Fermierii din vestul țării: Protestele vor continua până când se vor găsi soluții la doleanțele noastre
Daniel Befu -
În cea de-a doua zi de proteste organizate de fermieri din județele Caraș-Severin, Arad și Timiș, s-au strâns circa 150 de producători agricoli și câteva zeci de utilaje agricole. Trei dintre fermierii din vestul țării au vorbit despre problemele cu care se confruntă breala, dar și care sunt soluțiile pe care producătorii agricoli le-au pus pe masa decidenților guvernamentali.
Unul dintre fermierii care au luat cuvântul în ultimele zile în fața agricultorilor strânși lângă piața Operei din Timișoara este Cosmin Micu, producător axat pe cultura mare, care deține o exploatație de 1.500 ha în proximitatea localității Mănăștur din județul Arad. Producătorul a explicat pentru Agrointeligența – AGROINTEL.RO de ce a fost decisă această locație pentru proteste.
”Am ales locul acesta pentru că aici a început democrația în 1989. După mai multe zile de proteste spontane în stradă, am ales protestul autorizat în Piața Huniade din Timișoara, pentru că este cel mai apropiat loc de opera din Timișoara, locul unde au fost rostite primele discursuri atunci când a început Revoluția anticomunistă. Sigur nu este un foc de paie, ci protestele vor continua până când se vor găsi soluții la doleanțele noastre. Oamenii de pe stradă nu sunt conștienți de adevărată stare a fermelor din România. Ceea ce se publică prin presă nu e adevărat. Unele părți ale mass media ne denigrează și ne numesc instigatori. Noi nu suntem instigatori, ci suntem oamenii care punem mâncarea pe masa românilor. Noi lucrăm 7 zile din 7, dacă este nevoie, nu ținem cont de vreme, oricât de nefavorabile ar fi condițiile meteo, nu ținem cont de nimic, atunci când muncim ca să producem mâncare și vrem să fim respectați. Dorim ca și conducătorii noștri, garanții noștri din Parlamentul României și în Guvern, să facă lucrurile în așa fel încât să avem o agricultură funcțională. O țară puternică este o țară cu o agricultură dezvoltată. Noi, agricultura, ne-am dezvoltat în ultimii 10-15 ani, însă cu multe sacrificii. Acum suntem într-un prag maxim de îndatorare. Am ieșit în stradă pentru că nu mai ne putem plăti creditele, nu ne mai putem plăti furnizorii, nu ne mai putem plăti salariații. Avem datorii foarte mari, create din cauza prețului foarte mare de la îngrășăminte pentru anul agricol 2022-2023 și din cauza faptului că la granița țării noastre se desfășoară războiul din Ucraina, iar prețul cerealelor este foarte scăzut. Avem pierderi foarte mari cauzate din cauza prețului diminuat al cerealelor”.
Fermierul arădean cere autorităților statului ca în aceste condiții atât de dramatice pentru agricultori, să intervină pentru a elibera parțial presiunea datoriilor care îi apasă: ”Ei trebuie să găsească o soluție ca să ieșim din această criză, pentru că suntem în pragul falimentului, iar dacă anul acesta vom avea secetă și prețuri mici, în toamnă închidem fermele. În primul rând, e în responsabilitatea politicului găsirea soluțiilor pentru a ne acorda credite cu dobândă fixă, cu ROBOR subvenționat, atât la credite pentru capital de lucru, cât și la credite pentru a ne refinanțare, sau ne a ne acoperi creditele vechi, care au o dobândă foarte mare. Am ajuns la o dobândă ridicată din cauza ROBOR-ului crescut. Acesta e peste 6%, iar marja băncilor este undeva între 2 și 4 %, uneori chiar și 5%. Cu cele două cifre cumulate, ajungem pe la 10%, ceea ce este foarte mult, indiferent cum am lua-o. Oricărei companii, dacă i se diminuează profitul cu 10%, aceasta are o mare problemă. Asta când e profit, dar noi anul ăsta nu facem profit, din cauza costurilor ridicate, așa cum v-am spus, la îngrășăminte și al prețului scăzut la cereale”.
