Un fermier din Arad a înființat de la zero o pădure cu fonduri din PNRR
Daniel Befu -
Împădurirea unui teren agricol cu ajutorul fondurilor europene din PNRR – Planul Național de Redresare și Reziliență. Fermierul arădean Milan Kelo din Nădlac, preledinte al Cooperativei Agricole Fermierul Nădlăcan, a înființat pe terenurile exploatației sale, primele 38 hectare de pădure. În total, suprafața împădurită proiectată în ferma din Arad va ajunge la 62 de hectare.
În județul Arad, la Nădlac, fermierul Milan a decis să acceseze fonduri nerambursabile pentru a înființa o pădure nouă în proximitatea terenurilor sale agricole. O parte importantă din suprafața fermei sale de 400 de hectare va fi alocată împăduririlor.
”Avem deja o suprafață de 38 hectare care este împădurită cu stejar, frasin și măceș. Este o suprafață care a fost finanțată prin PNRR pentru împăduriri în ferma noastră. Cele 38 de hectare sunt împărțite pe 9 parcele și deja avem plantați 256.000 de mii de puieți. Am început plantarea anul trecut în toamnă și am finalizat-o în acest an, în primăvară”, a declarat fermierul Milan Kelo în cadrul unui reportaj difuzat în rubrica ”Fermierii României”, în emisiunea Agrostrategia de pe TVR 1, o coproducție Agrointeligența – AGROINTEL.RO și TVR.
Pădure înființată de la zero pe unul dintre cele mai fertile soluri
Terenul ales pentru împădurire este de cea mai bună calitate, un cernoziom recunoscut la nivel național pentru fertilitatea sa. Fermierul spune că a ales această suprafață după o analiză ”la rece” făcută acum doi ani în care și-a dat seama că, deși pe acele hectare are un pământ bun, acesta nu va putea fi niciodată irigat, din cauza poziției sale. ”Este o zonă unde nu avem posibilități de irigat din cauză că nu avem sursă de apă – singura posibilitate ar fi forajele, care în acest moment, după actuala legislație, este foarte greu să le autorizezi – aproape imposibil. Am luta această hotărâre pentru a atrage în primul rând precipitațiile în zonă, fiind o zonă care nu este împădurită, nu există nici măcar acele fâșii, acele perdele forestiere în zonă (…). Decizia s-a bazat destul de mult și pe finanțarea disponibilă prin PNRR. Încandrându-mă în aceste plafoane maxime, fiind cu alte zeci de proiecte deja implementate, mi-am dat seama că pot să fac acest lucru – pot să ajut și alți fermieri din zonă, dar și în primul și în primul rând pot să consolidez situația financiară a fermei”, a explicat Milan Kelo cum a luat decizia de a înființa de la zero o pădure.
Materialul săditor folosit pentru înființarea noii păduri a fost parțial importat, iar forța de muncă este locală. Chiar dacă a găsit în unele locuri puieții de care avea nevoie, costul acestora era cu 30-40% mai mare decât pentru materialul din import, iar fermierul a fost obligat să se încadreze într-un buget limitat. ”Eu sper că în acest an când o să cumpărăm materiale săditor, să găsim tot sau majoritatea din material să provină din România.
Puieți plantați pe rânduri: stejar, frasin și măceș
Prima etapă de plantări a cuprins 38 de hectare și alte 24 de hectare vor fi înființate cu pădure în această toamnă. Alegerea speciilor de arbori și arbuști a fost stabilită de către fermier împreună cu proiectantul și cu dirigintele de șantier, optându-se pentru plantări pe rânduri de măceș, stejar și frasin. ”Logica este în felul următor – acest măceș fiind o tufă, el se va dezvolta mai mult în lateral și va obliga stejarul și frasinul să crească și să urmărească lumina. Stejarul și frasinul vor depăși măceșul în înălțime, iar coroana lor se va uni, moment în care măceșul nu o să mai aibă destulă lumină ca să se mai dezvolte. Adică în prima fază măceșul va ajuta stejarul și frasinul și în a doua fază, cele două tipuri de copac vor sufoca măceșul care este doar o specie de ajutor pentru a aduce arborii cât mai repede la înălțimea dorită.
Subvenție la hectar pentru pădurea nou înființată
Inginer agronom la bază, activând în agricultură din 2010, fermierului Milan Kelo nu i-a fost deloc ușor să se acomodeze și cu sectorul forestier, așa că a colaborat cu specialiști cu experiență în domeniu. Kelo și-a făcut și un calcul financiar privind sprijinul de care va beneficia în anii următori, de subvențiile pe care le poate accesa pentru suprafața împădurită. În afară de acoperirea integrală a costurilor de plantare, finanțarea prin PNRR asigură și o subvenție anuală pentru fiecare hectar împădurit.
