OP-ED | Radu Magdin, CEO Smartlink Communications: România, putere Agrifood. Optimismul e important, dar organizarea regională e esențială
Radu Magdin – Agrointeligența
România are un potențial agrifood uriaș, confirmat de cifre și de poziționarea tot mai vizibilă a industriei noastre în Europa. Suntem, în multe luni ale anului, cel mai mare exportator de cereale din Uniunea Europeană, cu peste 5,1 milioane de tone expediate doar în primele șase luni ale sezonului comercial 2024–2025. Prognozele Comisiei pentru 2025-2026 indică producții peste media ultimilor cinci ani la grâu și floarea-soarelui, iar industria alimentară se apropie de 10 miliarde de euro rulaj anual. În spatele acestor cifre se află campioni naționali — Transavia, Cris-Tim, Boromir, Sam Mills, Agricola, Cramele Recaș — actori internaționali respectați, prezenți la târguri globale și cu distribuție pe trei continente.
Și totuși, comparația cu Polonia, Ucraina, Turcia sau Ungaria arată limpede că România are motorul agricol, dar nu și arhitectura strategică necesară pentru a se transforma într-o putere agrifood în sensul deplin al cuvântului — o putere care nu doar exportă materie primă, ci influențează lanțuri de aprovizionare, narațiuni, prețuri și alianțe regionale. Vecinii noștri au înțeles deja acest lucru și au acționat coerent. Polonia a creat „Poland Tastes Good” și își mobilizează sute de companii sub un singur pavilion național la marile târguri internaționale. Ucraina a transformat agricultura într-un instrument de geopolitică și soft power, cu o narațiune puternică — „în ciuda războiului, hrănim lumea”. Turcia a construit un ecosistem complet, de la brand național până la propriul târg regional major, iar Ungaria, deși mai mică, este foarte bine organizată, având platforme digitale și mecanisme de promovare care funcționează ca pârghii industriale.
În comparație, România excelează în producție, în industrie și prin campioni cu reputație internațională, dar rămâne în urmă la capitolul coordonare strategică. Agricultura contribuie cu 3,2–3,9% la PIB, iar industria alimentară împinge ansamblul agrifood spre 11–12% din PIB — un motor economic semnificativ, comparabil cu performanțele Poloniei, Ungariei sau Turciei. Suntem o țară capabilă să hrănească 40–50 de milioane de oameni, nu doar populația internă. Totuși, în timp ce polonezii au o singură agenție și o singură orchestră strategică, noi avem inițiative bune, dar dispersate. În timp ce Ucraina spune o poveste clară despre rolul său în securitatea alimentară globală, România nu are încă o poveste coerentă despre contribuția sa regională. Turcia își impune propriile rețele de influență, iar Ungaria își promovează producătorii printr-un catalog digital global — instrumente pe care România nu le-a dezvoltat încă la nivelul necesar.
Ca în atâtea alte zone, forța noastră este reală, dar nefolosită la întregul potențial. Brandul DOR — De Origine România — reprezintă o primă încercare serioasă de identitate națională, iar participările românești sub umbrela APAR la SIAL, ANUGA, PLMA sau Gulfood arată o energie în creștere și o mai mare dorință de organizare și afirmare. Totuși, fără o viziune strategică unificată, aceste eforturi riscă să rămână succese individuale, nu un avantaj competitiv național.
Pentru ca România să conteze global în agrifood, este nevoie de trei acțiuni majore. Prima este crearea unui singur brand umbrelă, susținut financiar, gestionat profesionist și adoptat pe scară largă, echivalentul polonezilor sau turcilor. A doua este construirea unui portal global de export — un „Romanian Food Export Hub” — care să indexeze toate companiile gata de export (export-ready), cu date clare despre certificări, capacitate, piețe țintă și categorii de produse. A treia este regionalizarea inteligentă a ambiției: România trebuie să devină pivot agrifood al Mării Negre, lider în Europa Centrală și de Est și partener strategic al Ucrainei în securitatea alimentară europeană.
Mai multă procesare internă, mai multă valoare adăugată și mai multă vizibilitate internațională sunt ingredientele prin care putem transforma campionii naționali în ambasadori globali ai agrifood-ului românesc. Nu este vorba doar despre exporturi, ci despre capacitatea de a modela standarde, de a influența lanțuri de producție și aprovizionare și de a genera încredere pe piețe mari, extrem de competitive.
Optimismul nostru este justificat — România are teren, apă, fermieri buni, antreprenori dinamici, tehnologie tot mai prezentă și o industrie alimentară în consolidare. Avem toate elementele pentru a juca în liga celor care influențează nu doar propriile piețe, ci echilibrele alimentare ale unei regiuni întregi. Ceea ce ne lipsește este disciplina strategică. Dacă o dobândim, România nu va mai fi doar un mare exportator de cereale, ci și un arbitru regional în materie de securitate alimentară, calitate și inovație.
România poate să fie o putere agrifood, la nivel regional și chiar mai mult. Dar pentru asta, trebuie să vină la masa marilor jucători nu doar cu grânele, ci și cu strategia. Avem teme de făcut.
Radu Magdin, CEO Smartlink Communications
