. Asta e diferența crucială față de solar și eolian, faptul că noi, producătorii de biogaz avem predictibilitate de 99,9% pe cantitatea de energie pe care o livrăm în rețea, dar și pe momentele de timp când pompăm această energie.

    De aceea țările avansate din Occident dau o importanță tot mai crescută biogazului. În Germania sunt peste 20.000 de stații de biogaz. Faceți o comparație cu România, unde suntem în jur de 30. Până și în Ungaria sunt de ordinul sutelor, ca să nu menționez Cehia, Slovacia, Polonia sau Austria, unde acest segment are o cotă importantă pe piața de energie regenerabilă din cadrul fiecăreia dintre aceste țări. În România potențialul biogazului este imens, dar atenție! Eu când spun treaba asta nu mă refer doar la stațiile de biogaz de pe lângă segmentul vegetal, care folosesc culturi energetice ca să-și închidă un circuit. Sunt și soluții alternative. Dau un exemplu: deșeuri din agricultură, deșeuri din industria alimentară, după aceea, mergem în zona de mediu unde avem marile probleme ecologice. Prin acea separare a produselor care sunt biodegradabile de cele care se reciclează, fracția biodegradabilă se poate folosi în spații de biogaz. Cine are o fermă de vaci poate să-și facă o stație de biogaz, cine are o fermă de oi sau de pui, la fel. Poți să te legi de orice. Se pot construi și stații de biogaz mici, de 300 -500 KW, pentru că nu trebuie să se gândească obligatoriu la investiții de 6 milioane de euro, așa cum am făcut noi, ca să avem o stație de biogaz cu capacitatea de 1,5 MW. Capacitatea României este de ordinul miilor de stații de biogaz de diverse capacități, distribuite aproximativ uniform pe teritoriul național.

    Agrointeligența: Ne pregătim de intrarea într-un ”golden age” al biogazului în România?

    Mihai Schita: Nici pe departe, din păcate. Uitați-vă ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni cu OUG 118/2021, care în forma sa inițială, plecată de la Guvern, propunea supraimpozitarea cu 95% a producătorilor de electricitate, pentru diferența dintre tariful practicat și un anumit plafon stabilit de stat. Ulterior Senatul a redus cuantumul supraimpozitării la 80%, ca în Camera Deputaților, în urma amendamentelor depuse, să fie exceptați de la această supraimpozitare producătorii de electricitate din combustibili fosili, adică gaz, cărbune…și în același Articol II, tot la excepții de la supraimpozitare apar menționate la final, după virgulă și instalațiile de cogenerare. Stația noastră de biogaz din Ardud are de la ANRE licență pentru cogenerare, deci suntem menajați de impactul devastator al acestui OUG.

    Spectrul acestei supraimpozitări draconice ne-a evitat razant de data asta. Ce e și mai dramatic, și pentru mine este de neînțeles, e că tu trebuie să-ți asiguri securitatea energetică ca și stat, dar tu-ți măcelărești din nou producătorii. E ilogic pentru mine. Și așa avem capacități de producție în minus. Importăm energie. De ce mai pui 80% suprataxare pentru producătorul de la intern? De ce să-ți călărești și să-ți măcelărești producătorul autohton? Îl oprimezi și dai în el fiindcă el a avut îndrăzneala și numai el știe cum și-a dus crucea, ca să răzbată, însă dacă un intermediar cumpără din extern energie la un preț de piață care poate este mai mare decât prețul limitat la consumatorul final, statul plătește bani acelui furnizor, ca la rându-i el să-și plătească furnizorul lui extern. Adică exportăm subvenții. E o mare greșeală. Asta este o nuanță extraordinar de sensibilă și gravă, în opinia mea. Nu investitorul, cel care și-a cheltuit banul construind o unitate de producție, este vinovatul pentru situația creată. Producătorul a tras întotdeauna paiul cel scurt.

    Agrointeligența: Care ar fi soluția pentru ieșirea la liman?

    Mihai Schita: În ce mă privește, ca investitor într-o stație de biogaz, după 6 milioane de euro investite și încă pe-atâtea pierdute în decursul anilor, e firesc să sper că voi intra, în sfârșit, pe profit. Nu mai vreau incertitudine și emoții la fiecare piesă de legislație născocită de decidenți. De data asta am scăpat, la mustață, de consecințele nefaste ale OUG 118. Însă sunt om de afaceri și caut profitul, nu personaj de thriller, ca să vânez senzații tari. Vreau să văd că se naște o viziune a statului român în privința electricității din biogaz. Este o nișă atât de subreprezentată față de potențial, încât ar trebui ca administrația centrală să aibă o politică pe termen lung de susținere a domeniului, dat fiind specificul de putere agrară al României și totodată de importanța pe care biogazul o poate avea în mixul energetic regenerabil, prin predictibilitatea și stabilitatea producției.


    Te-ar mai putea interesa

    Document oficial APIA: Subvențiile pe suprafață și cap de animal care se plătesc în acest an Toți mistreții vor fi împușcați! Județul unde s-a luat decizia de urgență! Șerbetul de zahăr pentru hrănirea albinelor: preparare, administrare

    Ultimele știri

    Daniel Buda a fost reales vicepreședinte al Comisiei de Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European Oferte de la BASF. Pachete de fungicide pentru o protecție completă a culturilor Cum a reușit Călin Muscă să evite la mustață impactul dur al scumpirii gazului și electricității