Directivă UE care limitează termenele de plată la 60 de zile. În agricultura românească, termenele ajung și la 9 luni
Oana Timar -
Legea 72/2013, care transpune Directiva europeană 2011/7/UE, limitează termenele de plată între profesioniști la maximum 60 de zile calendaristice. Norma juridică este, așadar, în vigoare de peste un deceniu. Florin Constantin, fondatorul AGXecutive și jurist de formație, a readus în discuție acest act normativ în cadrul emisiunii Agrostrategia de pe TVR 1, o coproducție Agrointeligența – AGROINTEL.RO și TVR.
Legea 72/2013 a fost adoptată de Parlamentul României pentru transpunerea Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011, privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale.
Prevederea centrală, cuprinsă la articolul 5 alineatul 1, este fără echivoc: „În raporturile dintre profesioniști, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice”.
Legea permite, prin excepție, stipularea unui termen mai mare, dar „sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă”. Mai mult, articolul 5 alineatul 3 prevede că „orice clauză prin care se stipulează un termen de emitere/primire a facturii este lovită de nulitate absolută”. În cazul întârzierii la plată, creditorul are dreptul la dobândă penalizatoare calculată de la scadență până la momentul plății.
La nivelul Uniunii Europene, Directiva 2011/7/UE a fost adoptată cu un scop explicit, menționat în preambulul actului normativ: combaterea abuzului în materie de libertate contractuală în dezavantajul creditorului. Directiva stabilește că orice clauză contractuală sau practică „care se abate grav de la bunele practici comerciale și este contrară bunei credințe” trebuie considerată inechitabilă.
De ce nu se aplică în agricultură
În sectorul de distribuție a inputurilor agricole din România, aceste prevederi sunt ignorate sistematic. Termenele de plată depășesc cu mult limita legală de 60 de zile, ajungând la 6-9 luni prin mecanismul creditului furnizor.
„De ce nu se aplică această lege în cadrul agriculturii? Da, putem să avem o justificare: termenul de plată este legat de ciclul de producție. Dar, de fapt, nu este plata la recoltare, este plata la valorificarea recoltei”, a explicat Florin Constantin în cadrul emisiunii Agrostrategia.
Consultantul atrage atenția și asupra contractelor de distribuție de inputuri, pe care le descrie ca fiind construite în dezavantajul fermierului, cu clauze greu de descifrat chiar și pentru un specialist.
„Dacă aveți curiozitatea să citiți contractele de distribuție de inputuri. Eu sunt jurist la bază, n-am făcut doctoratul, dar cred că mi-ar trebui trei doctorate să înțeleg toate clauzele. Practic, fermierul, când semnează acel contract, intră fericit că a luat un discount mare și termen de plată lung”, a declarat fondatorul AGXecutive.
Sfatul pentru fermieri: Un avocat înainte de semnătură
Florin Constantin consideră că una dintre cele mai importante investiții pe care un fermier le poate face este trecerea oricărui contract de achiziție de inputuri printr-o lectură juridică profesionistă.
„Cel mai bun lucru, când achiziționezi orice: trece contractul ăla la un avocat. Foarte serios. Este, cred, una dintre cele mai bune investiții pe care un agricultor poate să le facă. O lectură juridică ar permite punerea în lumină a unor clauze care pot fi, după caz, mai nefavorabile sau chiar abuzive”, a recomandat Constantin.
Context internațional
România rămâne un caz singular în regiune în ceea ce privește neaplicarea acestor prevederi în agricultură. Fondatorul AGXecutive subliniază că Ucraina, chiar și în condiții de război, operează cu termen maxim de plată de 60 de zile. „Toată lumea a înțeles că este mult mai ok să fie așa și pentru că finanțarea este treaba altor actori decât a celor din distribuția sau din furnizarea de inputuri. Jobul lor e să furnizeze tehnologie valabilă, productivă”, a punctat consultantul.
