Franța face rezerve strategice de grâu, în timp ce România livrează 42% din grâul exportat de UE
Mihaela Ploscaru – Agrointeligența
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Prima putere agricolă a Europei, Franța, descoperă că nu are nicio rezervă de cereale pentru vremuri de criză. Ministerul francez al Agriculturii a lansat pe 6 noiembrie o „misiune flash“ care analizează crearea unor stocuri strategice de cereale. Scopul este asigurarea aprovizionării în caz de război sau de șoc major pe piețe. Concluziile sunt așteptate la sfârșitul lunii noiembrie.
Paradoxul e evident. Franța are stocuri strategice de produse petroliere, din care a scos la începutul lui octombrie zece milioane de barili de motorină, după blocarea strâmtorii Ormuz. Voia astfel să tempereze prețurile la pompă. Rezerve de cereale nu are însă deloc, deși este cel mai mare producător de grâu și porumb din UE. Ministerul nu a oferit alte detalii și nici nu a explicat de ce ar fi nevoie acum de astfel de stocuri. Fermierii francezi spun că inițiativa vine târziu. Éric Thirouin, președintele AGPB, asociația cultivatorilor de cereale păioase, compară aceste rezerve cu stocurile de petrol: sunt făcute pentru conflicte și războaie.
Potrivit lui, Bruxelles-ul a cerut statelor membre să se gândească la stocuri strategice, nu doar pentru alimente. Majoritatea țărilor europene lucrează deja la asta, iar Franța a fost multă vreme o excepție. Suedia, de exemplu, a anunțat încă din octombrie 2025 depozite de cereale în nordul țării, pentru situații de război sau criză.
Intercéréales, organizația interprofesională care reunește întreaga filieră a cerealelor din Franța, de la fermieri la morari și exportatori, discuta încă din martie soluții împotriva șocurilor geopolitice, de la stocuri strategice la modernizarea silozurilor. Războiul din Orientul Mijlociu, declanșat la sfârșitul lui februarie de loviturile israeliano-americane asupra Iranului, a readus întrebarea despre cât de rezistent este sectorul. Analiștii francezi se întreabă deschis dacă lanțurile agroalimentare europene ar face față unui război, unei blocade sau chiar doar unor întârzieri majore de livrare.
Miza e mai mare decât pare. Doar 21% din grâul francez ajunge în alimentația umană. Aproape jumătate, 46%, merge în hrana animalelor, iar 15% e transformat în amidon și gluten pentru industria alimentară. Restul se regăsește în medicamente, cosmetice și hârtie. O criză a grâului ar afecta deci zootehnia, industria alimentară și o serie întreagă de alte sectoare. Problema e și structurală. Suprafețele cu cereale păioase din Franța au scăzut în zece ani cu 900.000 hectare, de la 8,1 milioane hectare în 2016 la 7,2 milioane hectare în 2026. AGPB pune declinul pe seama rentabilității slabe a culturilor de cereale.
Citiți și: Fermierii care se gândesc să lase floarea-soarelui pe câmp până în primăvară
România, rezervorul de grâu al Europei
În același timp, România își consolidează poziția de principal exportator al UE. Până la 1 noiembrie, Uniunea a exportat 9,69 milioane tone de grâu comun. Dintre acestea, 4,06 milioane tone au plecat din România, aproape 42% din total. La orz, România a livrat 1,76 milioane tone din cele 2,51 milioane tone exportate de UE, adică peste 70%.
Dacă tot mai multe state europene își fac rezerve strategice, cererea instituțională de cereale poate crește. Această cerere e mai stabilă și mai puțin dependentă de licitațiile din Egipt sau Algeria. România are cel mai mare excedent exportabil din UE și ar putea deveni un furnizor firesc pentru astfel de stocuri. Pentru fermieri, contează în continuare capacitatea proprie de depozitare. Cine își poate ține grâul în siloz are putere de negociere atunci când piața caută volume. Iar dacă vecinii vestici își pun la adăpost grâul pentru vremuri grele, cel cultivat în Bărăgan și Dobrogea devine și mai valoros.
