Marans, rasa de găini care fac ouă roșii: caracteristici, producție anuală de ouă
agrointeligenta.ro -
Marans este rasa de găini care fac ouă roșii. Caracteristici rasei mixte de găini Marans, îngrijirea găinilor de ouă din rasa Marans și câte ouă produce o găină din rasa Marans, aflați în acest articol.
- Găinile Marans: origine
- Caracteristici ale rasei de găini Marans
- Culori ale găinilor Marans
- Rasa mixtă de găini Marans: greutate
- Găinile care fac ouă roșii
- Găini Marans: producție de ouă
- Găini Marans: îngrijire
- Găini Marans: hrănire
- Găini Marans: înmulțire
Marans este o rasă mixtă de găini pentru carne și ouă. De fapt, ea este crescută mai ales pentru ouă, dar are un randament bun și la sacrificarea pentru carne.
Avantajele rasei de găini Marans includ producția de ouă, faptul că au un randament bun la carne și că nu sunt pretențioase la creștere. Un aspect inedit îl reprezintă culoarea ouălor, dar și aspectul frumos al păsărilor care prezintă o varietate de culori.
Dezavantajele creșterii găinilor Marans nu prea există. Poate doar faptul că ouăle au o coajă mai tare care poate pune probleme la eclozarea puilor. De asemenea, Marans nu este cea mai productivă rasă de găini ouătoare.
Găinile Marans: origine
Marans este o rasă de găini răspândită în toată lumea. Este originară din Franța, numele amintind de orașul-port Marans din sud-vestul Franței. Găinile Marans s-au format prin încrucișarea raselor locale franceze cu cocoșii de luptă aduși din Indonezia și India.
Originea găinilor Marans a debutat, astfel, în Marans, Franța, în 1895, când a fost înregistrată noua rasă. Abia în 1914, găinile Marans au fost prezentate oficial în cadrul expoziției „La Rochelle”, ulterior ajungând în anii 1930 și în Marea Britanie.
În prezent, găinile Marans sunt crescute în toate colțurile lumii, prezentând diferite colorizării ale penajului.
Caracteristici ale rasei de găini Marans
Caracteristicile găinilor Marans pleacă de la postura și penajul lor, mergând până la producția de ouă de o coluare aparte.
Găinile Marans sunt aspectuoase și au un penaj neobișnuit de lucios tot timpul anului.
Masculii Marans sunt destul de masivi, dar nu par obezi sau agresivi.
Păsările din rasa Marans au un temperament calm, ceea ce le recomandă pentru creșterea în gospodării.
La păsările Marans, creasta este mică, de un roșu aprins, care atinge partea din spate a capului. Capul păsărilor în sine este mic, de dimensiuni medii. Puii au un cioc puternic curbat. Culoarea pielii din zona capului este roșie, au ochii mici, portocaliu-roșii.
Găinile Marans au gâtul lung, puternic, curbat, acoperit cu pene pufoase, care trec fără probleme la nivelul umerilor. Cocoșul este cu 1 kg mai mare decât femela.
Pieptul exemplarelor de Marans este larg, cu masa musculară dezvoltată. Coada pufoasă este mică, înclinată la 45 de grade, o caracteristică distinctivă a rasei.
Picioarele puiului sunt mari, metatarsul este roz, de dimensiuni medii, au gheare gri sau albe.
Culori ale găinilor Marans
Rasa de găini Marans se prezintă în mai multe variante de culori ale penelor. Cele mai răspândite păsări sunt găinile de culoare neagră cu penaj de culoarea cuprului în jurul gâtului.
Negru cu cupru
Găinile Marans sunt cel mai frecevnt bicolore, cu penaj cu negru și cupru. La femei, culoarea cuprului este mai accentuată. Întregul corp este negru, cu excepția gâtului și a spatelui. Cu cât culoarea cuprului este mai strălucitoare, cu atât rasa este mai curată.
Găini Marans Albe
Păsările Marans pot fi de un alb ca zăpada. Această culoare este moștenită de gena recesivă, deci prezența penelor de alte culori indică faptul că puiul nu este de rasă pură. Picioarele Maranului alb sunt roz, ceea ce este o caracteristică distinctivă a varietății.
Varianta de Marans Columbiană
Puiul este de culoare albă, cu un mic strop de pene negre în gât. Penajul este ondulat la margini. Coada este pufoasă, neagră. O caracteristică a tipului columbian este ondularea penajului.
Marans Lavandă
Acest tip de culoare are mai multe variații. Poate căpăta o nuanță roșiatică. Capul cocoșilor este alb, care se transformă ușor în gri spre partea inferioară a corpului. La găini, dimpotrivă, capul este gri, iar partea inferioară a corpului este aproape albă. Tranziția culorilor este lină și nu are granițe clare.
Marans de culoarea somon
Cocoșul Marans poate avea o culoare somon luminos. Coada este maro închis, cu pene roșii pe spate și aripi. Picioarele inferioare sunt acoperite cu penaj maroniu. Femelele sunt colorate în mod similar, dar au o nuanță mai puțin strălucitoare.
