Musculiţa albă la legume. Combatere bio, insecticide eficiente

agrointeligenta.ro - 11 septembrie 2022 10:55

Musculița albă – Trialeurodes vaporariorum: semnele atacului, prevenire și combatere. Tratamente de combatere a musculiței albe la roșii, vinete, ardei sau varză cu rețete naturiste sau cu insecticide omologate pentru musculița albă.

• Musculița albă – unde apare
• Musculița albă de seră. Generaţii şi înmulţire
• Musculița albă la legume. Semne atac
• Musculița albă. Combatere bio, fără chimicale
• Musculița albă. Tratamente de combatere cu insecticide
• Monitorizarea culturii pentru combaterea musculiței albe
• Musculița albă – lucrări și tratamente de prevenire

Musculiţa albă de seră – Trialeurodes vaporariorum – face parte din familia Aleurodidae, ordinul Homoptera, clasa Insecta. Este un dăunător periculos pentru culturile de legume și pentru plantele ornamentale.

Musculița albă este o specie polifagă ce atacă peste 200 de plante ornamentale (crizantema, Pelargonium, Fuchsia,
Gerbera și altele) și legumicole, în special pe vânătă, tomate, ardeiul gras, castravetele și altele.

Musculița albă – unde apare

Musculița albă de seră este un dăunător mai nou al culturilor din România – a apărut la noi pentru prima dată în 1941. Specialiștii pun răspândirea ei pe baza schimbărilor climatice. Insecta are originea în zona tropicală și a păstruns în mai multe valuri în Europa, adaptându-se perfect la condițiile de la noi din țară.

În zonele temperate musculiţa albă nu iernează în câmp deschis, dar în seră și/sau apartamente supravieţuiește în prezenţa plantelor-gazdă și se dezvoltă fără pauze. Așa a ajuns să fie una dintre cele mai de temut insecte care afectează culturile de legume din România și nu numai.

Ce tratamente se pot folosi pentru a scăpa de musculița albă de seră

Musclița albă preferă locurile închise deoarece la temperaturi de îngheț, sub 0 grade Celsius, nu supravetuiesc, iar la temperaturi sub 10 grade Celsius și peste  34de grade Celsius nu se mai reproduc. În condițiile din seră sau din solar, insecta se dezvoltă pe tot parcursul anului.

Musculița albă de seră. Generaţii şi înmulţire

Apariţia şi înmulţirea musculiţei albe de seră este favorizată de condițiile de secetă. În anii cu ploi puține, insecta dezvoltă mai multe generaţii pe an, fiindcă temperatura înaltă le ridică necesitatea de a căuta apă în celulele plantelor. De aici și înmulţirea mai rapidă și intensă.

Răspândirea musculiței albe se face atât prin zborul insectelor – pe distanțe mici, dar și prin vânt care poartă dăunătorii pe distanțe mai mari.

Femelele depun ouăle sub frunze, frecvent în formă de inel sau semiinel. După o săptămână, din ou iese larva migratoare, dar rămâne pe aceeași frunză. Celelalte vârste larvare sunt imobile și sedentare, astfel au aspect de solzi. Larva din ultima vârstă sau a IV-a (nimfa) nu se mai hrănește. Durata dezvoltării unei larve este de 25-30 de zile la tempertura de 21 de grade Celsius, sau mai repede cu câteva zile, dacă temperatura din sere sau câmp deschis crește. Din nimfă zboază musculiţa cu aripile albe cu aspect făinos. În zonele temperate dăunătorul, de regulă, nu poate ierna în condiţii de câmp deschis, dar în seră și/sau apartament poate supravieţui în prezenţa plantelor-gazdă și se dezvolta fără pauze.

Oul de musculiță albă. Aspect: 0,25 mm în lungime, alb-gălbui, peste 2 zile devine cenușiu-violet, în formă de con cu peţiol scurt. Se găsește pe partea inferioară a frunzelor, frecvent în formă de inel sau semiinel.

Larva de musculiță albă. Aspect: prezintă 2 forme: (i) mobilă – până la hrănire; (ii) imobilă – în timpul hrănirii, și este ovală, verzuie-pală, aplatizată, cu aspect de solz. Se găsește pe partea inferioară a frunzelor, iar la populaţii mari – peste tot.

Nimfa de musculiță albă. Aspect: sau larva de ultima vârstă – a IV-a este d 0,7-0,8 mm în lungime, albicioasă, ovală, pe margine cu franjuri și sete ceroase ondulate îndreptate în jos. Se găsește pe partea inferioară a frunzelor, iar la populaţii mari – peste tot.

