Teren cultivat o dată la doi ani pentru reducerea costurilor – o strategie nouă în fermele din Australia
Laura Cozmîncă – Agrointeligența
Pentru unele ferme din Australuia, un sezon de neexploatare a terenurilor nu înseamnă inactivitate, ci mai degrabă o încercare de a stoca apa în sol înainte de următoarea campanie de semănat. Fermierii preferă să aștepte să semene decât să suporte costuri mai mari într-un an secetos și să obțină o recoltă slabă.
Succesul fermelor australiene se bazează tot mai mult pe gestionarea de precizie a resurselor de apă, pe progresele genetice ale culturilor și ale raselor de bovine de carne, precum și pe utilizarea instrumentelor digitale pentru monitorizarea și managementul producției, potrivit unui articol din presa poloneză.
„Apa este resursa noastră cea mai prețioasă din solul negru și adânc din valea noastră. Așa că preferăm să așteptăm un sezon întreg pentru a stoca apa în profilul solului, decât să ne asumăm riscurile și costurile unei culturi nesigure”, explică David Lee, managerul Windy Station din Valea Quirindi din New South Wales.
Această strategie de conservare începe imediat după recoltarea unei culturi. Paiele rămân la suprafața solului, protejând patul germinativ de vânt și soare. În același timp, adâncimea profilului de sol și calitatea lui permit acumularea a peste 300 l/m² de precipitații.
David Lee argumentează că răbdarea este cheia pentru obținerea unui profit mai ridicat, chiar dacă asta poate părea paradoxal: „Preferăm să așteptăm un an, să acumulăm apă și abia apoi să semănăm rapiță, bumbac sau soia. Așa suntem siguri că, deși vom avea un an secetos, vom obține o recoltă suficient de bună și, prin urmare, un profit din costurile suportate.”
Deciziile vitale se bazează pe date concrete
Conform publicației poloneze, oamenii de știință și fermierii deopotrivă confirmă faptul că instabilitatea climatică reprezintă cea mai mare provocare pentru agricultura australiană. Regiuni precum Queensland se confruntă cu fenomene extreme, de la secetă severă la precipitații torențiale. De aceea, agricultura nu ar trebui să se bazeze pe intuiție. Deciziile vitale precum momentul semănatului, planul de fertilizare și selecția soiurilor trebuie să fie luate exclusiv pe baza unor analize riguroase ale solului (adică a disponibilității apei în profilul pedologic) și a prognozelor meteorologice de precizie.
În cazul sorgului, o importanță deosebită o au soiurile care pot compensa un început mai slab printr-o încolțire mai puternică și formarea de noi ramuri atunci când plantele au suficientă apă la dispoziție.
