Cea mai bună miere și secretele ei: Prof. Petre Iordache a învățat meserie în copilărie și face performanță în anii de pensie
Gabriela Gimbășanu -
De ani buni, o familie din Brașov reușește să obțină cea mai bună miere. Nu sunt simple vorbe, ci diplomele vorbesc. Trei din ele sunt de anul trecut, când, la cel mai cunoscut concurs de miere organizat anual la Câmpina, produsele înscrise în concurs de prof. univ. dr. ing Petre Iordache și de soția sa Mara Veronica Mîndru, au luat locul I la categoriile ”Cea mai bună miere de salcâm”, ”Cea mai bună miere de tei” și ”Specialități din miere”.
La ediția de anul acesta al Târgului Mierii de la Câmpina, profesorul Petre a decis să predea ștafeta apicultorilor mai tineri, păstrând însă titurile obținute până acum și care îl recomandă ca fiind printre apicultorii care reușesc să obțină cea mai bună miere din România. Din acest motiv, Agrointeligența a decis să afle care ste secretul stupinei familiei brașovene recunoscută pentru calitatea deosebită a produselor apicole.
Mentor celebru
Recunoaștem încă de la început că povestea de viață a apicultorului Petre Iordache ne-a impresionat, dovedindu-ne, încă o dată, ce lucruri minunate îți așează în viață destinul. Născut la București, Petre Iordache s-a îmbolnăvit când era mic, iar medicii i-au sfătuit pe părinții săi să îl ducă la bunici, la țară, într-o zonă cu aer curat. ”Gard în gard cu bunicii mei stătea un stupar celebru – Ștefan Stan, care fusese premiat la Expoziția Mondială pentru Apicultură de la Paris, în 1937. Am avut de la cine să învăț: el avea în jur de 300 de familii de albine. Stând pe lângă Ștefan Stan, vecinul meu, am prins drag de această meserie și implicit de albine. Toată vară mi-am petrecut-o în curtea vecinului, l-am ajutat cu albinele și am învățat de la el toate secretele”, ne-a mărturisit apicultorul. El își amintete cu drag de cel care i-a sădit dragostea de albine. De fapt, nu doar lui, pentru că volumul scris de Ștefan Stan – “Călăuza stuparului”, este cartea de temelie a multor crescători de albine de școală veche.
De la Ștefan Stan, profesorul Iordache a primit și primul său stup, la finele unei veri în care a muncit cot la cot cu marele apicultor. Al doilea stup i-a fost făcut cadou de la bunicul său și așa a și început povestea afacerii apicole Apiflora, o perioadă lungă lăsată pe locul doi în favoarea carierei de de pilot, specialist în radiolocaţie şi profesor pe care Petre Iordache a urmat-o.
“Norocul meu a fost că nenea Stan s-a ocupat încontinuare de stupii mei. Ulterior vecinul meu s-a îmbolnăvit, a plecat de acolo, iar eu mi-am urmat drumul meu în viață, lăsând în spate apicultura. Ulterior, prin activitatea mea didactică, am ajuns în Brașov, unde am cumpărat o casă în Șcheii Brașovului, cu o mică grădină, aici mi-am amintit de copilărie și am hotărât să mă reapuc de stupărit, mi-am cumpărat patru stupi pe care i-am amplasat în grădină. Nu am obținut niciodată miere de la stupii respectivi, deoarece Brașovul nu e zonă meliferă”, ne-a spus profesorul Petre despre modul în care s-a reîntors la vechea lui pasiune.
Două stupine: una de obținere a mierii și alta de multiplicare a reginelor
După 1990, apicultorul s-a întors la casa bunicilor din Crevedia Mare, casă pe care a renovat-o și unde și-a adus și stupii. ”Cred că aveam pe atunci vreo 6-7 stupi. Trebuia să mă duc periodic să am grijă de ei, atunci m-am hotărât că, dacă tot fac drumul pentru 7 stupi de ce să nu mai cumpăr câțiva. În acest fel am ajuns acum să deținem o stupina de producţie cu circa 50-70 de familii de albine şi o stupină de multiplicare a reginelor şi dezvoltare de roiuri pe faguri de 70-90 de familii de albine. Practic, eu și soția mea avem două stupine diferite, în aceași curte: ea se ocupă de creștere de regine, eu mă ocup de obținerea produselor apicole”, ne-a vorbit inginerul Iordache despre afacerea pe care o deține împreună cu soția sa.