Musculița albă adultă. Aspect: amintește de o molie, fiindcă în stare de repaus aranjează aripile de-a lungul abdomenului, care sunt albe și acoperite cu pruină ceroasă și făinoasă; când întind aripile, formează o suprafaţă aproape plană; dimensiuni mici: femela de 1,4-1,5
mm, masculul 1,1-1,2 mm. Se găsește pe partea inferioară a frunzelor, iar la populaţii mari peste tot.

Musculița albă la legume. Semne atac

Semnele atacului de musculiță albă diferă în funcție de stadiul insectei. Astfel, avem pierderi directe și indirecte cauzate de această insectă.

În primul rând, direct, ambele stadii active ale musculiței – adulții și larvele, se hrănesc cu sucuri celulare. Frunzele plantelor atacate se îngălbenesc, se usucă şi cu timpul cad; la atacuri puternice, plantele se usucă în masă, recolta fiind compromisă.

În plus, ambele stadii active – adulţii și larvele lasă în urma lor roua-de-miere pe suprafaţa frunzelor și/sau pe fructe. Această rouă-de-miere defavorizează fotosinteza și poate face fructele nepotrivire pentru vânzare și consum. În plus, pe această rouă se dezvoltă ciupercile funiginoase (genurile Capnodium, Alternaria, Fusarium, Penicillium etc.).

Indirect, musculița albă poate transmite culturii boli și vituri. Prin aparatul bucal sugător, musclița transmite plantei mai multe specii de viruși care provoacă viroze la plante. Nivelul sporit de infestare reduce potenţialul total de vegetaţie ale plantei, reţine creșterea și scade recoltele.

Musculița albă. Combatere bio, fără chimicale

Combaterea bio a musculiței albe de seră se numește combatere biologică și se poate face în mai multe feluri.

Capcane lipicioase contrac musculiței albe

O primă metodă de combatere a musculiței albe de seră este cu ajutorul capcanelor. Se aplică în cultură mai multe capcane galbene lipicioase pentru combatere după indicaţiile de la producător.

Prădători naturali ai musculiței albe

Combaterea musculiței albe se poate face și prin utilizarea agenţilor biologici de producere autohtonă (sau din alte ţări) la comandă ca: viespile parazitoide (Encarsia formosa), ploșniţele prădătoare (Macrolophus pygmaeus), acarienii prădători (Amblydromalus limonicus, Amblyseius swirskii) și preparatul biologic Verticillin pe baza ciupercii Verticillium lecanii sub formă de pulbere umectabilă și altele.

Toate aceste biopreparate se utilizează în sere și câmp deschis strict respectând instrucţiunile și recomandările producătorului.

Musculiţa albă de seră, fiind unul din cei mai importanţi dăunători ai serelor, s-au studiat și organismele care o reglează pe cale naturală, ele fiind: acarienii prădători (Amblydromalus limonicus, Amblyseius swirskii), crizopele (Chrysopa lineata, Ch. rufilabris), buburuze pitice (Delphastus catalinae), ploșniţe (Macrolophus costalis, Orius majusculus), viespi parazitoide (Encarsia formosa, Eretmocerus eremicus) și/sau ciupercile entomopatogene (Beauveria bassiana, Verticillium lecanii) etc.

Unele sunt crescute în laboratoare și utilizate ca metodă biologică de combatere.

Musculița albă. Tratamente de combatere cu insecticide

Combaterea cu insecticide a musculiței albe trebuie să aibă în vedere setadiul culturii. Cum legumele din sere și solarii se recoltează la 2-3 zile, se vor aplica numai produse cu grad de toxicitate foarte redus, până la înflorirea plantelor, inclusiv remanenţă de scurtă durată.

Insecticidele eficiente împotriva musculiței albe sunt cele omogate pentru culturile de legume.

Contra musculiței albe se pot aplica următoarele insecticide:

• insecticidul Benevia se aplică împotriva musculiței albe la culturile de câmp în doză de 750 ml/ha – detalii despre Benevia;
• insecticidul Admiral 10 EC  contra musculiței albe este pe bază de piriproxifen, în doză de 0,2-0,3 g/l;
• insecticidul Actellic 50 EC (pirimifos-metil) contra musculiței albe în doză de 1,5 g/l
• insecticidul Warrant 200 SL (imidacloprid) contra musculiței albe în doză de 0,5-0,6 g/l;
• insecticidul Movento pe bază de spirotetramat, din grupa chimica ketoenoli, se poate aplica contra musculiței albe la varză în doză de 0,75 l/ha;
• insecticidul Mospilan se aplică contra musculiței albe la castraveții din solar în doză de 0,250 kg/ha;
• insecticidul Mavrik 2F se aplică împotriva musculiței albe în doză de 0,4 l/ha în 1000 l apă – detalii despre Mavrik;
• insecticidul Closer 120 SC contra musculiței albe se aplică în acord cu tabelul de dozaj pentru fiecare specie de legume;
• insecticidul NoFly contra musculiței albe se aplică în doză de 200 – 250 g/100 l apa. Se recomandă 1-4 aplicari la interval de 5-7 zile (BBCH 10-99).

