Apelul disperat al micilor crescători de animale: ”Ne-am săturat să dăm animalele samsarilor pe nimic!”
Angelica Lefter -
Fermierii cer abatoare sau centre de colectare, puncte fixe de unde să le fie ridicate animalele, în județele în care activează, în contextul în care crescătorii de animale se confruntă cu grave probleme în ceea ce privește valorificarea efectivelor.
Fie că este vorba despre bovine sau ovine, fermierii spun că abatoarele sunt foarte puține, de regulă departe de casă și se văd nevoiți să vândă animalele samsarilor, care le achiziționează la jumătate de preț.
Este și cazul fermierei Livia Lenuța Petrețchi, din comuna Bistra, județul Maramureș, la granița cu Ucraina. Tânăra fermieră a fost plecată peste hotare și a revenit în țară acum câțiva ani, la decesul tatălui său, unde a preluat întreaga afacere de familie formată din efective de ovine și bovine.
Lipsa abatoarelor în zonele unde activează crescătorii de animale, o problemă generală
Livia Lenuța Petrețchi a relatat pentru Agrointeligența – AGROINTEL.RO despre situația în care se află în prezent, una nu foarte bună din cauză că nu poate vinde animalele la prețuri acceptabile. Cu multă muncă și dăruire a reușit să ducă mai departe ferma de familie, ba chiar să înmulțească animalele primite moștenire, deci să extindă ferma, având acum 30 de bovine și 50 de ovine, însă momentan se află într-un blocaj. Este forțată de împrejurări să vândă animalele către samsari la prețuri de nimic, în zonă nefiind niciun abator care să le preia la un preț corect.
”Toată ferma mi-a rămas de la tata, 25 de hectare de teren și animalele. Acum am 30 de bovine și 50 de ovine. Am renunțat la munca în străinătate să fiu acasă, lângă mama care a rămas văduvă, și am continuat să mă ocup de fermă, dar în acest ritm, nu rezistăm. Noi n-am accesat proiecte, dar din asta am trăit, din creșterea animalelor. În vremea tatălui meu, mai ales în perioada comunistă, veneau în sat și luau animalele de la fermieri, lumea se ducea la cântar și îți plătea statul pe cap de ovină, bovină, cât era atunci prețul. Acum, înțeleg că nu putem obliga pe cineva să vină să ne ia animalele, că acum totul este privat, dar degeaba ne dă statul subvenții, dacă noi nu avem unde să le dăm”, a spus femeia care se ocupă de propria fermă de animale.
Samsarii plătesc la jumătate din valoarea animalelor crescute în fermă
Tânăra fermieră a spus pentru Agrointeligența – AGROINTEL.RO că ofertele care vin din partea samsarilor sunt o bătaie de joc la adresa fermierilor care muncesc, iar dacă ar fi să meargă cu ele la un abator în zonă, transportul ar fi, de asemenea, foarte scump.
”Vin samsarii și își bat joc de munca noastră. Astăzi, a venit unul și mi-a oferit 2.500 de lei pe o vacă de doi viței. Mă deranjează că samsarii ne oferă prețuri de nimic, o vacă precum a mea costă de la 4.000 de lei în sus. Nu avem abatoare, în afară de unul la Baia Mare, mai este unul la Cetina, dar acolo trebuie duse cu mașina, transportul este scump și pe lângă asta, cine se mai ocupă de fermă dacă noi umblăm după abatoare prin țară?”, se întreabă retoric tânăra fermieră.
Hrana animalelor pe timp de iarnă, o problemă pentru fermele mici de familie
Fermierii mici se văd nevoiți să renunțe la animale și din cauza hranei pe timp de iarnă. Costurile mari de întreținere îi determină pe crescători să împuțineze din efective.
”Fiecare fermier din zonă se descurcă cum poate, dar eu vorbesc de cei care nu avem posibilitatea de a duce animalele în țară. Noi suntem plătitorii de impozite și taxe. Avem pășune proprie, vacile mele cresc natural, nu le dau concentrate. E greu cu hrana pe timp de iarnă, trebuie să mai dăm din animale. Din viței mai trebuie să dau și în plus din asta trăim, trebuie să le vindem. Cu doi copii, o fată la liceu și un copil mic, trebuie să ne întreținem. Am calculat cât m-a costat să cresc un singur tăuraș de 8 luni ca să-l cresc, mi-a dat o sumă totală de 6.000 de lei ca investiție”, a mai punctat femeia.
Livia Lenuța Petrețchi spune că în zonele în care există crescători de animale, dacă nu sunt puncte de abatorizare, măcar să existe un ”punct cu cântar”, pentru ca fiecare fermier să știe exact că merge acolo și își poate duce animalul și poate lua un anumit preț pe el.
”Nu contează, să spunem că ne dă 8 lei pe kilogram, în viu, sau cât vor fi prețurile…ne trebuie un punct cu cântar. Am dus animalul, l-am cântărit, l-a încărcat pe tir și l-a dus. Că altfel, vine samsarul și încearcă să ne păcălească, ne spune că ba nu rămâne atâta carne, ba nu e bun de tăiat, că e prea tânăr. Deci ei vor mereu să iasă în câștig”, a conchis fermiera Livia Lenuța Petrețchi .