Fermierii au întocmit o lista de probleme cu mai multe puncte
Cosmin Micu consideră că reprezentanții partidelor politice în cadrul Parlamentului European, dar și reprezentanții României în Comisia Europeană, precum și în întâlnirile de la vârful statului din Consiliul European, au toate pârghiile să obțină de la UE înțelegerea corectă a statului atât de vulnerabil al țării noastre în contextul conflictului militar din țara vecină. Fermierul Cosmin Micu a subliniat că nu vorbește în nume propriu, ci că protestul e unul comun, care și-a structurat o listă clară de doleanțe.
”Avem o listă cu mai multe puncte. Noi avem un protest comun al regiunii de Vest, unde suntem implicați fermieri din Timiș, Arad și Caraș-Severin. Trebuie să fim văzuți. Ei, cei care conduc agricultura de la București, trebuie să înțeleagă că trebuie să vină către noi cu soluții. Până în momentul de față nu ne-a contactat nimeni de la vârful Ministerului Agriculturii, pentru a avea discuții cu noi vizavi de această situație, iar noi suntem dispuși să continuăm protestele până vom găsi rezolvarea problemelor, cerem crearea de culoare prioritare pentru cerealele românești, nicidecum pentru cerealele ucrainiene. Noi nu avem nici o problemă cu ucrainienii, că-și transportă cerealele pe teritoriul țării noastre. Problema este ca noi să nu fim dezavantajați, pentru că în situația actuală suntem dezavantajați. Inclusiv cereale din Ucraina intră în Moldova și apoi în România, influențând negativ prețul. La nivel de autorități ale statului avem specialiști pe toate departamentele, care pot investiga aceste probleme, ca noi să nu fim puși în situația în care suntem. Un alt punct important este derogarea pentru GAEC-urile 7 și 8 pentru anul în curs, iar pentru anul ce urmează eliminarea lor. Al patrulea punct cheie în lista noastră de revendicări e legea asigurărilor agricole. Vrem o lege în care să putem asigura corect seceta și să fim despăgubiți corect, nu cum suntem acum, când asigurătorii strecoară clauze prin care în loc să ne ofere nouă protecție la secetă, se protejează pe ei înșiși de la acordarea de despăgubiri. Soluția este destul de simplă, din punctul meu de vedere. E necesar un sistem de asigurare la secetă asemănător cu domeniul auto, pe valoarea asigurată. Astfel îți poți rezolva 99,9% din toate problemele care le întâmpini. Ne putem asigura în funcție de media producției pe ultimii 10 ani, care reflectă în bună măsură realitatea și vom fi protejați de cazuri ca 2022, când am avut cea mai mare secetă din ultimii 20 de ani din Caraș și până la Oradea, când am obținut o producție de porumb între 500 kg și 2 t/ha. Dacă media mea este de 8-10t în ultimii 10 ani, diferența de la 500kg la 8t, ar trebui să fie despăgubită. Acceptăm o asigurare ca și cost mai ridicată, dar să știm că vom fi despăgubiți. Există firme în România care asigură seceta. Problema este că așa ei stabilesc criteriile de acordare, care atât de prost sunt făcute, încât ajungi să nu primești banii”, punctează Marius Micu.
Subvenția pentru asigurările agricole, un sprijin pentru asiguratori, nu pentru fermieri
Alexandru Hubert, fermier din comuna Parța, județul Timiș, consideră că modul în care statul subvenționează asigurarea culturilor agricole, e de fapt o subvenție mascată oferită asigurătorilor, în loc să fie menită a ajuta fermierii: ”S-a creat acest mecanism pentru a ne încuraja să ne facem asigurare, însă din modul de implementare, noi înțelegem că de fapt s-au dat niște bani către firmele de asigurări, care își trec banii prin noi. Ar trebui să fie și o condiție pusă de stat asigurătorilor. Cine ne protejează pe noi de criteriile abuzive ale asigurătorului? Dacă e o asigurare gen RCA, înseamnă că ar trebui să fie un organism de supraveghere agreat de stat. Probabil că ASF-ul se ocupă, sau ar trebui să se ocupe de problema asta, ca atunci când un fermier are asigurare de secetă, asigurătorul să nu se mai poată sustrage de la plata despăgubirilor de secetă”.
