Verdictul fermierului Viorel Marocico, la 3 ani după ce a făcut rocada între vaca de lapte și vaca de carne
Daniel Befu -
Fermierul Viorel Marocico, din comuna Dângeni, județul Botoșani, s-a decis în urmă cu trei ani să facă o schimbare radicală în ferma sa, făcând switch-ul între vaca de lapte și vaca de carne. A optat pentru Angus importat din Irlanda. Acesta face o evaluare de etapă a deciziei sale și nu regretă nici o secundă altegerea făcută.
Viorel Marocico, în calitatea sa de președinte al Asociației Bovilact, care reprezintă interesele crescătorilor de vaci de lapte botoșăneni, cunoaște în profunzime toate problemele cu care se confruntă branșa sa. Hârșâit într-o luptă de gherilă purtată timp de aproape un deceniu și jumătate pentru obținerea unui preț corect pentru litrul de lapte oferit producătorilor, fermierul a capitulat într-un final, spunând ”stop joc”, în contextul în care a constatat că munca sa de peste an devenise neeconomică. Privind în urmă la decizia luată, nu o regretă nici o secundă, deși nici noua alegere vine la pachet cu provocările ei.
”Vaca de carne are un cost mai mic și vă dați seama că noi vindem laptele cu prețul de acum 14 ani. E același preț pe care-l primeam atunci. Asta în contextul în care în toți acești ani, prețurile la inputurile necesare pentru creșterea vacilor de lapte au crescut cu 80%. Trecerea dinspre vaca de lapte spre cea de carne e ușoară. Problema e că la vaca de carne nu prea avem unde vinde produșii. La început toată lumea a zis: «vai de mine, vaca de carne e cheia spre profit», dar în momentul de față nu-ți dă nimeni mai mult de 16 lei pe kilogramul de carne în carcasă”, explică crescătorul. ”Prețul minim corect ar fi în jur de 20 lei/kg, mai ales dacă se ține cont și de calitatea cărnii de Angus, însă pe cei din abatoare, care taie, nu îi interesează. E o chestiune generală la toate abatoarele din Botoșani. Poate că în stabilirea unui preț mai bun contează și dimensiunea fermei. Noi deocamdată, fiind la început, nu putem asigura un număr mare de animale la abatorizare și încă suntem în formare”, completează acesta.
Totuși, Angusul are și o componentă care îi asigură o sursă de venit mai ancorată în realități. ”Fiind rasă curată, vindem material de reproducție. Eu având și animale de elită, toate cu pedigree, încerc să le valorific la reproducție, ca să mă dezvolt eu. Numai masculii care nu corespund, doar pe aceia îi dau la abator”, admite Viorel Marocico.
Avantajele creșterii Angusului
În ciuda veșnicei probleme a lipsei unei piețe de desfacere pentru producători, Angusul clar vine cu o serie de avantaje de necontestat. ”Balanța pozitivă o scoatem din randament, din faptul că valorifică foarte bine hrana și nu consumă multe concentrate, ca să obținem sporul pe kilogram pe care-l facem. Ele valorifică foarte bine grosierele și trăiesc cu bani mai puțini, din cauza consumului mai redus de concentrate. Kilogramul de spor îl faci mult mai ușor, adică nu e așa costisitor. Practic, eu ies cu 50% mai ieftin decât vacile care nu sunt crescute în regim liber și asta mă avantajează. Sunt animale foarte rezistente, nu sunt probleme la fătare, datorită faptului că aceste animale sunt în stabulație liberă și e greu, în timp ce la alte rase, de pildă la Charolaise, apar complicații la fătare. Aici nu avem probleme, pentru că vițeii sunt foarte mici, de 20 kg, până în 25 kg și ăsta-i un avantaj. Ele fată singure, vițelul se ridică, pleacă mai departe, deci e un avantaj. Asta nu e doar din ce-am citit, când m-am documentat înainte de a achiziționa lotul de genetică irlandeză, ci și din ce-am putut vedea în acești 3 ani, de când le am. Totodată vacile sunt crescute liber, ceea ce înseamnă că, în contextul deficitului forței de muncă și al majorării salariilor, vacile Angus au nevoie de forță de muncă mai puțină”, explică fermierul cumulul de avantaje care l-au determinat să opteze pentru Angus.
În urmă cu 3 ani, Viorel Marocico a importat un nucleu de 36 capete de Angus din Irlanda, plătind 2.400 euro per cap de animal. Taurul de prăsilă l-a achiziționat din Germania. Prin reproducție, în 3 ani, a ajuns la un efectiv de 159 capete. În paralel mai deține și o mică fracție din vechiul efectiv de vaci de lapte, la care crede că va renunța. ”Mai am 37 de capete de vaci de lapte, pe care cred că în toamna asta o să le lichidez și pe ele”, declară producătorul.
Orice fermă de vaci are nevoie să aibă în spate o fermă vegetală
În paralel, Viorel Marocico deține și o componentă vegetală de 289 ha, dintre care 160 ha sunt reprezentate de pășuni, iar restul de cultură mare. Mixul celor două, asigură întregul necesar nutrițional al animalelor, ferma fiind practic un sistem aproape închis, autosustenabil.
”O vacă Angus consumă în jur de 25-30 kg de masă verde pe zi și în jur de 20-25 kg de porumb siloz. Le dau minerale: calciu, sare, în rest nu le dau nimic. În mod normal e nevoie de în jur de 60-70 ari de teren per vacă. Aș spune însă că pășunea suportă și 2 vaci/ha, în contextul în care eu le fac suplimentare cu porumb siloz. Eu le dau porumb siloz și vară și iarnă. Ele pleacă la pășune, dar când simt nevoia, revin de pe pășune, consumă acel siloz și pleacă înapoi. De aceea, pentru independență, pe lângă ferma de îngrășare de carne e bine să mai ai și partea de vegetal. Spre exemplu, eu am recoltat porumb pentru boabe pe care îl vând, că avem prețuri bunișoare anul ăsta și anul trecut, iar cocenii care rămân îi consum cu aceste animale. Le valorifică în procent de 70%. Iar pe cultura de grâu, paiele care rezultă le folosim ca așternut iarna. Nu pot să spun cum e la celelalte rase, însă toate subprodusele care rămân de la ferma vegetală se valorifică prin această fermă de Angus”, explică Viorel Marocico.
În prezent fermierul are un efectiv total de 230 bovine, de carne și de lapte, de toate vârstele, femele și masculi. Emoțional este legat de ambele categorii de vaci, însă din punct de vedere economic nu își permite sentimentalisme. ”Pentru mine atât vacile de lapte, cât și cele de carne îmi dau aceeași plăcere în a le crește. Însă neavând forță de muncă și dată fiind situația prețurilor din piață, am renunțat la vaca de lapte. Dar vedeți că de 3 ani, încă mai țin și din ele. Astelalte, de carne, sunt la fel ca și celelalte, doar că trăiesc mai liber și nu se mulg. Eu trăiesc pe lângă vacă, pentru că așa am crescut de mic și așa vreau, să continui cu vaca, chiar dacă înainte a fost vaca de lapte și acum e vaca de carne”, conchide fermierul.
