Agricultura pe care o fac frații Iliuță își are baza în pasiune și matematică. Când trag linie, abordarea lor se traduce în profit
Daniel Befu -
Familia Iliuță operează una dintre cele mai închegate exploatații vegetale din județul Călărași, în inima Bărăganului. Ferma de 4.700 de hectare și deține spații de stocare de 65.000 de tone. Cel mai important asset al afacerii este ”know-how-ul economic” puternic, care reprezintă cea mai bună asigurare, mai ales în vremuri tulburi, ca cele pe care le trăim.
Claudiu Iliuță (30 ani) e unul din exemplele de succes ale transferului de management dinspre fermierii seniori înspre generația tânără. Atât el, cât și sora lui Diana (27 ani) au fost luați sub aripa tatălui lor care i-a pregătit treptat pentru preluarea exploatației. ”Tata m-a luat de mic copil pe câmp și mi-a plăcut pur și simplu. Nu am avut de ales, fiindcă de mic, fără să realizez conștient acest lucru, am fost inoculat cu pofta de agricultură”, relatează acesta modul cum, a pornit-o pe acest drum, pe care-l descrie ca fiind o pasiune.
Frații Iliuță au preluat ferma de la tatăl lor, Vasile Iliuță
Încă înainte de absolvirea facultății, timp de 3 ani, Claudiu l-a secondat pe Vasile Iliuță, învățând de la acesta detaliile care fac diferența între profit și pierdere, între un business robust și unul mereu expus variabilelor atât de prezente în agricultură. Ca în orice afacere de familie, ariile de competență acoperite, diferă. Seniorul a absolvit Economia Agrară la ASE, fiind focusat pe coordonatele economice ale fermei, Claudiu a absolvit Agricultura la USAMVB, iar Diana tot la USAMVB, dar Zootehnia. Treptat însă, ramura tânără a preluat integral coordonarea a tot ce înseamnă partea de cultură mare, furnizarea de inputuri și stocarea și comerțul de cereale și oleaginoase. Exploatația familiei Iliuță este și membră a Asociației Forța Fermierilor, structură prin care frații Iliuță se implică pentru rezolvarea problemelor din sectorul agricol național.
În prezent, Claudiu Iliuță are 10 ani de expertiză practică, dintre care 7 ani ca manager independent al fermei de 4.700 ha, distribuite pe raza a 11 localități din județul Călărași, în timp ce Diana Iliuță manageriază activitățile de comerț cu cereale și activitatea celor 3 silozuri din Dragalina, Grădiștea și Floroaica, cu o capacitate de stocare de 65.000 t. Dintre cele 3 centre de depozitare a producțiilor vegetale, una are ieșire la cale ferată, însă în următorii ani va exista un al patrulea punct de lucru, cu acces la infrastructura feroviară, deoarece calea ferată oferă o economie de 40% față de cea rutieră. Totodată, Diana Iliuță are intenția de deschidere și a unui punct de lucru pe malul Dunării, cu capacități de încărcare a barjelor. Practic, spațiul de depozitare de la Dunăre, ar urma să funcționeze ca ”zonă tampon”, în care să se transfere volume de grâne dinspre celelalte 3 depozite, ca operațiune pregătitoare pentru momentele când sunt programate încărcările în barje. Per total, cei doi frați coordonează un conglomerat agricol cu 100 de salariați, dintre care 30 sunt mecanizatori.
În ultimul an calendaristic, business-ul a cunoscut o creștere robustă pe componenta de tranzacții cu cereale și oleaginoase. ”Campania 2021 a fost o adevărată provocare pe sectorul depozitării întrucât am avut o creștere cu aproape 40% a volumului de cereale și oleaginoase, față de anul 2019. Tradus în cifre concrete, e vorba de circa 110.000 t față de 80.000 t rulajul din anul anterior. Din cauza secetei, mi-am permis să nu iau în calcul anul 2020. În continuare vrem să ne autodepășim și să continuăm cu această creștere în fiecare an. Am ales soluția depozitării în silobaguri și vreau să mărturisesc ca este un plan de back-up extrem de eficient din punct de vedere calitativ și economic. Am depozitat 6000 t de porumb în luna septembrie, cu umiditate cuprinsă între 16-22% și am început scoaterea treptata după 5 luni, fără a avea deprecieri calitative. Ba mai mult, porumbul are caracteristicile organoleptice similare unui porumb proaspăt recoltat”, povestește Diana, încântată de rezultatele pe care le-au obținut.
