Optimizarea ultimei treceri cu azot la grâu: rezultate multianuale obținute la USAMV Cluj-Napoca

Roxana Dobre – Agrointeligența
16 aprilie 2026 18:42

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca își consolidează rolul de partener strategic în dezvoltarea agriculturii românești prin proiecte de cercetare aplicată realizate în colaborare cu mediul de afaceri. În acest context, începând cu anul 2021, USAMV Cluj-Napoca, în parteneriat cu Timac Agro România, a derulat proiectul „Tehnologii inovative în domeniul creșterii eficienței culturilor agricole”, coordonat de conf. dr. Adriana Felicia Morea, având ca obiectiv identificarea celor mai eficiente soluții de fertilizare pentru fermele românești.

În cadrul acestui program de cercetare, studiile nu s-au limitat la fazele timpurii de dezvoltare ale culturilor, ci au inclus și etapele finale, cu rol determinant în stabilirea nivelului producției și al calității recoltei. Dacă în testările anterioare accentul a fost pus pe provocările legate de azot în sistemele ecologice sau pe importanța aplicărilor lui timpurii la cerealele păioase, în prezenta cercetare accentul a fost pus pe ultima trecere a azotului la cultura de grâu, analizată din perspectiva eficienței fiziologice și agronomice a aplicărilor tardive.

Consumul și dinamica azotului în planta de grâu

Pentru realizarea unei tone de producție, grâul consumă în medie 25–35 kg de azot, însă această valoare reprezintă un bilanț final. Din punct de vedere fiziologic, absorbția azotului este concentrată în prima parte a ciclului de vegetație.

Astfel, aproximativ 70–85% din azot este absorbit până în faza de burduf (BBCH 45), perioadă în care planta:

• își stabilește numărul de frați viabili,
• dezvoltă suprafața foliară activă,
• construiește structura de producție (număr de spice și potențial de boabe).

Ulterior, în faza de umplere a bobului, planta utilizează preponderent azotul deja acumulat, prin procese de remobilizare din organele vegetative (frunze și tulpini). Acest mecanism fiziologic este determinant atât pentru producție, cât și pentru calitatea acesteia (în special conținutul de proteină).

În același timp, aplicarea azotului la sol în această perioadă este limitată de mai mulți factori:

• lanul este închis, iar fertilizanții ajung dificil la nivelul solului,
• umiditatea este adesea insuficientă pentru solubilizare și transport,
• activitatea radiculară și capacitatea de absorbție sunt în scădere.

De ce aplicare foliară în fazele tardive?

În aceste condiții, aportul suplimentar de azot prin sol devine dificil de valorificat. Aplicarea foliară oferă însă o cale directă de integrare în metabolismul plantei, într-un moment în care „infrastructura” de producție este deja formată.

Din punct de vedere agronomic, acest tip de intervenție are o eficiență ridicată, deoarece:

• azotul este direcționat preponderent către umplerea bobului,
• contribuția la creșterea masei vegetative este limitată,
• randamentul (kg producție / kg N) este superior aplicărilor timpurii.

Este însă esențial de subliniat că această strategie nu înlocuiește fertilizarea fazială inițială, ci o completează, intervenind punctual în finalizarea producției.

Testări multianuale cu aplicare foliară de azot – produsul InFolen

Pornind de la aceste principii, USAMV Cluj-Napoca, în câmpul experimental JUCU, a realizat o cercetare multianuală utilizând produsul InFolen, aplicat foliar în doză de 30 l/ha, în intervalul fenologic cuprins între frunza stindard/burduf și începutul înspicatului.

Produsul a fost ales tocmai pentru logica formulării sale, adaptată acestui moment fiziologic:

• conține azot, pentru aport nutritiv direct;
• conține sulf, cu rol de sinergie în procesele de sinteză proteică;
• conține magneziu, element esențial pentru susținerea fotosintezei;
• include și o componentă de biostimulare, cu rol în eficientizarea proceselor metabolice implicate în utilizarea azotului.

Testări multianuale În câmpul experimental Jucu cu produsul InFolen

În cadrul testărilor realizate, rezultatele au evidențiat un impact consistent asupra producției:

• 2024:
  +21% producție, respectiv +1,3 t/ha față de martor
• 2025:
  +33% producție, respectiv +2,1 t/ha față de martor

Aceste valori confirmă capacitatea intervenției tardive de a valorifica potențialul existent al culturii.

Cum trebuie interpretate corect aceste rezultate

Este foarte important ca aceste rezultate să fie înțelese în mod corect. Aplicarea tardivă a azotului nu are rolul de a compensa lipsa unei fertilizări anterioare corecte și nici de a suplini o dezvoltare vegetativă insuficientă. Ea vine în primul rând să optimizeze etapa finală de realizare a producției, în special procesul de umplere a bobului.

Diferențele dintre anii 2024 și 2025 ilustrează foarte bine acest principiu.

În anul 2024, deși condițiile de cultură nu au fost nefavorabile, gradul de înfrățire și numărul de frați viabili au fost ușor reduse, iar cultura a fost supusă unor restricții moderate de apă. În aceste condiții, sporul de producție obținut a fost semnificativ, însă moderat comparativ cu situațiile optime.

În 2025, în schimb, cultura a beneficiat de un grad ridicat de înfrățire și de condiții superioare de umiditate, ceea ce a permis formarea unei infrastructuri vegetative mult mai bune. Tocmai această bază fiziologică și agronomică mai solidă a făcut ca aplicarea foliară să fie valorificată mai intens, iar răspunsul productiv să fie mai mare.

Altfel spus, eficiența ultimei treceri a azotului depinde în mod direct de ceea ce cultura a reușit să construiască anterior. Cu cât planta intră în această etapă cu un potențial mai bun, cu atât capacitatea de valorificare a aportului suplimentar este mai mare.

De asemenea, trebuie menționat că rezultatele provin din condiții de experimentare controlată, cu variabilitate redusă. În fermele comerciale, efectele vor fi influențate de heterogenitatea solului și de managementul aplicat, însă principiile agronomice rămân valabile.

Concluzii și implicații practice

Experiențele multianuale derulate de USAMV Cluj-Napoca în câmpul experimental JUCU, în cadrul proiectului realizat împreună cu Timac Agro România și coordonat de conf. dr. Adriana Felicia Morea, evidențiază că ultima trecere cu azot nu trebuie considerată o simplă aplicare suplimentară, ci reprezintă o intervenție tehnologică precisă, având rolul de a completa nutriția plantelor și de a optimiza potențialul de producție al culturii.

Aplicarea foliară a azotului:

• nu substituie fertilizarea de bază și primele treceri cu Azot,
• nu poate corecta lipsurile majore din etapele anterioare;
• poate maximiza semnificativ eficiența potențialului existent.