Fermierii români, împinși să renunțe la pământ. Străinii iau credite din afară și acaparează noi terenuri
Roxana Dobre – Agrointeligența
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Se întețește lupta pentru pământ, mai ales în vestul țării unde deja hectarul a ajuns la prețuri amețitoare. La finele unui an cu secetă, în care fermierii români abia reușesc să acopere arenda sau, în multe cazuri, renunță la suprafețe, străinii vin cu finanțare din afară și pun pe masa proprietarilor sume cu care exploatațiile românești nu pot concura.
Dan Herțeg, fermier din Semlac, județul Arad, atrage atenția prin intermediul Agrointeligența-AGROINTEL.RO, că tot mai mulți agricultori nu mai au resursele financiare necesare pentru a continua în aceleași condiții, în timp ce arenda devine tot mai greu de susținut în ”lupta” cu mai multe fonduri străine care au majorat enorm redevența pentru a atrage fermierii.
Dan Herțeg, fermier care lucrează în prezent 4.000 de hectare, în vestul țării, a avertizeazat că terenurile ar putea ajunge treptat în mâinile unor exploatații cu finanțare străină cu acces mai bun la bugete mari și împrumuturi mai avantajoase din țările de origine. Situația ar fi putut fi diferită dacă investițiile în irigații ar fi fost realizate la timp, iar autoritățile ar fi ajutat fermierii români, în loc să le întârzie proiectele.
Citiți și: Cosmin Micu, fermier: „Mai bine lucrez mai puțin pământ decât să iau în arendă teren nesustenabil”
”Eu am vrut să pun 1.000 ha de grâu și circa 400 de ha de orz dar o să punem 2.000 de hectare de grâu, nu avem ce face. Și de la anul abandonăm terenul, ce să ne mai tot ascundem după degete. Suprafață mare – riscuri mari, suprafață mică – riscuri mici. Când pe vremuri erai mare și puteai să investești, să dezvolți tehnologii și să cumperi utilaje, era altceva. Acum, să știți că ne ia cu transpirații. Noi am tras linie pentru anul agricol trecut cu 2 milioane de euro pierdere. Este foarte greu, prețuri mici pentru cereale și prețuri mai la inputuri. Motorina a crescut de la 6 lei și ceva la 11 lei litrul. Vă dați seama? 50% aproape. Și îngrășămintele, la fel, am văzut prețurile, au explodat. Spre exemplu, la uree nici nu am îndrăznit să mă uit, să cumpăr pentru primăvară, nu ne mai permitem acest lux, dar complexele spre exemplu s-au dublat”, a mai explicat Dan Herțeg.
Citiți și: Fermier din Ucraina: La prețuri de 1.750-1.800 de lei pe tonă, floarea-soarelui e o cultură pe zero
Arenda devine tot mai greu de susținut, la nivelul anilor ”buni„
Potrivit lui Dan Herțeg, presiunea financiară îi determină pe agricultori să își regândească inclusiv relațiile cu proprietarii terenurilor. În condițiile în care producțiile sunt afectate de secetă, iar cheltuielile cresc, plata arendei devine o povară suplimentară iar în vestul țării aceasta a devenit greu de susținut.
„Niciodată noi n-am spus că nu dăm arenda. Arendele la noi sunt consistente, nu am umblat la ele. Dar sunt firme străine care lucrează în zonă și beneficiază de un acces mai bun la finanțare și pot continua să ia terenuri în arendă chiar și în ani agricoli dificili. Firmele străine, nemții, să știți că iau în arendă în continuare. Au dat arenda integrală. Clar că sunt pe pierdere, cu culturi mai slabe ca noi, dar au bani. Sunt bani de împrumut, credite mai ieftine decât la noi și se descurcă. Și așa fermierii români vor fi nevoiți să renunțe la suprafețe, terenurile vor putea fi preluate de exploatații cu resurse financiare mai mari. Este un scenariu care ar putea schimba structura agriculturii din regiune”, a atras atenția fermierul.
Investiții de milioane de euro în irigații, dar apa încă nu a ajuns pe câmp
O parte importantă a problemelor cu care se confruntă fermierii din vestul țării ar fi putut fi rezolvată prin accesul la irigații, așa cum Agrointeligența-AGROINTEL.RO a scris deja în vară. În condițiile în care seceta se repetă, iar precipitațiile nu mai oferă siguranța necesară pentru înființarea și dezvoltarea culturilor, infrastructura de irigații ar putea face diferența între o recoltă compromisă și una care să acopere măcar o parte din cheltuieli.
”Noi am investit masiv pentru a ne putea iriga terenurile, însă proiectul a fost întârziat de dificultățile administrative și de lucrările necesare pentru conectarea instalațiilor la sursa de apă. Am terminat proiectul, până la urmă am pus 584.000 de euro de la mine, pe credit, am contractat un credit de aproximativ 1,3 milioane de euro pentru investițiile în sistemul de irigații. În fermă au fost montați zece pivoți, însă aceștia nu pot funcționa fără alimentarea cu apă. Au fost obținute aprobările necesare pentru instalarea unei microstații, iar următoarea etapă presupune montarea pompelor și realizarea conexiunii cu infrastructura de alimentare. Aștept să-mi vină pompele pe sfârșitul lunii octombrie, iar în noiembrie le montăm. E nevoie să ducem apa până la canal, pe lângă stația lor, probabil doar prin noiembrie vom avea efectiv apă. Dar noi fermierii suntem nevoiți să ne construim propriile soluții pentru a limita efectele secetei: suntem nevoiți să ne împrumutăm, să suportăm costuri ridicate și să așteptăm aprobări și lucrări de infrastructură, în timp ce culturile au nevoie de apă. Pentru mine întârzierea accesului la irigații a însemnat pierderea unor oportunități importante. Chiar dacă instalațiile sunt pregătite, ele nu pot salva culturile afectate deja de lipsa precipitațiilor”, a mai semnalat fermierul.