După un an 2020 care a încercat până aproape de limită rezistența la șocuri a fermierilor din S-E țării, inclusiv a fermei familiei Iliuță, au urmat producțiile anului 2021, care au compensat din plin pierderile suferite anterior. În 2020 a obținut 2 t/ha la grâu, 2 t/ha la orz, 2,6 t/ha la rapiță, 3,3 t/ha la floarea soarelui și 7 t/ha la porumb, în timp ce în 2021 a avut producții de 7 t/ha la grâu, 7,5 t/ha la orz, 3,5 t/ha la rapiță, 3,8 t/ha la floarea soarelui și 12 t/ha la porumb. ”Pentru noi anul 2021 a fost cel mai bun an, atât ca producție, cât și ca profit. Dacă facem o medie a veniturilor din 2020, cu cele din 2021, rezultă că au fost 2 ani buni. Așa am calculat-o, pentru a putea privi cu optimism în viitor”, declară Claudiu Iliuță, care e conștient că ani precum 2020 sunt tot mai probabili în viitor și că evoluția spectaculoasă a cotațiilor bursiere pentru speciile vegetale în 2021 a reprezentat doar o ”aliniere de astre” pentru fermierii care au aplicat tehnologia corect și au obținut producțiile scontate.
Pregătire continuă pentru o climă tot mai ostilă
Deși e fermier de Bărăgan, una din cele mai dăruite două zone ale țării, ca fertilitate a solului, zona are parte și de minusuri, care se resimt tot mai acut. ”Ploile sunt din ce în ce mai puține. Când avem nevoie de apă nu e. De aceea, pentru noi și-o ploaie de 5 l/mp e binevenită. Cred că, dacă estimez corect, de când am intrat eu în agricultură, nivelul precipitațiilor s-au diminuat cu 50%”, explică Claudiu Iliuță, care, ca măsuri adaptative, a luat decizia de a se focusa pe reducerea, pe cât posibil, a pierderilor de apă din sol.
”Pe partea de culturi de toamnă suntem pe lucrări minime. Și acum o să vreau să încerc și pentru culturile de primăvară să introduc tehnologia lucrărilor minime. Asta îmi permite să am costurile cât mai mici, însă ceea contează cel mai mult, bineînțeles este apa. Minimum-tillage ne reduce cu cel puțin 50% costurile pe partea de combustibil. Momentan folosim ceva mai multe erbicide, însă va urma un trend de diminuare a cantității de erbicide, pentru că în timp, dacă implementăm tehnologia corect, se diminuează presiunea de buruieni. Și, desigur, nu vreau să omit să menționez, că sistemul minimum-tillage, generează într-un orizont mai lung de timp, acel strat sfânt de humus, care sporește pe termen lung performanțele solului”, completează fermierul.
În urmă cu 2 ani, producătorul agricol a început și un amplu proces de cartare, care până la acest moment a fost realizat pe aproximativ jumătate din sole. ”Suprafețele deja cartate îmi permit să dau îngrășămintele variabil. În primii ani nu se poate spune că facem economii la cantitatea de îngrășăminte aplicate, însă e un element cheie pentru însănătoșirea solelor. Ca exemplu, la culturile de toamnă, înainte dădeam 150 kg de îngrășăminte NPK 18:46:0. După ce am făcut cartare, am venit cu 140 kg ca medie, dar am bucăți de sole pe care am dat și 400 kg/ha și am avut porțiuni unde am dat și 50 kg/ha. Asta mă ajută pe mine ca în câțiva ani să-mi uniformizez suprafețele. E un proces care durează cam 3-4 ani de zile. Deocamdată am doar 2 ani de când am început cartarea și aplicarea variabilă a fertilizanților. S-au văzut niște rezultate, dar nu sunt 100% concludente din punct de vedere științific. O altă adaptare a constat și în acordarea unei atenții mai mari unor specii pe care, cumva, le neglijam înainte. Noi, la nivel de fermă, în trecut nu obișnuiam să acordăm mare atenție culturii de floarea-soarelui. În anii cu stres hidric, am observat însă că floarea a performat considerabil mai bine comparativ cu alte culturi de primăvară. Asta m-a determinat ca în ultimii ani să extind suprafețele alocate. Dacă înainte puneam 50-60 ha de floare, acum pun 400 ha”, declară Claudiu Iliuță.