Pentru a-și dezvolta afacerea, familia de apicultori a accesat 7.500 de euro – fonduri europene, prin Măsura 1.4.1 a vechiului PNDR. “Anul trecut am încasat ultima tranșă din acești bani, iar pentru alți apicultori care vor să ia bani de la UE, le pot spune că procesul de accesare a fondurilor europene este unul foarte dificil, ai nevoie de mult timp și răbdare. În primul rând, birocrația este infernală. Poate cea mai dificilă etapă este depunerea, anuală, a cererii de plată, întrucât această cerere este, de fapt, un dosărel destul de voluminos și redactarea lui necesită o perioadă îndelungată de timp. Să nu mai vorbesc de faptul că formatul cererii de plată a fost schimbat în fiecare an în care noi am beneficiat de acești bani”, povestește soția profesorului Iordache, Mara Veronica Mîndru.
Fac apicultură staționară pentru o miere mai bună
Zona în care familia de apicultori își desfășoară astăzi activitatea este una bogată în plante melifere. “Practicăm o apicultură staționară, foarte rar mergem cu câțiva stupi în pastoral, dar nu ne deplasăm pe distanțe mari. Pentru a obține miere de salcâm pur nu trebuie să ai, pe parcursul drumului pe care îl face albina, alte flori, pentru că atunci acestea se opresc, iau polen și de acolo, și de la salcâm, obținând o miere amestecată. Lucrând în pastoral nu ai aceleași condiții de igienă. Cu toate că în pastoral obții cantități mult mai mari decât dacă lucrezi staționar, mierea obținută lucrând pe loc este mai puțină, dar mult mai gustoasă”, a precizat soția despre tipul de apicultură pe care îl practică familia.
Gustul mierii, păstrat prin tehnică specială de extragere și prelucrare
Totuși, secretul celei mai bune mieri din România nu este doar flora din zonă, ci se ascunde în procesul de extragere și de prelucrare a acestui produs apicol foarte apreciat. “Din banii pe care i-am obținut din vânzarea produsele apicole ne-am facut un mic laborator care ne ajută în procesul de extragere și prelucrare a mierii. Avem mereu grijă să montăm în stupi rame în care nu a fost crescut foarte mult puiet, pentru că atunci când iese puietul din celulă, acolo rămâne o cămașă, care conține o serie de substanțe care pot afecta atât gustul merii, aroma cât și culoarea. Extragem mierea manual, prin centrifugare, iar filtrarea se face prin două site, una prevăzută cu găuri mai mari și una cu găuri mai mici, folosind curgerea directă în vasul în care se colectează. Faptul că noi nu filtrăm drastic mierea, duce la păstrarea, aproape în totalitatea a grăuncioarelor de polen în care îi dau aroma și culoare specifică. De asemenea, prezența polenului în miere prezintă multe beneficii pentru consum, tot el este cel care intensifică procesul de cristalizare”, dezvăluie profesorul Iordache o parte din secretele stupinei Apiflora.
Cea mai mare provocare din activitatea sa de apicultor a fost creșterea reginelor. “Această activitate am pasat-o soției mele pe care o sprijin. Există foarte multă literatură de specialitate, dar până să pui în practică tot ce ai citit e cale lungă. Te lovești de foarte multe piedici pe care numai practica te poate ajuta să le depășești”, ne-a vorbit inginerul despre ce implică activitatea de creștere a reginelor.
Clientelă fidelă și propriul site de prezentare
Cu așa miere bună, recunoscută pentru gustul și calitatea deosebită, profesorul Petre Iordache și soția lui nu duc lipsă de clienți. Au ales de ceva timp să nu mai participe la târguri decât în calitate de vizitatori, păstrând mierea pentru clientela fidelă pe care și-au format-o de-a lungul anilor. Alte vânzări se mai fac și prin intermediul internetului, stupina Apiflora având propriul site. ”În acest moment, site-ul prin intermediul căruia noi ne vindem produsele obținute, www.Apiflora.ro este în lucru. Eu am început să fac acest site prin martie anul trecut, dar din cauza unor probleme de sănătate l-am lasat puțin în planul doi. Am de gând să mă apuc serios de treabă cu actualizarea site-ului, oferind nu doar publicitate pentru produsele noastre, ci și informații pentru cei care vor să se apuce de apicultură sau care deja sunt impilicați în această activitate”, ne-a vorbit profesorul Iordache despre planurile sale de viitor.
Conform site-ului stupinei Apiflora, un kilogram de miere polifloră sau de tei produsă de albinele profesorului Iordache costă 20 de lei, pentru cea de salcâm, prețul este de 25 de lei/kg, iar mierea de mană costă 28 de lei/kg.
Prăjiturile cu miere ale Mara Veronica Mîndru au luat primul loc la categoria ”Specialități” din concursul organizat la Târgul Mierii de la Câmpina