Pentru Alexandru Hubert, anul 2023 a fost unul teribil din punct de vedere financiar, motiv pentru care solicită ca statul să identifice modalități prin care fermele să aibă acces la lichidități. Fermierul exemplifică cu cazul său concret: ”În 2023 am avut cel mai bun an în ultimii 6 ani de zile, ca producție și este primul an cu pierderi. Anii trecuți am fost la limită. N-am fost pe pierderi, deși a fost secetă, fiindcă a luat un credit de la bancă, ne-am acoperit minusul, l-am completat cu subvenția APIA și am ajuns undeva pe linia de plutire, pe zero. Ne-am plătit toate birurile. Primul lucru care a trebuit să-l plătim din banii pe care i-am încasat au fost CAS-urile, CASS-urile și impozitele la stat, pentru că dacă nu i-am fi plătit până în data de 25 a lunii următoare, s-ar fi dus cu poprire automată pe cont, ca să ia banii. Astfel că, în septembrie, în momentul când am avut ratele de leasing, am făcut solicitare și le-am amânat, ca să plătesc impozitele la stat și o parte din arendă. Societățile de leasing ne-au acceptat o amânare până în decembrie, cu speranța că vom găsi soluții la final de an și vom putea să trecem mai departe. Am rambursat creditele care le-am avut până în noiembrie, după care băncile au spus că nu vom mai putem lua bani, pentru că s-au modificat criteriile de asigurare a creditelor și o să mai vedem în ianuarie, dacă ne vor putea credita. Astfel că în luna decembrie am intrat într-o gaură totală. N-am plătit niciun leasing, nici pe cele restante, pe care după rescadențare trebuia să le plătim în decembrie, nici pe cele cu scadența în decembrie. De abia ieri seară am primit mail de la societatea de leasing că ni s-a aprobat reeșalonarea până în data de 31 iulie 2024. În primul rând mulțumesc acestei societăți, deși n-ar trebui să-i mulțumesc, că îi plătesc o grămadă de bani, dar îi mulțumesc că nu mi-ai băgat biletul la ordin, după ce, la începutul săptămânii primisem notificare că dacă nu vom plăti, intră biletul la ordin, care dacă intra, nu mai primeam acea subvenție de 100 euro/ha pe care o promis-o domnul ministru. Asta pentru că una dintre condițiile impuse fermierilor ca să fie eligibili pentru acești bani, era să nu fie în dificultate”.
În opinia lui Hubert, autoritățile au făcut ”too little, too late”, ignorând gemetele unei bresle, care de doi ani încoace a intrat pe modul supraviețuire. ”Până în momentul de față Guvernul avea toate informațiile referitoare la costurile noastre, la problemele noastre și la pagubele pe care le suportăm. Că nu este primul an când suportăm pagube. A fost și anul trecut, pentru că de anul trecut, de când s-au început importurile din Ucraina, de atunci au început să cadă și prețul, În 2022 mai aveam rezerve și n-am simțit impactul în toată duritatea lui. Am crezut că trecem peste perioada asta, având în vedere că producțiile arătau bine. Ne-am gândit totuși că va fi un preț bun și ne vom scoate cheltuielile. Dar în momentul când am recoltat și am început să vindem și am văzut că este sub prețul de producție, pentru că în 2022 inputurile au fost duble ca și preț de cost față de anul 2023, în momentul ăla ne-am blocat și blocajul ăsta nu interesează pe nimeni, cu toate că mediile asociative, cooperativele, asociațiile au făcut o grămadă de sesizări la minister și nu numai la minister. Peste tot li s-a spus să aibă grijă de noi, că intrăm în faliment, aveți grijă că nu ne mai ajung banii, pentru că costurile noastre sunt prea mari. Ce diligență a făcut statul ca să afle traseul profiturilor, când ureea a ajuns la 5.600 lei tona? Probabil acei beneficiari trebuiau impozitați și de acolo să ne dea nouă, fermierilor, banii înapoi. Am ajuns la pământ din punct de vedere financiar, iar banii, știm bine, sunt fluxul sanguin al unei afaceri. Băncile în momentul de față și-au restricționat creditele. E lângă dobândă mare, care este enormă, pentru că și asta a fost un factor prin care, efectiv ne-am blocat anul trecut. Eu plăteam în jur de 100.000 euro dobânzi pe an și acum ajung să plătesc aproape dublu”, a mai spus Hubert.
