Alexander Degianski, Președinte CFRO: „Mai bine finanțăm lacuri pentru irigații decât să plătim an de an despăgubiri”
Roxana Dobre – Agrointeligența
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Fermier în vestul țării, acolo unde agricultura a fost grav impactată de secetă și în acest an, Alexander Degianski a tras un semnal puternic de alarmă în cadrul Conferinței AGRI4FUTURE – România: Obiectiv 2035, organizată pe 5 noiembrie, la București. În calitatea sa de președinte al Clubului Fermierilor Români, Degianski a evidențiat nevoia unor investiții durabile în stocarea apei, costurile având o rentabilitate sigură.
Alexander Degianski a subliniat că România trebuie să dezvolte capacități de stocare a apei, astfel încât resursa disponibilă în perioadele cu precipitații abundente să poată fi utilizată în perioadele de secetă.
”O frustrare personală de a mea este aceea că noi fermierii români în mod special, ne confruntăm cu îngreunarea sau cu un acces la apă din ce în ce mai dificil. Și nu mă refer la accesul la apă pentru irigații din Dunăre care asigură peste 85% din apa vitală pentru irigații, ci mă refer la zonele care nu au astfel de lux de a avea un fluviu precum Dunărea. Și atunci, în celelalte zone unde nu există astfel de debite, România trebuie să înțeleagă că înmagazinarea apei este soluția atunci când ea există în exces și să o folosească în momentele în care ea lipsește. Și vreau să zic că nu am inventat noi apa pentru irigații, ci doar ar trebui să învățăm ceea ce alte țări o fac deja. Mai bine finanțăm lacuri pentru irigații, înlesnim legislația, decât să plătim ani de ani de spăgubiri. Din punct de vedere continental, trăim niște paradoxuri”, a transmis Alexander Degianski.
Citiți și: UE a cerut Ucrainei să reia controalele de siguranță a produselor, limitate din cauza războiului
Fermierii europeni, în competiție injustă cu cei din afara UE
Președintele CFRO, Alexander Degianski a vorbit și despre faptul că fermierii europeni, inclusiv cei români, suportă costuri și restricții importante pentru a respecta standardele de siguranță alimentară, dar ajung să concureze cu produse provenite din țări terțe, unde regulile nu sunt aceleași, ci mult mai permisive.
”Uniunea Europeană produce poate cea mai sigură hrană din istoria ei, cu rigori mari, sacrificii mari pentru fermieri, dar în același timp îi pune într-o competiție, poate chiar și injustă, cu fermieri de pe alte continente care nu au aceleași concepte de bază legate de siguranță alimentară. Sancționăm drastic un fermier care este prins ca ar cultiva organisme modificate genetic, dar importăm masiv porumb și soia modificat genetic pentru consumul uman și pentru consumul în zootehnie. Încurajăm teoretic fermele mici de familie, dar le punem în competiție directă cu ferme de zeci sau sute de mii de hectare din zona non-UE”, a explicat Alexander Degianski.
