Ionuț Olteanu solicită autorităților să trateze horticultura ca pe o ramură a agriculturii cu drepturi egale!
Daniel Befu -
Omul de afaceri Ionuț Olteanu, cel mai mare proprietar de pepiniere de plante ornamentale din România, a căror suprafață însumată este de 100 ha, solicită statului să analizeze absența totală a unor forme specifice de sprijin a domeniului. Cel mai solid argument în favoarea solicitării sale de a încuraja producția autohtonă, e deficitul comercial cronic generat de importul anual al unor cantități uriașe de plante, în condițiile în care România nu exportă aproape deloc.
Dintre ramurile horticulturii, în mod cât se poate de oficial, Cenușăreasa e reprezentată de ”plantele ornamentale”. E un domeniu în care se lucrează cu lăstari, semințe, pământ, fertilizanți, pesticide, irigații, în spații libere sau protejate, cu lucrători care poartă cizme, mănuși și unelte specifice agriculturii, cu tractoare și echipamente similare sau asemănătoare celor din restul agriculturii. Mai mult, însuși statul român admite oficial că ”plantele ornamentale” sunt parte a agriculturii, prin subvenția pe suprafață oferită și prin deducerea într-un anumit cuantum a accizei la motorină. Întocmai ca în cultura mare, ca la livezi, culturi legumicole etc. Din nefericire, cam aici se încheie ajutorul oferit de stat antreprenorilor din domeniul plantelor ornamentale. Puțini știu, dar a accesa fonduri europene prin AFIR ca proprietar de pepinieră horticolă e atât de limitativ, încât practic liniile de finanțare, puține și firave care există teoretic, practic nu pot fi accesate decât de un procent infim dintre horticultorii, oricum prea puțini ca număr, care cresc plante ornamentale. O serie de producători de top la nivel național, ale căror nume sunt consacrate în branșă, atenționează asupra absurdului situației și speră în identificarea unor măsuri reparatorii care să vină dinspre Guvern, pentru includerea lor, de facto ”în rândul” actorilor din agricultură.
Ionuț Olteanu, fondatorul Eco Horticultura, este cea mai cunoscută voce din sectorul de pepiniere horticole cu caracter ornamental din România și, în calitatea sa de producător, trage un semnal de alarmă privitor la subiectul delicat al lipsei de sprijin pentru acest sector agricol.
”În primul rând e nevoie ca statul să ne ajute și să includă pepinierele în programele de finanțare din fonduri europene. Noi n-avem niciun program pe care să-l accesăm în România, ca să producem aici. Noi suntem foarte mari importatori. La nivel de sector, importăm probabil de 50 de milioane de euro și nu exportăm nimic, ceea ce trage în jos mult balanța și deficitul comercial. Materialul săditor trebuie încurajat să fie produs în România din mai multe motive. În primul rând pentru a scădea deficitul acesta nesustenabil și în al doilea rând pentru că sunt mult mai bune plantele crescute la nivel național, deoarece sunt mult mai bine aclimatizate. Dacă am fi susținuți cum a fost susținută Polonia, sau cum au fost susținute Spania și Italia în domeniul acesta, probabil am ajunge și noi cu niște prețuri de producție mult mai mici și atunci toată lumea ar constata în mod direct efectele benefice, deoarece clienții își doresc plante accesibile ca preț, dar deocamdată plantele sunt destul de scumpe”, e pledoaria pe care Ionuț Olteanu o face în acest sens.
În opinia sa, există o serie de linii de accesare fonduri europene și fonduri naționale ce ar trebui să fie accesibile pentru horticultorii care produc plante ornamentale.
”Sunt mai mulți factori de care trebuie ținut cont într-o pepinieră. În primul rând îți trebuie echipamente. În contextul actual, în care forța de muncă este din ce în ce mai puțină și mai scumpă, îți trebuie utilaje. În al doilea rând îți trebuie material săritor, pe care tot de afară îl iei, dar îl iei mic și din mic cum este, noi îl creștem la noi și îi multiplicăm valoarea în interiorul granițelor naționale. În al doilea rând, avem nevoie să putem finanța irigațiile, fără de care nu putem funcționa. Ar fi ideal să ne ajute prin intermediul unor programe europene, dar dacă nu o pot face, măcar să ne ajute cu finanțări pe termen lung, pentru că ciclul de producție este destul de mare. Ca horticultor, înființezi o pepinieră acum și vinzi peste 5-7-10 ani. Guvernul trebuie neapărat să ajute cumva sectorul, pentru că România încă este mult deficitară la acest capitol. Se vorbește în politica europeană de tot mai mult verde, dar nu facem mare lucru în sensul ăsta. Cele două mari direcții ale pepinierelor de acest tip sunt partea de plante ornamentale și partea de silvicultură. De aceea ar trebui susținute nu doar pepinierele ornamentale, ci și pepinierele private din silvicultură, că tot ne-au defrișat cu drujbele toate pădurile de pe munți și în prezent avem un mare deficit de puieți forestieri”, crede Olteanu.