”Avem un aport de aproximativ 6.300 euro pe primii 6 ani – asta însemnând inclusiv lucrările de pregătire a terenului, lucrările de plantare, de întreținere – inclusiv gardul din jurul parcelei montat pentru a proteja parcela de animale – mă refer aici la iepuri și la căprioare, ca le avem în zonă. Suma încasată de ferma noastră pentru 12 ani de zile prin acest program din PNRR este de 190 euro pe hectar. Este o sumă relativ mică față de suma pe care noi o încasăm pe cultură mare în cazul în care aveam suprafețe profitabile în fiecare an, dar este o sumă fixă pe care sigur o să o încasăm în cei 12 ani. În schimb ar mai fi o sumă mult mai importantă, la care acum lucrăm la documentație și o să o depunem pentru a fi finanțați. Este vorba de primă de sechestrare de carbon în valoare de 465 euro pe hectar. Cele două prime, dacă le adunăm, ne dăm seama de fapt că este o sumă mai mare decât cea încasată pe cultură mare, chiar într-un an bun și profitabil”, a reieșit din calculele fermierului nădlăcan.
Succesul plantărilor, ”știrbit” de secetă, în ciuda udărilor
Plantarea puieților nu a fost una lipsită de probleme. Cea mai mare a fost reprezentată de secetă, care a afectat și materialul săditor abia pus în pământ. ”Mai ales stejarul este afectat, deși a fost udat de trei ori. Am adus cu cisterne apă să menținem copacii vii, dar nu am reușit în totalitate. De obicei, cele mai afectate au fost plantele mai mari, care au avut peste 40 de centimetri în înălțime, acestea s-au uscat mai mult decât plantele care au fost mai puțin dezvoltate – adică cu o înălțime de 25-30 cm. Explicația ar fi că materialul săditor mai bine dezvoltat are nevoie de condiții mai bune – consumă mai multe resurse decât un material săditor mai puțin dezvoltat. (…) Rata de prindere în primăvară a fost de 92-93% pe toate cele 9 parcele, iar acum eu presupun că avem în jur de 80% încă plante care trăiesc. Noroc că a mai plouat acum toamna să ne asigure ca o să intrăm în iarnă cu acest procent al pomilor”, a spus fermierul.
Noua pădure, ”un plămân verde” pentru comunitatea din Nădlac
Lucrarea de împădurire reprezintă o nouă etapă pentru ferma condusă de Milan Kelo, dar și un exemplu de bune practici pentru agricultorii din zonă. Arborii noi care vor crește vor dăinui în timp, ajungând să umbrească și să protejeze multe generații de acum înainte.
”Această suprafață de pădure, 38 de hectare actual împădurită și încă 24 de hectare pe care urmează să le împădurim probabil începând chiar din toamna asta, va ajuta destul de mult nu doar fermierii din zonă prin acest aport de precipitații în momentul în care pădurea va ajunge la maturitate – fiindcă toată lumea știm că pădurea atrage de fapt ploile și face un microclimat zonal, dar această pădure va ajuta și cetățenii orașul Nădlac și comunele învecinate, deoarece trebuie să luăm în calcul că avem în apropiere autostradă și avem treu vămi între România și Ungaria care se le regăsesc în UAT Nădlac, prin care trec sute, mii și mii de mașini în fiecare lună. Creând în această poluare avem nevoie ceva să-și capteze problemele aceste cauzate aerului”, spune Milan Kelo despre beneficiile noii păduri de lângă Nădlac.
Pe plan personal, pădurea înființată de la zero reprezintă pentru Milan Kelo o mare reușită și un omagiu adus istoriei familiei sale pe acele meleaguri. ”Pentru noi reprezintă în familie o bucurie această parcelă împădurită deoarece este prima parcelă retrocedată familiei noastre în 1994, după ce a trecut perioada comunistă și în 1993-1994 au început retrocedările de teren către persoanele care au fost deposedate cu 30-40 de ani în urmă. Pe parcelă se pot vedea doi nuci – nucii respectivi sunt plantați încă din 1994 – când părinții mei cu bunicii mei umblau să sape acest teren unde aveam de obicei porumb, iar eu, copil fiind la 6-7 ani, aveam rolul meu să aduc apa. În momentul în care părinții mei, bunicii sau oamenii care erau contractați ca să sape acea cultură ridicau sapa în sus, era semnul că noi ca și copii – eu cu sora-mea trebuia să ducem apa spre ei. Scopul plantării celor doi nuci a fost ca peste câțiva ani de zile, când se vor dezvolta, cei care lucrează în câmp să poată să stea la umbra lor. Tehnologia evoluând foarte mult s-a terminat mai repede era săpatului decât au crescut acei doi nuci, dar eu am completat suprafața cu restul de pomi. De la cei doi arbori plantați de bunicii și de părinții noștri, am ajuns astăzi ca această suprafață să fie împădurită în întregime. Sper ca în câțiva ani de zile să avem aici o pădure viabilă care să ajute tot ecosistemul și copiii mei să aibă și un beneficiu real peste mulți ani din această pădure”, a concluzionat fermierul Milan Kelo.
Pădure înființată de la zero de un fermier cu fonduri din PNRR
