Yara își închide fabrica de îngrășăminte din Belgia. Rămân fermierii din UE fără îngrășăminte?
Angelica Lefter -
Yara vrea să-și închidă fabrica de îngrășăminte din Belgia. În spatele acestuia se află un volum de producție de câteva 100.000 de tone de îngrășământ mineral. Motivul închiderii este prețul ridicat la gaz. Alți producători europeni și germani își reduc, de asemenea, producția sau închid fabrici. Nu va mai fi în curând producție în Europa? Și care sunt consecințele asupra producției agricole?
Gigantul norvegian de îngrășăminte Yara a declarat marți, 20 septembrie, căa va opri producția la fabrica sa din Belgia „în următoarele zile”, ca parte a unui plan european mai larg de reducere din cauza creșterii prețurilor la gaz, a raportat Reuters.
Creșterea prețurilor la gaze a determinat majoritatea producătorilor europeni, inclusiv Yara, să reducă drastic producția . Yara a declarat în august că își propune să reducă producția de amoniac cu 65% și producția de nitrat de amoniu (AN), folosit ca îngrășământ în agricultură, cu 35%.
Capacitatea anuală de producție la unitatea belgiană din Tertre este de 400.000 de tone de amoniac, 950.000 de tone de îngrășământ AN și 800.000 de tone de acid azotic, a spus compania. Fabrica este aproape de granița cu Franța și este importantă pentru piața franceză.
Închiderea fabricii va duce la o scădere cu 10% a aprovizionării cu AN pe piața franceză, a declarat marți președintele Yara France, Nicolas Broutin, la o conferință de presă. „Astăzi, producerea unei tone de amoniac costă între 2.500 și 3.000 de euro în Europa, în timp ce aceeași tonă valorează 1.300 de euro pe piața internațională”, a declarat Broutin.
Tăieri uriașe la Yara
Yara anunțase deja la sfârșitul lunii august că plănuiește noi reduceri de producție și închideri de fabrici din cauza prețurilor record ale gazului în Europa. În ansamblu, este de așteptat ca utilizarea capacității sale totale de amoniac din Europa să scadă la aproximativ 35%.
Yara și-ar reduce astfel volumul anual de producție cu următoarele cantități: 3,1 milioane de tone de amoniac și 4,0 milioane de tone de produse finite. aceasta include 1,8 milioane de tone de uree, 1,9 milioane de tone de nitrați și 0,3 milioane de tone de îngrășământ NPK.
Compania a mai spus că intenționează să folosească sistemul său global de aprovizionare și producție pentru a furniza clienților, inclusiv producția continuă de nitrați în Europa folosind amoniac importat, acolo unde este posibil.
Prin importul de amoniac, în principal din Trinidad, America de Nord și Australia, cel puțin cele trei fabrici Yara din Franța pot continua să funcționeze. Cu toate acestea, Franța importă deja 60% din îngrășămintele sale”, spune șeful francez Yara, Nicolas Broutin. „Deci lipsa stocurilor poarte apărea”, a subliniat Broutin.
Mai puțin îngrășământ în Europa – producții mai mici?
Cu toate acestea, închiderea unei alte fabrici din Belgia ridică întrebarea dacă Europa poate încă să se aprovizioneze cu îngrășăminte. Și, de asemenea, ce consecințe are o eventuală lipsă de îngrășământ asupra producției de cereale și alte culturi arabile.
Probabil că în primul rând producția alimentară are de suferit, avertizează Nicolas Broutin, care face apel la sectorul public să ofere sprijin pe termen lung pentru segmentele slăbite ale producției agricole, dar și pentru industria îngrășămintelor.
Yara nu este singura companie care își reduce producția de îngrășăminte. Alți producători, precum germanii de la SKW Piesteritz și BASF, au oprit parțial producția. Cel mai mare producător de îngrășăminte din Polonia, Grupa Azoty, a redus, de asemenea, semnificativ producția de îngrășăminte, iar CF Fertilizers din Marea Britanie oprește temporar producția de amoniac.
Fermierii și comercianții de agricultură vor trebui să cumpere mai mult îngrășământ din afara Europei în viitor, dar acești fertilizanți vor fi semnificativ mai scumpi decât înainte, spun analiștii. Cu toate acestea, Rusia este în prezent aproape complet absentă ca unul dintre cei mai importanți furnizori de îngrășăminte cu azot. Deși nu există sancțiuni directe împotriva îngrășămintelor sau cerealelor, acestea nu sunt vizibile ca mărfuri de export.