Găini Marans negre
În această varietate a găinilor Marans, ambele sexe ale rasei au penajul complet negru. Culoarea poate fi smarald sau ușor roșie. Acest tip de pui este rar, deoarece este dificil să se obțină Marans negre care să respecte pe deplin standardele general acceptate.
Marans cu coada neagră
Masculii au un corp luminos de cupru și coada neagră. Femelele sunt complet brune cu cozi maro închis. Toți ceilalți parametri sunt în conformitate cu standardele.
Rasa mixtă de găini Marans: greutate
Găinile Marans au o greutate ce le face să fie rentabile și pentru producția de carne. Cocoșii Marans ating ușor 3,5-4 kilograme, iar găinile 2,6-3,2 kilograme.
La vârsta de un an, păsările Marans au deja o greutate de 3 -3,5 kg în cazul cocoșilor și 2,2-2,6 kg în cazul găinilor.
Caracteristicile cărnii de cocoș sau găină Marans sunt la cel mai înalt nivel. Carnea este potrivită pentru supă și pentru alte diferite feluri de mâncare. Carcasa păsării are o nuanță galben-albă, iar grăsimea ei are un gust plăcut.
Găinile care fac ouă roșii
Marans este recunoscută ca găina care face ouă roșii. Astfel, caracteristica principală a acestor găini este dată de ouăle lor brun-roșu, de dimensiune mare. Seamănă cu ouăle de Paște, deoarece culoarea lor este foarte asemănătoare cu cea a ouălor vopsite cu ceapă.
Găini Marans: producție de ouă
Producția de ouă a găinilor Marans este bună. Conform diferitelor surse, productivitatea păsărilor Marans pornește de la 150-180 de ouă și ajunge la 200-220 de ouă pe an.
Un ouă de găină Marans are o greutate între 65 și 85 de grame, chair 100 de grame. De altfel, greutatea de 65 de grame pentru un ouă este cea minimă admisă pentru incubație.
Găini Marans: îngrijire
Pentru a asigura buna dezvoltare a păsărilor din rasa Marans, este necesar să se creeze condiții favorabile pentru creșterea lor.
Găinile Marans trebuie protejate de frig. Ele pot supraviețui cu ușurință la temperaturi scăzute până la 5 grade Celsius, dar un mediu încălzit ajută la menținerea producției de ouă pe tot parcursul anului.
Această rasă de păsări preferă o zonă bine luminată, este de dorit să le oferiți accesul la plimbări zilnice în aer curat cu ore de zi complete. Temperatura optimă a aerului este de 20-25 de grade Celsius, iar procentul de umiditate este de 70-80%. În cazul păsărilor ținute și afară, se recomandă să existe un spațiu de refugiu unde să se ascundă pe vreme rea.
Pe timpul iernii, păsările se țin într-un adăpost încălzit cu lămpi cu infraroșu sau de un încălzitor electric. Odată cu scăderea bruscă a temperaturii, apare o scădere a producției de ouă.
Găini Marans: hrănire
Hrănirea găinilor din rasa Marans nu pune probleme crescătorilor. Există diferențe mari însă între hrana oferită păsărilor pe parcursul vieții lor.
În primele 1,5 luni, puii de Marans se hrănesc separat de păsările adulte. În hrana puilor se includ următoarele:
- brânză de vaci;
- ouă;
- mei;
- mălai;
- urzici;
- lucernă.
Păsările adulte de Marans sunt hrănite cu furaje achiziționate în magazine sau preparate în fermă sau gospodărie. Compoziția hranei găinilor include:
- boabe de grâu;
- porumb;
- orz;
- mazăre;
- drojdie;
- scoici mărunțite;
- sare.
Și, de asemenea, în dieta păsărilor trebuie inclusă verdeața: urzici, lucernă, frunze de varză, trifoi, iarbă tăiată.
Găini Marans: înmulțire
Înmulțirea găinilor Marans este o sursă de venit pentru mulți crescători.
Pentru fermele de reproducție alege un cocoș tânăr la 5-6 găini. Păsările sunt lăsate să se împerecheze, iar ouăle cel mai viu colorate sunt alese pentru clocitoare.
Incubația ouălor de Marans durează 21 de zile. Fiecare zi are propriul regim de temperatură. Coaja densă asigură siguranța puiilor până când eclozează. De asemenea, o astfel de etanșare a învelișului necesită o ventilație regulată. Uneori este dificil pentru puii să treacă prin coajă, așa că au nevoie de ajutor.
În primele 2-3 săptămâni, puii sunt complet separați de păsările adulte. Puilor li se administrează mangan în apă pentru a preveni infecțiile. De la vârsta de o săptămână, încep treptat să fie scoși împreună cu celelalte păsări, dar numai după 30 de zile pot fi mutați complet într-un spațiu comun.
