Gabriela Gorinoiu, cercetătoare: Crearea unui soi, de la încrucișare până la testarea în rețeaua ISTIS, durează 12-14 ani
agrointeligenta.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
În momentul de față, crearea unui soi de la încrucișare – de la realizarea hibridării până la testarea în rețeaua ISTIS, durează în jur de 12-14 ani. Este dezvăluirea făcută de către o tânără cercetătoare, Gabriela Gorinoiu, din cadrul Stațiunii de Cerctare Dezvoltare Lovrin din județul Timiș. În cadrul evenimentului ”O zi din viața unui ameliorator de plante”, organizat în această vară de AISR (Alianța Industriei Semințelor din România), cercetătorii români au avut prilejul de a vorbi presei despre provocările pe care le întâmpină în activitatea curentă.
În timp ce companiile străine reușesc să aducă anual pe piață hibrizi și soiuri noi, lucrurile se desfășoară într-un alt ritm în cercetarea românească unde principala problemă rămâne subfinanțarea. Puține sunt stațiunile și institutele care astăzi se mai pot lăuda că lansează soiuri noi, așa cum este cazul Stațiunii de la Lovrin, care, numai dacă este să vorbim despre specia grâu, a pus în ultimii ani pe piață numeroase soiuri foarte productive precum: Alex, Ciprian, Crișana, Dacic și Biharia, se pregătește deja să finalizeze procedurile pentru un nou soi de grâu de toamnă.
”Atunci când te gândești că PIB-ul României are o pondere importantă din agricultură, trebuie să te gândești foarte clar că această agricultură trebuie să fie susținută de cercetarea proprie. Nu e suficient să primești genetică, să primești tehnologie testată în anumite condiții climatice, în anumite zone, fără să fie aici gândită și testată și până la urmă ca fermierul s-o și vadă înainte de a investi bani în ea. Din punctul meu de vedere, vrem progres, avem nevoie de cercetare. Cercetarea este cea care aduce progres, cea care aduce informație, cea care dezvoltă tehnologii. Rolul amelioratorului într-o cercetare agricolă până la urmă e primordial – de la el se pornește. El este cel care întâi îți de partea de genetică, apoi celălalt care face tehnologie, îmbracă acest lucru dar din punctul meu de vedere cercetătorul, amelioratorul în agricultură este partea primordială a cercetării”, a evidențiat rolul amelioratorului directorul SCDA Lovrin, Marinel Horablaga.
Gabriela Gorinoiu: ”Este o muncă care necesită foarte multă atenție”
În cadrul celei de-a doua ediții a evenimentului AISR ”O zi din viața unui ameliorator de plante”, echipa stațiunii timișene a avut ocazia să vorbească public despre acticitate de cercetare, dar și care sunt problemele cu care se confruntă acest segment al agriculturii.
”În momentul de față, crearea unui soi, de la încrucișare, de la realizarea hibridării până la testarea în rețeaua ISTIS, durează în jur de 12-14 ani. Este o muncă de răbdare, este o muncă care necesită foarte multă atenție, foarte multă implicare pentru că fiecare genotip, fiecare linie pe care noi o creăm trebuie să fie observată individual de când se seamănă până la recoltat – vorbim despre toleranțe la secetă, la iernare, vorbim de rezistență la boli și dăunători, vorbim de capacitatea de producție, vorbim de calitatea acestora. Acestea sunt obiective care trebuie îndeplinite ca un soi să fie până la urmă performant și omologat”, a explicat Gabriela Gorinoiu, Cercetător gradul 2 în cadrul Laboratorului de ameliorare și genetică la grâu și triticale de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin.
Gorinoiu a recunoscut că resimte de multe ori și un sentiment de frustratre atunci când vede că cercetătorii români sunt ”dați la o parte și tratați cu indiferență pentru munca lor”. ”Cred că nu se alocă importanța necesară acestui domeniu de către țara noastră, de către cei care ne conduc, iar satisfacția mea este atunci când din puținul pe care noi îl avem, putem să obținem și să facem performanța pe care o vedeți aici, la noi în câmp”, a explicat cercetătoarea din cadrul SCDA Lovrin.