Laurențiu Sarcină: Acest Guvern nu mă lasă să-mi fac meseria de fermier
Laurențiu Sarcină, fermier din zona Jimbolia, judetul Timiș, administrează o societate care lucrează 1.000 de hectare acuză o lipsă de viziune, atunci când se creionează restricțiile impuse producătorilor agricoli. ”Pe mine în primul rând mă deranjează că acest Guvern nu mă lasă să-mi fac meseria de fermier, așa cum am învățat-o la școală și așa cum este în toate manualele care se găsesc în facultăți, prin condiționarea noastră de a respecta tot felul de reguli artificiale, care nu sunt valabile în zonele noastre. Nouă ne creează foarte mari probleme impunerea acestor GAEC-uri, pe care suntem condiționați să le respectăm, pentru a primi aceste subvenții APIA, care în ultimii ani de fapt au ajuns să fie supapele noastre de supraviețuire. Ni se impune să le aplicăm fără a ține socoteală de condițiile specifice pedopedoclimatice ale zonei. Și pe mine ăsta e lucru care mă deranjează. Un exemplu clar este restricția de aplicare de îngrășăminte azotoase până în 15 martie. Păi în zona de vest, unde activez eu, de nu știu câți ani iernile nu mai sunt ce au fost pe vremuri. Noi în februarie avem, avem zile la rând cu temperaturi peste 15-20°C. În aceste zile deja toate culturile de toamnă încep să vegeteze. Ori în momentul în care asta încep să vezeteze și nu au ce mânca, clar, începem deja să vorbim despre pierderi, fiindcă e momentul când se formează elementele de producție și trezim de aceea că că degeaba fertilizăm, sau degeaba facem lucrări, pentru că nu-și mai au rostul. Când avem derogare să fertilizăm, deja este timpul trecut. Fiind agricultori, noi trebuie să ținem cont de starea plantelor din câmp. Plantele din câmp sunt copiii noștri până la recoltat, fantasi, vorbi, bun, mai dați-le și alte exemple în care? Bun, asta este o limitare a venită cofilierl european. Da, este numai un pic. Eu am înțeles că Uniunea Europeană propune niște direcții generale. Aceste direcții generale, din punctul meu de vedere, trebuie să fie modelate după după specificul climatic al țării în care se vor aplica, sau chiar al regiunii geografice din cadrul unei țări, ținându-se cont de noile realități de precipitații și temperatură”, consideră acesta.
Producătorul din Jimbolia dă un alt exemplu, de limitări venite pe partea de reglementare, pe care le consideră generatoare de pagube economice la nivelul fermelor: ”Întrebați orice fermier care este la acest protest dacă are probleme cu șoarecii și să vedem de ce au apărut aceste probleme cu șoarecii. Toți vor spune că invazia a fost generată de faptul că n-am făcut lucrări după recoltat. Nimeni n-a avut curaj să meargă să facă lucrări de pregătire a terenului pentru următoarea cultură. Și vorbesc de înființarea culturilor de toamnă. E absurd să nu ai voie să pregătești terenul pentru culturile de de toamnă. Adică să faci pregătirea în așa fel încât, toamna, tu să mergi numai ca să semni. Vă dați seama că asta înseamnă de fapt acumulare a apei în sol în acele luni în care în care tu nu mai intervii după ce ai făcut lucrările de bază, fiindcă totuși, trebuie să avem un pat germinativ bine pregătit. În schimb, reglementarile actuale impun ca noi să executăm un număr mare de lucrări succesive, prin care noi de fapt scoatem apa din sol și distrugem tot, numai ca să respectăm niște reguli care sunt aiurea elaborate”, a explicat fermierul Laurențiu Sarcină care crede că deși fermierii români suferă, la fel ca întreaga societate, de traumele comunismului, având fobie de asociere în business și la fel când vine vorba de adunări publice de protest, acum le-a ajuns cuțitul la os: ”Dacă ar fi să definesc starea noastră de spirit, aș spune doar atât: suntem nervoși”.