Solanaceele din câmp deschis nu se stropesc cu preparate chimice, fiindcă cele aplicate împotriva altor insecte dăunătoare menţin populaţiile musculiţei sub pragul economic de dăunare. Totuși, dacă populaţiile vor depăși PED, atunci în culturile de tomate, vinete, ardei etc. se va aplica Actellic 50 EC (pirimifos-metil) 1,0-1,5 g/l în câmp deschis și 3,0-5,0 g/l în seră.

La posibilitate se pot amesteca două produse din grupe diferite.

În perioada de fructificare, se vor aplica tratamente numai cu preparate biologice.

După o stropire cu un insecticid, vor muri doar stadiile sensibile care au fost prezente în momentul tratării sau în perioada cât substanţele chimice rămân active. În celelalte stadii de dezvoltare, dăunătorul supravieţuiește și continuă să dăuneze. Astfel, poate apărea necesitatea de a repeta tratamentele chimice la un interval de câteva zile şi numai la o avertizare precisă.

Demult se cunoaște că există rase de musculiţă rezistente la una sau altă substanţă chimică, de aceea, pentru păstrarea eficacităţii insecticidului, trebuie de aplicat strategia de evitare a dezvoltării rezistenţiei sau așa-numita „rotaţie” a grupelor de substanţe chimice.

Condiţie obligatorie la stropitul chimic este pulverizarea dedesubtul frunzelor, fiindcă acolo se localizează musculiţa și formează colonii: astfel și eficacitatea devine mai înaltă.

Monitorizarea culturii pentru combaterea musculiței albe

Monitorizarea culturilor pentru a preveni și combate un atac de musculiță albă poate fi efectuat prin utilizarea diverselor instrumente:

• recoltarea probelor selectate manual și vizual – frunze și se investighează în laborator cu microscopul, pentru a verifica prezenţa ouălor și/sau nimfelor;

• folosirea capcanelor cleioase sau panglicilor de culoare galbenă, pentru depistarea timpurie a adulţilor.

Capcanele se instalează la înălţimea culturii. Numărul de musculiţe albe de seră din capcane nu oferă informaţia reală despre densitatea populaţiei, de aceea determinarea numărului de tratamente nu trebuie să se bazeze numai pe aceste date.

Capcanele galbene lipicioase nu sunt selective pentru fiecare insectă aparte, de aceea când se vor acoperi cu multe insecte străine (tripși, afide, muște etc.) este necesar de curăţat sau schimbat.

Musculița albă – lucrări și tratamente de prevenire

Prevenirea unui atac de musculiță albă se poate face fără chimicale.

Se are în vedere înfiinţarea solarului sau a serei la 2-3 km de câmpurile cu solanacee; „îngrădirea” serei cu plantaţii de ceapă, usturoi, morcov, sfeclă, porumb, cereale etc., adică pe care nu se dezvoltă musculiţa; posibilităţi de reglare a regimului termic și hidric permanent.

Ca lucrări agricole recomandate contra musculiței albe se face îngrășarea solului pentru obţinerea culturilor de solanacee viguroase și sănătoase; control viguros ale plantelor destinate introducerii în circuit agricol de seră, câmp deschis, locuinţe etc.

Se recomandă plantarea la distanţă optimă și neînghesuirea printre rânduri a unor culturi străine decât cea cu destinaţie exactă. Nu se plantează în solar, seră și câmp deschis plante infestate.

După fiecare ciclu de vegetaţie se face dezinfectarea generală a spațiilor protejate cu insecticide recomandate.

Se menține solarul și sera într-o curăţenie perfectă, se înlătură buruienile, inclusiv din vecinătatea exterioară.

Se folosesc plase antiinsecte care blochează intrarea musculiței albe și a a altor insecte dăunătoare.

Sursă selectivă: Protecţia integrată a culturilor solanacee și rezilienţa la schimbările climatice. Ghid practic pentru producătorii agricoli, Asea Timuș, doctor în știinţe agricole, Antolie Fală, doctor în știinţe biologice.