Conform estimărilor antreprenorului bucureștean, piața totală a plantelor ornamentale e una cu potențial enorm, însă din cauza importurilor copleșitoare, potențialul ei este puternic subevaluat.
”Noi suntem câțiva care produc. Piața este undeva la 100 milioane euro la nivel național. Fiecare județ își alocă cel puțin 2 milioane de euro anual pentru plante, aici incluzând și nevoia de verde a orașelor mari. Însă există și o cerere în creștere și în privat. De aceea cred că piața plantelor ornamentale se poate extinde mai ales în privat, dacă statul ar sprijini acest sector. Noi importăm ca netoții flori. Adică cum? În România nu suntem în stare să facem nici măcar flori tăiate? Trebuie neapărat să le aducem din Olanda, care la rândul ei le aduce din țările sărace? În domeniul florilor probabil că piața e mai mare de 50 milioane de euro. Bani care ar putea rămâne în țară. Toate părțile au de câștigat dacă am fi susținuți. Statul român în primul rând, pentru că și-ar reduce un pic din deficitul comercial. În al doilea rând municipalitățile ar avea acces la plante mult mai ieftine. Iar clientul privat ar beneficia la rândul său de plante mai ieftine. Însă cât timp noi dacă ne împrumutăm de la bănci pe termene scurte, nu putem să venim cu niște prețuri bune”, explică Olteanu.
”Pe partea de perdele forestiere nu mai spun. De 30 de ani încercăm să facem ceva în acea direcție. Avem drumurile nefăcute, toate sunt fără perdele forestiere, în opoziție cu Germania, unde pe toate drumurile sunt perdele, nu doar pentru atenuarea fenomenului de viscolire a zăpezii peste covorul asfaltic, ci e un lucru extraordinar și pentru mediu și pentru confortul condusului. România neavând astfel de perdele, chiar avem nevoie de ele. În plus, fiindcă eu sunt și investitor în agricultură, nu pot omite să menționez impactul perdelelor forestiere pentru agricultură, în contextul presiunii tot mai intense a schimbărilor climatice. Dacă la nivel central s-ar decide strategic să se inițieze «marea înverzire națională» noi, ca țară, nu suntem pregătiți. Încă nu avem atâtea pepiniere pe partea de silvic. Când se fac astfel de lucrări de anvergură, ar fi necesar și extrem de important să se dea lucrarea cu totul unui antreprenor, adică nu doar să se facă achiziția materialului săditor, ci și plantarea și întreținerea pe minim un an de zile, de la irigații, la protecția față de potențialele distrugeri provocate de animale etc”, detaliază proprietarul Eco Horticultura.
Concluziile antreprenorului care conduce un grup de firme cu 1000 de angajați și operează cea mai mare suprafață de pepiniere din România sunt că «se poate», dacă există voință și viziune pentru viitor la nivel politic și administrativ. ”Pepinierele de plante ornamentale au fost o cenușăreasă și sunt o cenușăreasă. În domeniul ăsta nu s-au investit fonduri europene, înspre domeniul plantelor ornamentale n-a ajuns niciun fel de bănuț. În Vest există tot felul de programe de subvenționare a motorinei și certificate verzi. Cui are pepinieră îi e foarte bine și foarte mult ajutat, că până la urmă noi vorbim de verde, de viață. Sunt state unde horticultura ornamentală este finanțată prin subvenții mascate, care până la urmă urmei să reflectă în prețul final. De aceea reuşesc ei să vină cu plante mai ieftine decât noi. Și eu produc, am o 100 de hectare la 8 kilometri de centrul Bucureştiului. Sunt singurul care a făcut după revoluție 100 de hectare de pădure la 8 kilometri de inima Capitalei, dar noi încă producem scump, pentru că nu avem parte de niciun fel de finanțare decât cea de la bănci, care este scumpă”, conchide cel mai mare proprietar de pepiniere horticole ornamentale al României.