Un sezon agricol sub zodia precauției totale
Convingerea producătorului agricol e că 2022 trebuie să fie un an al precauției totale, deoarece nimeni nu poate prezice cu certitudine în ce direcție va evolua contextul internațional și pe cale de consecință, atât factorii de cost, câți și cotațiile de vânzare. ”Îndemn fermierii să fie cât mai prudenți, cel puțin anul ăsta. Nici eu nu pot să-mi dau seama cum vor evolua prețurile. Vă dau exemplu de la mine din exploatație care e modul de abordare pentru a-mi diminua expunerea. Eu am vândut deja pe contracte futures aproape 1400 kg/ha de rapiță, iar în luna aprilie o să mai vând 700 de kg/ha. Până în recoltat eu o să am deja peste 2 t/ha vândute. Până la acest moment am și avut un preț care îmi acoperă costurile și mă satisface din punct de vedere al profitului. Dacă pun doar cât am tranzacționat: 1400 kg x 3.7 lei/kg= 5180 de lei, în contextul în care estimez că cel puțin la rapiță ne vom duce spre 6000 lei/ha cheltuială proprie, rezultă că doar din tranzacționarea pe futures a celor 1400 kg/ha, îmi recuperez 85% din costul culturii. De obicei grâu vând jumătate pe futures, iar jumătate îl țin. De aceea în momentul acesta mă bate gândul să vând și niște grâu, fiindcă cel puțin culturile de toamnă arată mai bine față de 2020, după o analiză făcută de mine. Vom vedea ce vom face la culturi de primăvară, floare și porumb”, detaliază Claudiu Iliuță modul în care abordează economic monetizarea roadelor pământului.
Când vinde în avans, el pornește întotdeauna de la date certe, precum prețurile cotațiilor futures, cât și de la aproximări în funcție de seturi incomplete de date, precum producția estimată în funcție de evoluția culturii până la acel moment, dar totodată ținând cont și de prognozele meteo extinse, extrem de incerte, în intervalul de vegetație rămas pentru cultură. Întotdeauna Claudiu Iliuță își alege scenariul de producție la hectar cel mai pesimist, pentru a evita neonorarea contractelor de vânzare asumate. ”Când procedez așa, văd exact pe ce stau. În acest fel împart riscul și îmi securizez investiția. Astfel, la final îmi fac un preț mediu, rezultat din suma cotațiilor la diverse momente de tranzacționare. Experiența mi-a arătat că nu e bine să vinzi totul într-un singur moment. Printr-o abordare de acel tip, în care pariezi pe o singură cotație, poți să și câștigi, dar poți să și pierzi. De aceea eu vând 60% înainte de recoltat și 30% după recoltat și n-am ce să pierd, atâta timp cât mi-am făcut calculele economice și la prețul ăsta e ok, adică am certitudinea că mi-am acoperit costurile de producție. Această strategie am aplicat-o din 2015 până anul trecut și a adus plus valoare. Din 2021, de când prețurile au luat-o razna, nu se mai respectă nimic. În acest an, putem să-i spunem atipic, în care nu se aștepta nimeni că vom ajunge în situația de război. Cel mai greu pentru noi, ca fermieri, că până la urmă suntem oameni, este partea asta umană, că vor urma niște clipe dificile de foame pentru părțile sărace ale Planetei. Nealimentarea populației cu ce are nevoie, asta e cel mai grav”, e îndurerat producătorul că fermierii trebuie să-și asigure continuitatea afacerilor, într-un context atât de dramatic.
Seamănă atât înainte de epoca optimă, cât și în epoca optimă
Același concept de împărțire a riscurilor îl aplică nu doar la vânzarea producției, ci și la înființarea culturilor. ”Noi întotdeauna începem să semănăm mai devreme cu o săptămână decât epoca de semănat cu o parte din suprafețe și cu o altă parte prindem diverse momente din epoca de semănat. Facem un fel de medie, așa cum îi spunem noi, ca să prindem toate epocile de semănat. Să spunem că am semănat 300 ha înainte de când spune manualul că ar fi trebuit semănate. Într-un an normal, ele vor fi puțin mai slab productive decât celelalte, pe care le-am semănat după o săptămână. Însă într-un an cu perturbări climatice, cultura semănată mai repede, s-ar putea să se dovedească mai productivă. La final, per total, noi vom face o medie”, exemplifică Claudiu Iliuță.
De asemenea, atent la minimizarea costurilor, fermierul a observat că cele mai bune cotații ale îngrășămintelor sunt în perioada de vară, moment când, de regulă își cumpără întregul necesar de fertilizanți pentru sezon următor. ” În anii normali, azotul era 800 lei/t vara și-n perioada de primăvară ajungea la 1200-1400 lei/t. În 2021 am ezitat să iau, din cauza creșterii bruște a prețului. Am așteptat un pic mai mult, până în septembrie, când am cumpărat la 1500 de lei/t. Acum aceeași tonă e vreo 4500 de lei”, afirmă producătorul.
Ce urmează, pe lângă cartarea terenurilor și tehnologiile minime realizate cu un parc de mașinării agricole imbatabil, pe lângă conceptul aplicat în fermă de ”splituire a riscurilor”, care s-a dovedit mereu a fi un pariu câștigător și pe lângă focusul pe o rețea cât mai eficientă de comercializare a cerealelor? Pregătirea pentru un nou an agricol, plin de provocări.
